Judecata în primă instanţă. Verificarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, la prima zi de înfăţişare. Emiterea rechizitoriului şi efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală necompetent. Încălcarea normelor de compete...

Judecata în primă instanţă. Verificarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, la prima zi de înfăţişare. Emiterea rechizitoriului şi efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală necompetent. Încălcarea normelor de competenţă după materie. Consecinţe: restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actelor de urmărire penală de către organul de urmărire penală competent. Menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse de procuror

- Codul de procedură penală – art. 300, art. 332, art. 197 alin. (2) alin. (3)

- Legea nr. 86/2006 – art. 270 alin. (3)

- Legea nr. 571/2003 – art. 2961

- Legea nr. 656/2002 – art. 23 alin. (1) lit. c)

- Legea nr. 241/2005 – art. 9 alin. (1) lit. b)

- Legea nr. 508/2004 – art. 12 alin. (1) lit. e), n) şi alin. (2)

- Codul penal – art. 323

- Legea nr. 39/2003 – art. 7, art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 16

Potrivit art. 300 C. proc. pen., instanţa este obligată să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare [alin. (1)]. În cazul în care constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare.

Mai mult, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei (…) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii [alin. (2)]. Această nulitate are caracter absolut şi nu poate fi înlăturată în nici un mod [alin. (3)].

De asemenea, potrivit art. 332 C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează conform art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare penală [alin. (1)]. Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, respectiv la sesizarea instanţei [alin. (2)]. În cazurile în care se dispune restituirea, instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 113 şi art. 114 din Codul penal, precum şi asupra măsurilor asigurătorii [alin. (3)].

Cu privire la regularitatea actului de sesizare instanţa a constatat că în dosarul finalizat cu rechizitoriul menţionat, urmărirea penală şi întocmirea rechizitoriului s-au efectuat pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. şi a infracţiunii de contrabandă în modalitatea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal), în formă continuată, şi pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializare pe teritoriul României de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, în formă continuată, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art.  41 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele descrise în rechizitoriu sunt cele de asociere a inculpaţilor, în totalitate dar şi în subdiviziuni denumite grupări, în vederea săvârşirii de infracţiuni de colectare, deţinere, transportare, preluare, depozitare, predare, desfacere şi vindere a unor importante cantităţi de ţigarete, de diverse mărci, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate acestora, această din urmă împrejurare rezultând din faptul că majoritatea ţigaretelor traficate aveau aplicat timbru de Serbia, fiind uşor de observat că au fost introduse în ţară prin nedeclararea lor în vamă, în aprecierea procurorului.

Potrivit art. 12 lit. l) din Legea nr. 508/2004 sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, „infracţiunile de contrabandă prevăzute de Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni”.

Conform art. 12  alin. (2) din Legea nr. 508/2004, procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la aliniatul 1 al aceluiaşi articol, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 508/2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este singura care poate sesiza instanţa pentru judecarea infracţiunilor date în competenţa sa.

Cu toate că prin rechizitoriu se descrie asocierea inculpaţilor în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă, în modalitatea tip reglementată de art. 270 alin.  (3)  din Codul Vamal, şi săvârşirea acestei infracţiuni, fiind menţionate exact acţiunile elementului material al acestei infracţiuni ca fiind comise de membrii asocierii iar acţiunea penală este pusă în mişcare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 Cod penal şi art. 270 alin. (3) Cod vamal, urmărirea penală este efectuată şi rechizitoriul întocmit, de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi nu din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, încălcându-se astfel normele de competenţă materială exclusivă care stabilesc competenţa organului de urmărire penală special.

Constatând efectuarea urmăririi penale şi întocmirea rechizitoriul de către un organ de urmărire penală necompetent, cu încălcarea regulilor de competenţă materială, instanţa a dispus, în baza art. 332 alin. (2) Cod procedură penală, restituirea cauzei la procuror în vederea efectuării urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent.

Decizia penală nr. 197/R din 2 februarie 2012, Secţia penală

Prin sentinţa penală nr. 481/23.11.2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4927/108/2011, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea la procuror în vederea efectuării urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent, a cauzei privind pe inculpaţii L.S-A. şi alţii.

[…]

Potrivit art. 300 Cod procedură penală, instanţa sesizată era datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.

Cu privire la regularitatea actului de sesizare instanţa a constatat că în dosarul finalizat cu rechizitoriul menţionat, urmărirea penală şi întocmirea rechizitoriului s-au efectuat pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. şi a infracţiunii de contrabandă în modalitatea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal), în formă continuată, şi pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializare pe teritoriul României de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, în formă continuată, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele descrise în rechizitoriu sunt cele de asociere a inculpaţilor, în totalitate dar şi în subdiviziuni denumite grupări, în vederea săvârşirii de infracţiuni de colectare, deţinere, transportare, preluare, depozitare, predare, desfacere şi vindere a unor importante cantităţi de ţigarete, de diverse mărci, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate acestora, această din urmă împrejurare rezultând din faptul că majoritatea ţigaretelor traficate aveau aplicat timbru de Serbia, fiind uşor de observat că au fost introduse în ţară prin nedeclararea lor în vamă, în aprecierea procurorului.

Potrivit art. 12 lit. l) din Legea nr. 508/2004 sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, „infracţiunile de contrabandă prevăzute de Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni”.

Conform art. 12  alin. (2) din Legea nr. 508/2004, procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la aliniatul 1 al aceluiaşi articol, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 508/2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este singura care poate sesiza instanţa pentru judecarea infracţiunilor date în competenţa sa.

Cu toate că prin rechizitoriu se descrie asocierea inculpaţilor în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă, în modalitatea tip reglementată de art. 270 alin. (3)  din Codul Vamal, şi săvârşirea acestei infracţiuni, fiind menţionate exact acţiunile elementului material al acestei infracţiuni ca fiind comise de membrii asocierii, iar acţiunea penală este pusă în mişcare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. şi art. 270 alin. (3) Cod vamal, urmărirea penală este efectuată şi rechizitoriul întocmit, de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi nu din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, încălcându-se astfel normele de competenţă materială exclusivă care stabilesc competenţa organului de urmărire penală special. De altfel rechizitoriul în întregime este structurat pe activitatea asociaţiei apreciate ca fiind constituite, fiind indicate prejudicii globale ale acesteia produse prin neplata în vamă a sumelor datorate la introducerea în ţară a ţigărilor.

Articolul 12 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 508/2004 nu utilizează denumirea infracţiunii pentru grupările pe care le are în vedere dar referirea acestuia la ,,grupul infracţional organizat” sau ,,asociaţii” sau ,,grupări”, acestea din urmă constituite în vederea săvârşirii de infracţiuni, face ca orice infracţiune de contrabandă comisă de un grup de persoane, constituit pentru săvârşirea de infracţiuni, fie în modalitatea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 fie în modalitatea prevăzută de art. 323 C. pen., să fie de competenţa materială exclusivă a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

De altfel numai pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 sau art. 271 din Legea nr. 86/2003, de o asociaţie constituită în modalitatea prevăzută de art. 323 C. pen., competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, este stabilită de art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004, pentru că competenţa acesteia pentru aceleaşi infracţiuni de contrabandă, comise de un grup constituit în modalitatea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este stabilită şi de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003.

Chiar dacă contrabanda comisă de indivizi neconstituiţi în grupări şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, individual, sunt infracţiuni care pot fi cercetate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, aşa cum se susţine prin concluziile scrise ale Parchetului, contrabanda comisă de o grupare constituită sau o asociaţie constituită pentru săvârşirea acestei infracţiuni, nu aparţine acestuia, pentru motivele arătate. De asemenea, nici declinările succesive a competenţei între procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi apoi de DIICOT către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, nu înlătură competenţa materială exclusivă a procurorului DIICOT pentru sesizarea instanţei în vederea judecării infracţiunilor menţionate, conflictele de competenţă între procurori putând fi soluţionate potrivit art. 45 alin. (6) C. proc. pen., de procurorul superior comun acestora.

Conform dispoziţiilor art. 197 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, dispoziţiile relative la competenţa după materie fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen. , instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, în cazul nerespectării dispoziţiilor privind competenţa după materie, în cursul urmăririi penale.

Constatând efectuarea urmăririi penale şi întocmirea rechizitoriul de către un organ de urmărire penală necompetent, cu încălcarea regulilor de competenţă materială, instanţa a dispus, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror în vederea efectuării urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent.

Prin ordonanţa din data de 23.08.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor. Chiar dacă în cauză s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent, constatându-se necompetenţa materială a procurorului care a efectuat urmărirea penală, inclusiv a celui care a instituit măsura asigurătorie menţionată, având în vedere scopul acestei măsuri, acela de a indisponibiliza bunuri ale celor bănuiţi de comiterea unor infracţiuni, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii, caracterul urgent al acestor măsuri şi dispoziţiile art. 332 C. proc. pen. care permit instanţei ca în cazul restituirii cauzei la procuror să menţină astfel de măsuri, fără să facă distincţii cu privire la o astfel de posibilitate în funcţie de motivul restituirii, care poate fi şi cel al necompetenţei materiale a organului de urmărire penală, considerând că raportat la prejudiciul estimat prin înscrisurile depuse la dosar de partea civilă, astfel de măsuri asiguratorii sunt în continuare necesare, instanţa le-a menţinut.

Împotriva sentinţei penale nr. 481 din 23.11.2011 pronunţată de Tribunalul Arad au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii H.M., D.D. şi I.R.L.S., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 16.12.2011, sub nr. 4927/108/2011.

În motivarea recursului procurorul a arătat că hotărârea atacată este nelegală din mai multe motive:

1. În primul rând, potrivit art. 332 alin. (2) şi 4 C. proc. pen., art. 62, art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 300 C. proc. pen. rezultă că numai nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei, respectiv nerespectarea prevederilor privitoarea la competenţa după materie, constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea cu privire la infracţiunea de contrabandă săvârşită de persoane care aparţin unor „grupuri infracţionale organizate” sau a unor „asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni” este de atributul instanţei care se pronunţă prin hotărâre, însă, după efectuarea cercetării judecătoreşti şi după dezbateri.

2. În al doilea rând, restituirea cauzei la procuror poate fi dispusă de instanţă din oficiu însă în sentinţă trebuie indicate, pe lângă motivele ce au determinat restituirea, actele de urmărire ce trebuie refăcute sau efectuate de către organul de urmărire penală considerat a fi competent. În hotărârea instanţei nu au fost indicate actele de urmărire penală sau actele procesuale de dispoziţie care trebuie refăcute de către organul de urmărire penală, în cazul fiecărui inculpat în parte.

3. În ultimul rând, maniera evazivă de rezolvare a cauzei este de natură să deschidă calea arbitrarului din perspectiva obligaţiei procurorului de a respecta indicaţiile date de prima instanţă prin sentinţa de restituire. Dacă actele procesuale nu vor fi strict precizate, pentru fiecare inculpat în parte, pentru fiecare situaţie procesuală specifică prezentei cauze, precum şi succesiunea lor obligatorie, există riscul – în cazul unei noi investiri a instanţei cu judecarea cauzei – să se dispună din nou restituirea pe motivul că nu s-a respectat ordinea de preferinţă stabilită de instanţa de judecată în succesiunea emiterii actelor procesuale de dispoziţie.

Inculpaţii recurenţi nu au motivat în scris recursul.

Din analiza sentinţei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate şi analizate din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. ,Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 332 C. proc. pen. „Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

În cazurile în care dispune restituirea, instanţa se pronunţă şi asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi asupra măsurilor asigurătorii.”

În cauză, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. şi a infracţiunii de contrabandă în modalitatea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal), în formă continuată, şi pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializare pe teritoriul României de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, în formă continuată, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.  (2) C. pen. şi evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar urmărirea penală a fost efectuată de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. l), m) şi alin. (2) din Legea nr. 508/2004  „(1) Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum urmează:

l) infracţiunile de contrabandă prevăzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni;

m) celelalte infracţiuni prevăzute în Codul vamal al României, dacă sunt conexe sau indivizibile cu alte infracţiuni aflate în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

 Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1).”

Pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 sau art. 271 din Legea nr. 86/2003, de o asociaţie constituită în modalitatea prevăzută de art. 323 C. pen., competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, este stabilită de art. 12 alin. (1) lit. l) şi lit. m) din Legea nr. 508/2004 care include şi celelalte infracţiuni din Codul vamal dacă sunt conexe sau indivizibile cu alte infracţiuni aflate în competenţa DIICOT.

Pentru competenţa DIICOT pentru aceleaşi infracţiuni de contrabandă, comise de un grup constituit în modalitatea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct.16 din Legea nr. 39/2003.

Cu toate că prin rechizitoriu se descrie asocierea inculpaţilor în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă, în modalitatea tip reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal, iar acţiunea penală este pusă în mişcare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. şi art. 270 alin. (3) Cod vamal,  urmărirea penală a fost efectuată şi rechizitoriul a fost întocmit, de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi nu din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, încălcându-se astfel normele de competenţă materială prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile acestui articol „dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

 Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

Critica inculpaţilor recurenţi privind ridicarea sechestrului asigurator instituit de către un procuror necompetent material să dispună o astfel de măsură potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., este nefondată.

În mod corect prima instanţă a menţinut această măsura asiguratorie având în vedere scopul acestei măsuri, caracterul urgent al acestor măsuri şi dispoziţiile art. 332 alin. (3) C. proc. pen. care permit instanţei ca în cazul restituirii cauzei la procuror să menţină astfel de măsuri, fără să facă distincţii cu privire la o astfel de posibilitate în funcţie de motivul restituirii. De asemenea s-a avut în vedere şi înscrisurile depuse la dosar de partea civilă care justifică menţinerea măsurii.

Curtea constată că în cauză nu este dat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. sentinţa primei instanţe privind restituirea cauzei la procuror fiind temeinică şi legală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii H.M., D.D. şi I.R.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 481 din 23.11.2011 pronunţată de Tribunalul Arad.

Domenii speta

Spete similare