Majorarea termenului de înregistrare a declaraţiei de creanţă potrivit art. 62 alin. 1 lit. b din legea nr. 85/2006. condiţii

MAJORAREA TERMENULUI DE ÎNREGISTRARE A DECLARAŢIEI DE CREANŢĂ POTRIVIT ART. 62 ALIN. 1 LIT. B DIN LEGEA NR. 85/2006. CONDIŢII

Curtea a considerat întemeiată cererea creditoarei recurente de a se prelungi termenul fixat prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei până la termenul de 45 de zile de la deschiderea procedurii, prevăzut de art. 62, alin. 1 lit. b., având în vedere că aceasta este o persoană juridică străină, care în vederea înscrierii la masa credală are obligaţia de a depune la dosar înscrisurile traduse în limba română şi că a fost necesar să îşi angajeze un apărător care să o informeze despre procedura română a insolvenţei. Intervalul de nouă zile între data primirii notificării şi data la care expira termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei nu îi asigură recurentei dreptul efectiv de a-şi înregistra cererea de admitere a creanţei, prevăzut de în preambulul Regulamentului C.E. nr. 1346/2000.

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr. 1738/SIND/7.07.2011 pronunţată în dosarul nr. 15493/62/2010 al Tribunalului Braşov, judecătorul-sindic a admis în parte contestaţia formulată de creditoarea S.C. R L S.A. împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei S.C. R P S.R.L. şi a dispus înregistrarea provizorie a acestui creditor cu suma ce reprezintă contravaloarea daunelor din totalul sumei invocate prin declaraţia de creanţă, sumă ce va fi precizată şi supusă analizei administratorului judiciar, conform art. 67 din Legea  nr. 85/2006. A respins restul pretenţiilor.  A respins contestaţia formulată de creditoarea TKK S D.D. S împotriva tabelului preliminar.

La pronunţarea acestei sentinţe prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu privire la contestaţia S.C. R L S.A.: 

  Potrivit înscrisurilor contabile şi a dovezilor de plată a facturilor reprezentând ratele stabilite conform contractelor de leasing depuse la dosar de către administratorul judiciar  (f. 123-168 vol. 4 dosar), debitoarea a achitat debitele principale la care s-a obligat potrivit acestor contracte, sub acest aspect contestaţia formulată cu privire la neînscrierea sumei reprezentând debite principale a fost  respinsă ca neîntemeiată.

Prin declaraţia de creanţă depusă la dosar creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală atât cu debitul principal rezultat din executarea acestor contracte, cât şi cu sume reprezentând daune interese, fără a preciza însă care este cuantumul acestora din totalul sumei solicitate.

În aceste condiţii, constatând faptul că debitoarea nu a făcut dovada achitării către creditoare a unor sume cu titlu de daune interese, cuantumul acestora va face obiectul analizei administratorului judiciar conform art. 67 din L. nr. 85/2006, în măsura precizării acestui cuantum de către creditoare.

Cu privire la contestaţia creditoarei TKK S D.D. S, s-a reţinut că aceasta  a solicitat prin contestaţia formulată majorarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanţelor până la limita fixată de art. 62 alin. 1 lit. b din L. nr. 85/2006 şi înscrierea în tabel a creanţei sale, astfel cum a fost solicitată prin declaraţia de creanţă.

În motivarea contestaţiei se arată că acest creditor a fost notificat foarte târziu de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei, termenul stabilit fiind inferior celui de 45 de zile de la data deschiderii procedurii, termenul rămas pentru evaluarea situaţiei şi angajarea unui apărător pentru formularea cererii de înscriere a creanţei fiind foarte scurt.

Astfel creditoarea a primit notificarea la data de 21 februarie 2011, la 32 de zile de la data deschiderii procedurii, termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă fiind 3 martie 2011.

Cererea de înscriere la masa credală a fost depusă la data de 4 martie 2011, la doar o zi după expirarea termenului limită, cu eforturi substanţiale, având în vedere că acest creditor este din Slovenia, iar singura societate de traduceri autorizate în limba română se află în Ljubljana, capitala Sloveniei, la peste 150 km. de localitatea unde îşi desfăşoară activitatea creditoarea.

Faţă de faptul că acest creditor deţine o creanţă constatată prin titlu executoriu anterior deschiderii procedurii, creanţă garantată printr-un drept de retenţie, se impune înscrierea sa la categoria creditori privilegiaţi.

Faţă de evidenta rea-credinţă a creditoarei S.C. A R D S.R.L. şi intenţia clară de fraudare a intereselor creditorilor se impune neînregistrarea în tabelul creditorilor a creanţei acesteia, această societate şi debitoarea având aceiaşi acţionari.

Contestaţia a fost considerată neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În condiţiile în care creditoarea a considerat că perioada de timp rămasă de la primirea notificării privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare până la expirarea termenului limită de depunere a declaraţiilor de creanţă este prea scurtă, avea posibilitatea, în scopul de a-şi exercita dreptul în termenul legal, de a expedia la dosar doar cererea de înscriere a creanţei, cu precizarea că documentele ce urmează a fi analizate şi traduse vor fi comunicate ulterior, pentru a fi analizate de administratorul judiciar.

Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea TKK S D.D. S, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii contestaţiei sale, astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă:

- majorarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanţelor asupra averii debitorului până la limita fixată de art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, respectiv 45 de zile de la deschiderea procedurii;

- înregistrarea în tabelul creditorilor a creanţei sale în cuantum de 39,3 lei  şi 165.666,33 Euro – reprezentând creanţa constatată prin titlu executoriu şi dobânda legală, acordată prin titlu executoriu, calculată până la data deschiderii procedurii  insolvenţei debitoarei (echivalent conform art. 69 alin.2 din Legea nr. 85/2006 a 706.914,8 lei), la care se adaugă şi suma de 2.380 lei (reprezentând cheltuieli de executare), sumă cu care solicită a se dispune înscrierea creanţei sale  în tabloul creditorilor cu titlu de creanţă privilegiată în sensul prevederilor art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006, fiind garantată printr-un drept de retenţie asupra bunurilor  furnizate debitoarei;

- neînregistrarea în tabelul creditorilor a creanţei S.C. A R D S.R.L., cu sediul în B, înmatriculată  la ORC B, creanţă chirografară în sumă de 1.963.551,4 lei înscrisă de administratorul judiciar în tabelul preliminar rectificat al obligaţiilor debitorului S.C. R P S.R.L. B, aceasta fiind o creanţă rezultată din operaţiuni efectuate în dauna creditorilor şi fiind încheiate cu o persoană juridică ce deţine o  poziţie dominantă asupra debitorului sau asupra activităţii sale fiind astfel întrunite  premisele aplicării art. 80 alin.2 lit. a şi e din Legea nr. 85/2006.

Recurenta invocă motive de nelegalitate, în baza art. 304 alin. 1 pct. 9 şi de netemeinicie, în baza art. 3041 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 alin. 1 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurenta arată că judecătorul sindic nu a indicat nicăieri vreun temei legal pentru hotărârea astfel adoptată. De altfel, un astfel de temei legal nu există şi nici nu poate exista atâta vreme cât art. 65 din Legea nr. 85/2006 arată expres la alin. 2 că la cererea de înscriere a creanţei vor fi ataşate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţi, neconferind posibilitatea creditorilor de a-şi completa cererea cu documentele justificative la o dată ulterioară.

Astfel, hotărârea atacată fiind pronunţată cu singurul motiv că recurenta ar fi putut să-şi completeze ulterior cererea de înscriere a creanţei cu documentele justificative este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Cu privire la netemeinicia hotărârii recurenta invocă imposibilitatea de a îndeplini toate formalităţile necesare depunerii cererii de înscriere la masa credală în 10 zile, precum şi nejustificata întârziere în notificarea sa, în raport de care se impune majorarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanţelor asupra averii debitorului.

Se invocă în acest sens, Ghidul legislativ privind procedura insolvenţei realizat de UNCITRAL în 2005, în conformitate cu care, pentru a asigura tratamentul egal al creditorilor naţionali şi străini se poate cere ca, fie cererile de creanţă să fie admisibile în orice moment al procedurii dinaintea distribuirii sumelor sau un alt eveniment în cadrul procedurii, fie ca termenele fixate să poată fi extinse sau desfiinţate în situaţiile în care un creditor are motive justificate pentru nerespectarea unui termen sau în cazurile în care termenul respectiv reprezintă un impediment serios pentru creditor.

Tot în argumentarea motivului prevăzut de art. 3041 Cod de procedură civilă, recurenta susţine că are o creanţă constatată prin titlu executoriu anterior deschiderii procedurii, creanţă garantată printr-un drept de retenţie.

Cu privire la contestaţia împotriva creanţei creditoarei S.C. A R D S.R.L. se invocă intenţia clară de fraudă a debitorului la interesele creditorilor, cu motivarea că această creditoare are aceiaşi acţionari ca şi debitoarea.

Examinând sentinţa atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie, curtea reţine următoarele:

Motivul pentru care prima instanţă a respins cererea creditoarei TKK S D.D. S  de majorare a termenului limită de depunere a cererilor de admitere a creanţelor este posibilitatea  acesteia de a fi depus la dosar doar declaraţia de creanţă, în termenul legal, cu precizarea că documentele justificative vor fi depuse ulterior.

Art. 65 alin. 2 prevede însă expres obligaţia creditorilor de a anexa la cererea de admitere a creanţelor documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii. Faţă de caracterul imperativ al acestui text de lege, în lipsa documentelor justificative, recurenta nu putea depune la dosar cererea de înregistrare a creanţei.

Cu privire la temeinicia cererii de majorare a termenului de depunere a cererilor de admitere a creanţei, se reţine că, potrivit art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului este de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii iar conform alin. 2, în funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî  majorarea acestui termen cu maximum 15 zile.

În speţă, prin încheierea din data de 20.01.2011, judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. R P S.R.L. şi a stabilit ca termen limită pentru înregistrarea declaraţiilor de creanţă data de 03.03.2011, adică 42 de zile de la deschiderea procedurii.

Administratorul judiciar i-a transmis prin poştă creditoarei recurente notificarea privind deschiderea procedurii la data de 14.02.2011, fiind primită de aceasta la data de 21.02.2011. Aşadar, termenul în care recurenta trebuia să depună declaraţia de creanţă de la data primirii notificării a fost de 9 zile. Cererea de înscriere a creanţei la masa credală a fost înregistrată de către recurentă la data de 4.03.2011, deci cu o zi după expirarea termenului stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii.

În raport de împrejurarea că recurenta este o persoană juridică străină, care în vederea înscrierii la masa credală are obligaţia de a depune la dosar înscrisurile traduse în limba română şi că a fost necesar să îşi angajeze un apărător care să o informeze despre procedura română a insolvenţei, intervalul de nouă zile nu îi asigură recurentei dreptul efectiv de a-şi înregistra cererea de admitere a creanţei. Această limitare este contrară Regulamentului C.E. nr. 1346/2000, care în preambulul său prevede că „Orice creditor care îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul social în Comunitate, trebuie să beneficieze de dreptul de a-şi înregistra cererea de admitere a creanţei privind bunurile debitorului în orice procedură de insolvenţă aflată în curs de desfăşurare în Comunitate.”

Ca urmare, având în vedere faptul că Legea insolvenţei prevede în art. 62 alin. 2 posibilitatea prelungirii cu 15 zile a termenului de 45 de zile pentru depunerea cererilor de înregistrare a creanţelor, cu atât mai mult, faţă de circumstanţele mai sus relevate, este întemeiată cererea creditoarei recurente de a se prelungi termenul fixat prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei până la termenul de 45 de zile de la deschiderea procedurii, prevăzut de art. 62, alin. 1 lit. b.

În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 2, raportat  la art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod de procedură civilă, urmează a se admite recursul şi a se modifica în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii formulate de creditoarea TKK S D.D. S privind majorarea termenului de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor asupra averii debitorului la 45 de zile de la deschiderea procedurii.

Ca o consecinţă a majorării acestui termen, în baza art. 66 şi 67 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar urmează a proceda la verificarea creanţei acestei creditoare. Este de menţionat în acest sens, că instanţa nu poate proceda direct la înscrierea în tabel a creanţei fără verificarea acesteia, procedură care este de competenţa administratorului judiciar.

Ca urmare a dobândirii calităţii de creditor, recurenta dobândeşte şi calitatea procesuală de a  contesta înscrierea în tabel  a creanţei S.C. A R D S.R.L.. Contestaţia nu poare fi soluţionată direct de instanţa de recurs întrucât părţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie, ceea ce ar însemna încălcarea dreptului la un proces echitabil, ca urmare, în baza art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, urmează a fi trimisă judecătorului sindic, în vederea soluţionării acesteia.

Decizia nr. 633/R din 25 octombrie 2011 – redactor G.C.

Domenii speta

Spete similare