Dobânzi legale. Drepturi salariale cuvenite la data pensionării

Decizie 1389 din 11.10.2011


Dobânzi legale. Drepturi salariale cuvenite la data pensionării

Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 – art. 2, art. 5 alin. (2)

Cod civil – art. 78, art. 1088

Codul muncii – art. 161 alin. (4)

Legea nr. 188/1999

Este legală acordarea de dobânzi legale pentru drepturile salariale cuvenite, neacordate la pensionare.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,

Decizia civilă nr. 1389 din 11 octombrie 2011, R.O.

Prin sentinţa civilă nr. 78/21.01.2011 pronunţată în dosar nr. 7796/30/2010 Tribunalul Timiş a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul U.A.L. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română, Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, şi în consecinţă a obligat pârâţii să plătească reclamantului, suma de 67.968 lei, cu titlu de drepturi băneşti acordate ca urmare a încetării raportului de serviciu, actualizată în raport cu rata inflaţiei de la data plăţii efective, precum şi dobânda legală aferentă debitului, calculată începând cu data de 30.09.2010 şi până la data plăţii.

Prin decizia civilă nr. 1389/2011 pronunţată în dosarul nr. 7796/30/2010 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat în cauză de pârâtul I.J.P.F. Timiş reţinându-se că recurentul a criticat prima instanţă pentru că în mod nelegal s-au acordat reclamantului dobânzi legale aferente drepturilor salariale cuvenite la pensie.

Curtea a constatat că legat de aspectul invocat în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, art. 1088 Cod civil şi art. 78 raportat la art. 161 alin .(4) din Codul Muncii, pentru că debitul aflat în litigiu decurge dintr-un raport de muncă.

Astfel art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, prevede că în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale obligaţia este purtătoare de dobânzi, fără  se arăta rata dobânzii, se va plătii dobânda legală.

Art. 5 alin. (2) din Ordonanţă mai prevede că dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.

Art. 1088 Cod civil dispune de asemenea, că la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu anumite excepţii.

Art. 161 alin. (4) din Codul Muncii, care completează dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, în temeiul căruia a fost angajat reclamantul la pârâtul I.J.P.F. Timiş dispune că întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Deci, acordarea dobânzii legale de către prima instanţă către reclamant este legală faţă de dispoziţiile legale suscitate.

În consecinţă, cum sentinţa s-a pronunţat cu respectarea acestor dispoziţii legale, recursul s-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.