Procedura insolvenţei. Acte de executare silită individuală realizate ulterior deschiderii procedurii. Consecinţe

Decizie 793 din 07.10.2008


Procedura insolvenţei. Acte de executare silită individuală realizate ulterior deschiderii procedurii. Consecinţe

Legea nr. 85/2006, art. 36

De la data deschiderii procedurii colective se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Articolul 36 din Legea nr. 85/2006 conţine dispoziţii al căror scop este menţinerea averii debitorului aflat sub incidenţa acestui act normativ în starea existentă la data declanşării procedurii de insolvenţă, suspendarea acţiunilor judiciare sau extrajudiciare urmărind să prezerve caracterul concursual, colectiv şi egalitar al procedurii menţionate evitând astfel ca asupra averii falitului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor.

Suspendarea operează ex lege şi trebuie numai constatată, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 793 din 7 octombrie 2008, (Csaba Bela Nasz)

Prin sentinţa comercială nr. 544/23.04.2008 pronunţată în dosarul nr. 255/108/ 2008 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis acţiunea formulată de reclamanta A I.P.U.R.L. Arad, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. S S.A. Arad, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C S.A. Arad, în calitate de societate absorbantă a S.C. R S.A. Arad, şi Biroul Executorului Judecătoresc H.V. din Arad şi a constatat nulitatea vânzărilor efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. 208/2007, obligând, totodată, pârâta S.C. C S.A. să restituie averii debitoarei bunurile adjudecate ori contravaloarea acestora.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2107 din 8 august 2007 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2939/108/2007 împotriva debitoarei S.C. S S.A. Arad a fost deschisă procedura generală de insolvenţă, în calitate de administrator judiciar provizoriu fiind desemnată A I.P.U.R.L. Arad. Prin procesul-verbal de licitaţie publică mobiliară din 22 august 2007 creditoarea S.C. R S.A. Arad a adjudecat bunurile debitoarei care fac obiectul prezentei acţiuni, în acest sens fiind emise facturile fiscale de executare silită nr. ARWCG nr. 7546912 din 22 august 2007 în valoare de 39.046,88 lei şi nr. ARWCG nr. 7546913 din 22 august 2007 în valoare de 32.888,50 lei, privind stocul de marfă proprietatea S.C. S S.A. Arad. Din declaraţia fostului administrator al debitoarei, care a participat la licitaţia din 22 august 2007, rezultă că acesta a adus la cunoştinţă executorului judecătoresc că din data de 8 august 2007 societatea este în procedura insolvenţei. Chiar dacă, Biroul Executorului Judecătoresc H.V. a fost notificat de către lichidatorul judiciar doar la 11 septembrie 2007 în legătură cu deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de debitoare şi chiar dacă această menţiune nu a fost încă operată în registrul comerţului la data adjudecării bunurilor în litigiu, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art. 46 alin. 1, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. C S.A. Arad solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta A I.P.U.R.L. Arad, în calitate de lichidator judiciar al S.C. S S.A. Arad, şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanţe.

Prin decizia civilă nr. 793 din 7 octombrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul pârâtei, apreciind că hotărârea tribunalului este temeinică şi legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.

Este de necontestat faptul că la data la care executorul judecătoresc H.V. a organizat licitaţia publică pentru valorificarea bunurilor mobile ale debitoarei S.C. S S.A. Arad (22 august 2007) şi în urma căreia a declarat adjudecate respectivele bunuri de către creditoarea licitantă S.C. R S.A. Arad, antecesoarea recurentei, prin sentinţa comercială nr. 2107 din 8 august 2007 pronunţată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad în dosarul nr. 2939/108/2007 faţă de societatea debitoare a fost deschisă procedura generală de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2006, în calitate de administrator judiciar provizoriu fiind desemnată A I.P.U.R.L. Arad. De asemenea, sunt reale afirmaţiile pârâtei recurente privitoare la faptul că, pe de o parte, la data licitaţiei în registrul comerţului nu a fost înscrisă nicio menţiune despre această împrejurare şi că sentinţa de deschidere a procedurii a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 2134 din 10 septembrie 2007, la aceeaşi dată fiind trimisă de practician şi notificarea către executorul judecătoresc, dosarul execuţional fiind deja închis. Pe de altă parte, şi criticile sale privitoare la greşita valorificare de către judecătorul fondului a declaraţiei extrajudiciare dată de fostul administrator social sunt întemeiate.

Cu toate acestea, recursul pârâtei S.C. C S.A. Arad nu poate fi primit.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea insolvenţei, de la data deschiderii procedurii de insolvenţă se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Textul menţionat reglementează unul dintre efectele sentinţei de deschidere a procedurii colective, suspendarea de drept a judecării proceselor având ca obiect creanţe faţă de averea debitorului sau pretenţii faţă de bunurile din averea acestuia, precum şi suspendarea procedurilor de executare silită contra patrimoniului persoanei aflată sub incidenţa Legii nr. 85/2006. Această normă imperativă, de ordine publică, are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea falitului în competenţa exclusivă a judecătorulu-sindic desemnat în procedura insolvenţei în conformitate cu art. 6 din lege. Suspendarea operează ex lege şi trebuie numai constatată, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate. Din momentul în care s-a produs efectul prevăzut de lege, dar instanţa sau organul de executare silită nu a luat act de suspendare, indiferent din ce cauză, fie chiar şi datorită faptului că nu i s-a adus formal la cunoştinţă despre declanşarea procedurii colective faţă de debitorul chemat în judecată sau urmărit silit, se generează o stare continuă de conflict cu legea, care oferă posibilitatea reînnoită, cu fiecare zi, de a ataca refuzul suspendării judecăţii sau actele de executare silită individuale întocmite după data deschiderii procedurii, dispoziţiile art. 36 aplicându-se în toate situaţiile, fără să fie condiţionate de inserarea unei dispoziţii exprese în acest sens în hotărârea judecătorului-sindic dată în condiţiile art. 32 şi 33 din lege, sentinţa tribunalului fiind executorie din momentul pronunţării, inclusiv în ceea ce priveşte efectul prevăzut de art. 36.

În aceste condiţii, dacă o societate comercială este supusă concomitent procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2006 şi executării silite pornite pe calea dreptului comun, se aplică dispoziţiile legii speciale, iar executarea silită individuală se suspendă pentru că toate creanţele care se declară la masa credală se plătesc într-o ordine bine stabilită, după ce au fost efectuate verificări de către practician, iar ulterior de către instanţă, dacă este cazul, bunurile debitorului insolvent urmând să fie sigilate şi apoi valorificate numai în condiţiile actului normativ menţionat.

În vederea atingerii scopului avut în vedere de legiuitor administratorul judiciar şi/sau lichidatorul au obligaţia de a formula cereri de suspendare a acţiunilor existente pe rolul instanţelor de drept comun având ca obiect realizarea creanţelor faţă de averea debitorului supus acestei proceduri, menţionând, totodată, numărul dosarului de administrare a procedurii de insolvenţă în cadrul căruia creditorii pot formula eventuale cereri de înscriere a creanţelor lor, aceleaşi demersuri trebuind a fi efectuate de practician cu celeritate şi în ceea ce priveşte suspendarea actelor de executare silită aflate în curs la data deschiderii procedurii şi care ar permite satisfacerea cu prioritate a unui creditor în detrimentul celorlalţi prin nerespectarea ordinii prevăzute la art. 123 din lege.

Suspendarea nu operează doar faţă de cererile şi procedurile de executare silită contra codebitorilor, garanţilor fidejusori sau persoanelor care au garantat prin cauţiune reală executarea obligaţiilor debitorului aflat în procedură, efectul suspendării neproducându-se nici cu privire la actele de executare silită care au fost finalizate anterior deschiderii procedurii, ceea ce nu este cazul în speţă.

Ca atare, în mod corect judecătorul-sindic a apreciat că, raportat la cele statuate prin sentinţa comercială nr. 2107 din 8 august 2007 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2939/108/2007, rămasă irevocabilă, hotărâre prin care faţă de S.C. S S.A. Arad a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, cererea lichidatorului judiciar A I.P.U.R.L. Arad prin care acesta a solicitat constatarea nulităţii vânzărilor realizate printr-o executare silită individuală ulterior declanşării procedurii colective se impune a fi admisă, art. 36 conţinând dispoziţii al căror scop este menţinerea averii debitorului aflat în procedura de insolvenţă în starea existentă la data deschiderii procedurii, suspendarea acţiunilor judiciare sau extrajudiciare urmărind să prezerve caracterul concursual, colectiv şi egalitar al procedurii menţionate evitând astfel ca asupra averii falitului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor.

Suspendarea vizează atât acţiunile judiciare propriu-zise, cât şi executările silite, directe ori indirecte, asupra bunurilor din averea debitorului, care constituie o continuare a procesului civil şi o componentă a acţiunii judiciare, precum şi acţiunile arbitrale ori cele extrajudiciare. Această suspendare, care are loc ope legis, determină încetarea oricărei urmăriri individuale împotriva debitorului pentru a nu prejudicia interesele creditorilor şi a elimina incertitudinea asupra masei pasive, ca o consecinţă a caracterului concursual al procedurii de insolvenţă, creditorii ale căror acţiuni au fost astfel suspendate urmând să-şi declare creanţele în cadrul respectivei proceduri.

De la regula suspendării de drept a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă art. 39 reglementează o singură excepţie, care priveşte creanţele garantate care, însă, nu se regăseşte situaţia de faţă, întrucât judecătorul-sindic nu a dispus asupra unei asemenea suspendări.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, a respins, printre altele, şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 (devenit art. 35 în urma republicării) din Legea nr. 64/1995, reţinând că în cazurile prevăzute de acest text, în care se suspendă acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra bunurilor debitorului, anterioare cererii introductive, suspendarea nu afectează drepturile celui care a formulat o asemenea acţiune întrucât, potrivit art. 32 din lege, se suspendă orice termen de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31. Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, termenele de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31 vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii. În aceste situaţii, creditorii care au manifestat diligenţă au posibilitatea recuperării creanţelor chiar în cadrul procedurii falimentului. Considerentele Curţii rămân valabile şi în actuala reglementare, dat fiind faptul că art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu diferă, decât din punctul de vedere al formulării, de fostul text de lege a cărui neconstituţionalitate a fost invocată.

Potrivit pct. 3 al art. 3 din Legea nr. 85/2006 procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuţi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de prezenta lege. Mai mult decât atât, din cuprinsul articolului precedent (art. 2) reiese că scopul acestui act normativ constă în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, de la data începerii procedurii nemaifiind posibile urmăriri individuale, deoarece ele ar prejudicia interesele masei credale.

Având în vedere că scopul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, de la data deschiderii ei suspendându-se de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, toţi creditorii debitorului insolvent având dreptul (posibilitatea) să-şi declare creanţele şi să participe la procedură în scopul realizării acestora, caracterul concursual şi egalitar al procedurii de insolvenţă obligă pe creditori la respectarea unei „discipline colective”.