Opoziţie la executare. Cec în alb emis cu titlu de „garanţie”. Consecinţe

Opoziţie la executare. Cec în alb emis cu titlu de „garanţie”. Consecinţe

- Legea nr. 59/1934: art. 23, art. 55

- Normele B.N.R. nr. 7/1994: pct. 67-69, 257-259

Cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934. Primitorul cecului în alb, cât şi oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1, conform înţelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului, dreptul de completare trecând de la un posesor la altul odată cu predarea cecului.

Întrucât cecul este un instrument de plată, beneficiarul îl poate încasa chiar dacă el i-a fost remis cu titlu de „garanţie”, pentru că de îndată ce un asemenea titlu este emis şi el îndeplineşte cerinţele emisiunii, acesta are valoare de cec (titlu cambial), chiar şi atunci când nu este destinat să efectueze o plată, ci doar serveşte să garanteze executarea unei obligaţii asumate de emitent faţă de beneficiar.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 1325 din 27 iunie 2012, dr. C.B.N.

Prin sentinţa civilă nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 644/191/2011 Judecătoria Arad a admis acţiunea formulată de contestatoarea S.C. L S.R.L. Blaj în contradictoriu cu intimata S.C. K S.R.L. Arad şi a anulat fila cec seria BRDE1BA 0137792, completată la data de 16 martie 2011, şi executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. 85/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc S.F., precum şi interdicţia bancară înscrisă sub nr. 2721122/2011 în Fişierul Naţional al Incidentelor de Plăţi (F.N.I.P.), respingând acţiunea împotriva B.N.R. – C.I.P. Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 99A din 24 februarie 2012 Tribunalul Arad a respins apelul declarat de intimata S.C. K S.R.L. Arad împotriva sentinţei civile nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 a Judecătoriei Arad.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. K S.R.L. Arad, solicitând desfiinţarea ei şi respingerea ca nefondată a opoziţiei la executare formulată de debitoarea S.C. L S.R.L. Blaj, precum şi menţinerea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 85/2011 de către Biroul Executorului Judecătoresc Sapta Florian, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1325 din 27 iunie 2012 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul creditoarei şi a modificat în tot hotărârea tribunalului, în sensul admiterii apelului creditoarei, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 644/191/2011, ca urmare a admiterii în parte a opoziţiei la executare formulată de debitoarea S.C. L S.R.L. Blaj, cu consecinţa anulării în parte a titlului – fila cec nr. BRDE1BA 0137792 din 16 martie 2011, pentru ceea ce depăşeşte suma de 32.749,64 lei, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 1%, urmând ca şi actele de executare silită să fie menţinute în limita acestei sume.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că toate criticile aduse deciziei atacate se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În consecinţă, analizând recursul declarat de creditoarea S.C. K S.R.L. Arad în raport de criticile formulate, de apărările intimatei, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi din perspectiva art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prevederile art. 304 pct. 9 vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept. O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi confundată cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absenţa unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar faţă de soluţia dată. Cu alte cuvinte, urmează a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept (dacă ea este motivată, dar greşit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanţele ei – greşita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de altă parte, că nu există în legislaţia în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.

Chiar dacă judecătoria şi tribunalul au reţinut în mod corect starea de fapt, au aplicat parţial greşit prevederile Legii nr. 59/1934 asupra cecului şi cele ale Normelor-cadru ale Băncii Naţionale ale României nr. 7/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri.

Astfel, cu toate că au constatat faptul că art. 55 din lege statuează că în procesele pornite fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie, la somaţia de executare a cecului, debitorul nu va putea opune decât excepţiunile de nulitate a titlului prevăzute de art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 23, excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă şi ele trebuie invocate la primul termen de înfăţişare (in limine litis), prin primul termen de înfăţişare înţelegându-se primul termen de la prima instanţă, când procedura fiind îndeplinită, părţile pot pune concluzii în fond, indiferent dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă, iar potrivit pct. 257 din norme, excepţiile pe care o persoană obligată prin cec le poate opune posesorului cecului se împart în următoarele categorii: a) excepţii privitoare la nulitatea cecului; b) excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul cecului şi debitor (excepţii personale); c) excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau executării în temeiul cecului (excepţii procedurale), instanţele de fond au omis să aibă în vedere împrejurarea că, deşi, în principiu, emiterea unui titlu cambial (în speţă, cec) dă naştere unui drept nou, independent de raportul juridic fundamental, în cazul în care ne aflăm în prezenţa unor raporturi directe între aceiaşi comercianţi, care sunt părţi şi în raportul fundamental, trebuie să se ţină seama de condiţiile în care s-a format acest din urmă raport juridic, care are influenţă asupra raportului cambial.

Este adevărat că doar excepţiile privitoare la nulitatea titlului se pot referi la aspecte de natură să conducă la constatarea nulităţii, nu şi cele care decurg din raporturile personale, căci altfel nu s-ar justifica includerea acestora din urmă într-o categorie separată în enumerarea excepţiilor pe care o persoană obligată prin cec le poate opune posesorului.

Însă, tot normele-cadru ale băncii centrale reglementează (la pct. 258) faptul că excepţiile privitoare la nulitatea cecului sunt: a) excepţii deduse din însăşi forma cecului (excepţii formale); b) excepţii bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat), iar pentru ca un cec să fie valabil nu este necesar ca el să întrunească condiţiile esenţiale menţionate în art. 1 din Legea asupra cecului din chiar momentul emiterii sale, ci din momentul prezentării la plată, completarea cecului trebuind să se facă în conformitate cu înţelegerea intervenită între trăgător şi primitor (pct. 259).

Aşadar, câtă vreme debitorul, odată cu semnarea contractului pentru livrarea de mărfuri cu plata la termen nr. 74/09.11.2010, a înţeles să remită furnizorului şi o filă cec în alb, având nr. BRDE1BA 0137792, părţile făcând menţiune în chiar cuprinsul actului juridic (instrumentum) că acest cec constituie „garanţie contract, dar nu se va putea introduce la decontare, numai după o prealabilă anunţare cu 5 zile înainte de a fi introdus”, este justificat ca, în cazul în care beneficiarul nu a plătit contravaloarea bunurilor livrate în temeiul acestei convenţii (1.078 mc. balast, la preţul 24,5 lei/mc., fără T.V.A.), posesorul să aibă dreptul, în conformitate cu dispoziţiile legale, să completeze cecul cu menţiunile impuse de art. 1 din Legea nr. 59/1934 şi să-l introducă la bancă pentru încasare, după prealabila anunţare a trăgătorului.

În acest sens, prezintă relevanţă pct. 67-68 din norme, potrivit cărora cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934. Menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă cecul la plată sau îl remite unei instituţii de credit pentru prezentarea la plată, fiind obligatoriu ca cecul în alb să aibă completat numele posesorului în momentul prezentării la plată. Primitorul cecului în alb, cât şi oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înţelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului, dreptul de completare trecând de la un posesor la altul odată cu predarea cecului.

Chiar dacă pct. 69 statuează că, pentru ca posesorul cecului să nu depăşească înţelegerile iniţiale dintre semnatarii cecului, în cazul cecului în alb se va adăuga o clauză care să conţină una dintre următoarele formulări: a) „Înaintea plăţii posesorul va completa cecul” – în cazul dreptului nelimitat al posesorului cecului în alb privind completarea acestuia; sau b) „Înaintea plăţii posesorul va completa cecul, fără a depăşi (...)” – în cazul dreptului limitat al posesorului cecului în alb privind completarea acestuia, limitarea dreptului posesorului cecului în alb de a completa instrumentul urmând a se face în legătură cu una sau mai multe din menţiunile obligatorii prevăzute la art. 1 din Legea asupra cecului, respectând standardele de conţinut din normele-cadru, măsură de protecţie care nu a fost luată de către intimată, sunt întemeiate apărările acesteia privitoare la excepţiile ce decurg din raporturile sale personale cu posesorul cecului.

Art. 23 din Legea nr. 59/1934 prevede că persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune, în baza unui cec, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cecul a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. Or, deşi este adevărat că pentru ca un cec să fie valabil nu este necesar ca el să întrunească condiţiile esenţiale menţionate în art. 1 din Legea asupra cecului din chiar momentul emiterii sale, ci din momentul prezentării la plată, completarea cecului trebuie să se facă în conformitate cu înţelegerea intervenită între trăgător şi primitor. Tot în normele-cadru emise de banca centrală se arată că excepţiile personale derivă din raporturile juridice care intervin între părţile semnatare ale cecului. Aceste raporturi constituie, de regulă, raportul fundamental din care a derivat obligaţia abstractă asumată prin cec. Excepţiile personale sunt: a) excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulaţia cecului; b) excepţii referitoare la viciile de consimţământ; c) excepţii izvorând din raporturi ulterioare creării cecului (pct. 264).

Însă, Curtea consideră că, deşi este de netăgăduit că recurenta, în calitate de posesor al titlului cambial, nu a respectat înţelegerea avută cu emitentul cecului, o asemenea împrejurare nu este de natură să determine, cum în mod greşit au apreciat instanţele de fond, nulitatea titlului, cu consecinţa anulării tuturor formelor de executare silită în dosarul execuţional nr. 85/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc S.F., însăşi oponenta recunoscând faptul că, în baza contractului nr. 74/09.11.2010, a încheiat cu recurenta o conven?ie pentru livrare de mărfuri cu plata la termen având ca obiect furnizarea unei cantităţi de 4.500 mc. balast într-o perioadă de 60 de zile la preţul de 24,5 lei/mc., fără T.V.A., în baza unei comenzi prealabile, plata întregii sume urmând să se facă după facturare, dar creditoarea, dând dovadă de rea-credinţă şi cu încălcarea pct. 67 şi 69 din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 7/1994, a completat cecul cu o dată nereală şi o sumă care include nu numai contravaloarea cantităţii de balast care a făcut obiectul contractului, ci şi valoarea unor alte mărfuri şi servicii, care exced contractului semnat de părţi. Oricum, în speţă nu se pune problema falsităţii datei cecului, tocmai pentru că acesta a fost emis în condiţiile pct. 67 din norme, astfel că nu suntem nici în prezenţa înscrierii abuzive a unei date calendaristice, care să atragă nulitatea titlului, cum fără temei susţine intimata oponentă.

Apărările sale privitoare la faptul că, din cuprinsul convenţiei, rezultă că acest titlu de credit a avut rol de garanţie pentru obiectul contractului (balast, nu şi alte bunuri sau servicii, pentru care nu există nici contract şi nici facturi acceptate) şi, pe cale de consecinţă, nu reprezintă un instrument de plată, nu pot fi primite, neprezentând relevanţă juridică raportat la natura şi caracterele juridice ale cecului (instrument de plată, respectiv titlu la ordin, complet şi formal, care încorporează o obligaţie abstractă de a plăti necondiţionat „la vedere” o sumă de bani, menţionată în titlu). În alte cuvinte, întrucât cecul este un instrument de plată, beneficiarul îl poate încasa chiar dacă el i-a fost remis cu titlu de „garanţie”, pentru că de îndată ce un asemenea titlu este emis şi el îndeplineşte cerinţele emisiunii, acesta are valoare de cec (titlu cambial), chiar şi atunci când nu este destinat să efectueze o plată, ci doar serveşte să garanteze executarea unei obligaţii asumate de emitent faţă de beneficiar.

Faţă de cele arătate, întrucât creditoarea nu a dovedit extinderea efectelor contractului nr. 74/09.11.2010 şi cu privire la celelalte bunuri şi servicii pe care le-a facturat pe seama debitoarei intimate şi a căror valoare a inclus-o în suma trecută pe cec, iar tribunalul nu a ignorat natura convenţiei din moment ce înţelegerea părţilor este clar determinată – în baza unei comenzi primite în prealabil, furnizorul va livra beneficiarului cantitatea de 4.500 mc. balast, într-o perioadă de 60 de zile –, nefiind vorba, aşadar, de un contract-cadru pentru bunuri şi servicii de şantier, recurenta neadministrând vreo dovadă a afirmaţiilor sale (înscrisurile ataşate notelor scrise, fiind depuse după închiderea dezbaterilor, nemaiputând fi avute în vedere de instanţa de control judiciar), în sensul că toate relaţiile comerciale au avut loc în considerarea aceluiaşi contract şi în baza aceloraşi garanţii, Curtea constată că se impune modificarea hotărârii tribunalului, în sensul admiterii apelului acesteia, schimbarea doar în parte a sentinţei civile nr. 11281 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 644/191/2011, ca urmare a admiterii în parte a opoziţiei la executare formulată de debitoarea S.C. L S.R.L. Blaj, cu consecinţa anulării numai în parte a titlului cambial, pentru ceea ce depăşeşte suma de 32.749,64 lei, care reprezintă contravaloarea balastrului, obiect al convenţiei părţilor, la care se adaugă şi penalităţi de întârziere de 1%, potrivit Capitolului V alin. (3) din contract, urmând ca şi actele de executare silită să fie menţinute în limita acestei sume.

Relevante, sub acest aspect, sunt şi prevederile pct. 70 şi 71 din Normele-cadru ale Băncii Naţionale ale României nr. 7/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri, potrivit cărora posesorului de bună-credinţă al cecului nu i se poate imputa nerespectarea înţelegerilor dintre trăgător şi beneficiar stabilite cu ocazia emiterii cecului, dacă cecul respectiv a fost completat abuziv de către beneficiar sau de către un posesor de rea-credinţă. Nerespectarea înţelegerilor stabilite în momentul emiterii cecului, cu ocazia completării lui, va putea fi opusă posesorului numai dacă se face dovada că acesta a dobândit cecul cu rea-credinţă sau a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea lui. Banca Naţională a României şi societăţile bancare nu vor putea primi un cec în legătură cu care le-a fost notificat de către trăgător faptul că a fost completat abuziv şi apoi pus în circulaţie, chiar dacă cecul le este prezentat de către un posesor de bună-credinţă.

Critica referitoare la nelegala admitere a capătului de cererea privitor la anularea actelor de executare silită pe motiv că o asemenea cerere are un alt regim juridic nu este întemeiată, reclamanta oponentă fiind cea care are dreptul, raportat la principiul disponibilităţii, să determine cadrul procesual, atât în ceea ce priveşte petitele cu care înţelege să învestească instanţa de judecată, cât şi persoanele cu care doreşte să se judece în contradictoriu, riscul neintroducerii în proces a tuturor persoanelor interesate fiind suportat exclusiv de ea.

Domenii speta

Spete similare