Sesizare Curte de Conturi-inadmisibilitate

Dosar nr. 2991/88/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 192

Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin încheierea nr.49 din 18 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr.2991/88/2008, solicitând, pentru stabilirea răspunderii juridice,  obligarea la plată, în favoarea PRIMĂRIEI COMUNEI B , a pârâţilor IN şi HI , pentru prejudiciul în sumă de 92.800 lei şi dobânda de 13.496 lei, precum şi pentru dobânda calculată după data de 30 noiembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin încheierea menţionată, s-a reţinut că, potrivit pct.3 din Raportul de control intermediar examinat, instituţia a fost prejudiciată cu suma totală de 92.800 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II „Bunuri şi servicii”.

Sumele au fost achitate prin casieria instituţiei, în numerar, ca drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi asigurarea protecţiei personalului, funcţionari publici şi personal contractual în vederea refacerii capacităţii de muncă şi înregistrate în contabilitatea patrimonială a instituţiei.

Pentru  acordarea sumei de 92.800 lei ca drepturi speciale, nu există temei legal, deoarece legislaţia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituţiilor publice, nu prevede posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzice negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

În aceste condiţii, acordul colectiv/contractul colectiv de muncă încheiat între Primăria B  şi Sindicatul salariaţilor din administraţia publică locală a judeţului Tulcea, înregistrat la Direcţia de mu87ncă, solidaritate socială şi familie sub nr.149/13996 din 27.11.2006 din 27.11.2006, conţine prevederi care nu au temei legal în ceea ce priveşte acordarea de sume ca drepturi speciale, acestea neputând face obiectul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul instituţiilor publice.

Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 92.800 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislaţia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituţiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Alăturat încheierii din 18 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, borderouri plată, explicaţiile scrise ale pârâţilor, acordul de muncă nr.4778/20 noiembrie 2006, situaţia sumelor acordate nelegal, precum şi alte înscrisuri.

În apărare, pârâţii IN şi HI au depus întâmpinare, precum şi înscrisuri, invocând excepţia inadmisibilităţii sesizării.

Examinând contestaţia, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate instanţa va reţine următoarele:

Temeiul legal pentru sesizarea tribunalului cu judecarea unor astfel de cauze îl reprezintă art.31 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de conturi. Prin Legea nr.217/24.10.2008 a fost modificată Legea nr.94/1992, iar art.31 – text de lege în baza căruia a fost sesizat Tribunalul Tulcea s-a modificat, în sensul că ,stabilirea răspunderii juridice în cazul acestor speţe nu mai este de competenţa instanţei de judecată.

În acest sens, art.31 (3) din Legea nr.94/1992 actualizată prevede că „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se  comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.”

Având în vedere ultimele modificări intervenite asupra Legii nr.94/1992. se apreciază că tribunalul nu mai putea fi sesizat la data de  18.12.2008, cu astfel de cereri, o astfel de sesizare făcută fără a se întemeia pe baza unui text de lege fiind inadmisibilă.

Examinând acţiunea, pe fondul cauzei, instanţa reţine că, prin raportul de control intermediar nr.1218 din 12 decembrie 2008, întocmit urmare a verificării contului anual de execuţie şi a bilanţului contabil pentru anul 2007 la Consiliul local al comunei B , de către Direcţia de control financiar ulterior Tulcea, judeţul Tulcea, s-a constatat prejudicierea bugetului Primăriei B  pe anul 2007, cu suma de 92.800 lei, prejudiciu pentru care au fost calculate despăgubiri civile datorate la 30.11.2008 în sumă de 13.496 lei (anexa nr.21), iar răspunzători pentru producerea  prejudiciului revenind pârâţilor HI , care a avizat favorabil aprobarea HCL nr.74/11.12.2006, prin care a fost aprobat Acordul colectiv/Contractul colectiv de muncă nr.4778/20.11.2006 şi implicit, a fost aprobată plata acestor drepturi speciale, în condiţiile în care consiliul local nu poate acorda drepturi de natură salarială şi IN în calitate de ordonator principal de credite a semnat contractul colectiv de muncă ce conţinea prevederi contrare dispoziţiilor legale, precum şi angajamentele bugetare lunare, în baza cărora au fost acordate salariaţilor în anul 2007, drepturi speciale fără temei legal.

La data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi următoarele care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi, ce ulterior a revenit instanţelor judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi, prin Camerele de Conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

In consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

In aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale învederate, sesizarea Curţii de Conturi a devenit inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, şi în privinţa acesteia procedurile fiind de imediată aplicare.

Aşa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanţa urmează a respinge ca atare sesizarea Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, ca inadmisibilă.

1

Domenii speta

Spete similare