Contengios administrativ - sesizare curte de conturi

Dosar nr.3038/88/2008

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI  DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ nr.320

Şedinţa publică din data de  27 februarie  2009

Prin Incheierea nr. 54 din 23 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr. 3038/88/24.12.2008, solicitând stabilirea răspunderii juridice şi obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei "...", judeţ Tulcea a pârâţilor "..." şi "...", pentru prejudiciul în sumă de 146.652 lei, dobânda de 21.123 lei, precum şi dobânda calculată după data de 12 decembrie 2008 şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin Incheierea menţionată s-a reţinut că pârâţii "..." - ordonator principal de credite şi "..." - referent superior, ce a acordat viza de control financiar preventiv propriu, datorează Primăriei "...", judeţ Tulcea, suma de 146.652 lei, dobânda de 21.123 lei şi dobânda în continuare, începând cu 12 decembrie 2008, pentru plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare, cuprinse în acordul/contractul colectiv de muncă înregistrat la D.M.S.S.F. la nr. 137/13179 din 6 noiembrie 2006 în al căror obiect nu puteau fi incluse.

Alăturat Incheierii din 23 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar nr. 1224/12.12.2008, cu anexele acestuia, explicaţiile scrise ale pârâţilor, situaţia drepturilor băneşti achitate, state de plată, ordonanţări de plată şi alte înscrisuri.

In apărare, pârâta "..." a depus întâmpinare, la care a anexat decizia nr. 37/17 decembrie 2008 a Camerei de Conturi Tulcea, Incheierea nr. 54/2008, proces-verbal din 31 octombrie 2006, acordul/contractul colectiv de muncă din 2006, adresa nr. 137/13179 din  6 noiembrie 2006 a D.M.S.S.F. Tulcea, H.C.L. nr. 1/2007, H.C.L. nr. 29/2008 şi alte înscrisuri.

La data de  31 ianuarie 2009, "..." a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând constatarea nulităţii absolute a Incheierii nr. 54/2008 şi respingerea acesteia ca inadmisibilă şi constatarea nulităţii unor dispoziţii din cuprinsul deciziei nr. 37/17 decembrie 2008 a directorului D.C.F.U. Tulcea, învederând, în esenţă, că încasarea drepturilor băneşti în discuţie este conformă legii şi contractului colectiv de muncă.

La data de 30 ianuarie 2009, pârâţii au depus întâmpinare prin care invocă excepţia inadmisibilităţii sesizării.

La termenul de judecată din 27 februarie 2009, s-a pus în discuţia părţilor atât excepţia inadmisibilităţii sesizării cât şi încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie în interes propriu.

Examinând cauza, raportat la excepţia invocată, instanţa reţine că, prin raportul de control intermediar nr. 1224/12 decembrie 2008, întocmit ca urmare a verificării contului anual de execuţie şi a bilanţului contabil pentru anul 2007 al Consiliului Local "..." s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma de 146.652 lei, la care se adaugă dobânda aferentă, reprezentând drepturi speciale acordate salariaţilor - funcţionari publici, pentru refacerea capacităţii de muncă, securităţii muncii şi asigurarea protecţiei speciale, conform acordului/contractului colectiv de muncă din 1 octombrie 2006, prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006, art. 54 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, art. 7 din O.G. nr. 119/1999, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, lipsa de temei legal rezultând şi din adresa nr. 11707 din 23 ianuarie 2008, emisă de către D.M.P.S. TULCEA şi din adresa nr. 420965 din 13 februarie 2008, emisă de D.G.F.P. , iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâţilor "..." - primar, în calitate de ordonator principal de credite, şi "..." - referent, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu.

S-a mai învederat în cuprinsul raportului că sumele achitate ca drepturi speciale salariaţilor-funcţionari publici, pentru menţinerea sănătăţii, în vederea refacerii capacităţii de muncă, în cuantum de 300 lei lunar şi respectiv pentru asigurarea unei ţinute decente şi imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi instituţiile cu care colaborează, în cuantum de 500 lei pe semestru, nu au temei legal pentru legislaţia în vigoare nu a prevăzut acordarea unor asemenea drepturi, fiind interzisă şi negocierea prin contract a acestora, aşa încât nu puteau face obiectul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul instituţiilor publice.

Se mai susţine că funcţionarii publici puteau beneficia numai de măsurile prevăzute în art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, iar în cazul dat salariaţii nu au obligaţia să poarte uniformă în baza unei dispoziţii legale imperative, iar legea nu permite asigurarea gratuită a ţinutei pentru alte categorii de personal.

Insă, la data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/2008, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992, prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi urm. care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi şi care, ulterior, a fost preluată de instanţele judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi a României, prin Camerele de conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

In consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

In aceste condiţii, faţă de prevederile legale menţionate, sesizarea Curţii de Conturi, promovată după data de 28 octombrie 2008, este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, urmând ca entitatea publică controlată, prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, dispoziţiile legale incidente fiind de imediată aplicare.

In contextul inadmisibilităţii sesizării Curţii de Conturi, este inadmisibilă şi cererea de intervenţie în interes propriu promovată în condiţiile în care nici nu se invocă un drept propriu în sensul dispoziţiilor art. Cod proc. civ., nu se urmăreşte realizarea unui drept al său şi, prin urmare, câştigarea pentru sine a obiectului procesului, astfel că va fi respinsă, în consecinţă.

3

Domenii speta

Spete similare