Drepturi salariale

6. drepturi salariale

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6329/63/2010, reclamant V.G. a solicitat  în contradictoriu cu pârâta SC  EUROTEHNICA IMPEX  SRL obligarea acesteia la plata integrală a drepturilor salariale cuvenite pe perioada februarie-martie 2010 şi a drepturilor care i se cuvin pe perioada de concediu de odihnă pe toată perioada de muncă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii, considerând că au fost achitate toate drepturilor salariale cuvenite reclamantului.

La data de 29 10 2010, respectiv 06 05 2011, reclamantul a precizat acţiunea în sensul că solicită plata sumei de 2000 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate pe lunile februarie-aprilie 2010 şi atingerea targetului, precum şi o compensatie de un salariu lunar, conform art. 78 din CCM la nivel national.

La termenul de şedinţă din data de 11 02 2011, reclamantul a renunţat la capetele de cerere privind plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada februarie-martie 2010 şi a drepturilor care i se cuvin pe perioada de concediu de odihnă.

În dovedire au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: carnet de muncă, CI, preaviz, decizie de concediere, contract de muncă, state de plată, foi colective de prezenţă.

A fost administrată proba testimonială, declaraţia martorului Bîrjega L. fiind consemnată la dosar.

Prin sentinţa nr. 8842/20.06.2011 instanţa a admis în parte cererea, a obligat pârâta sa plătească reclamantului suma de 1500 lei, contravaloarea bonusului de target, precum si o compensatie de un salariu lunar, conform art. 78 din CCM la nivel national, a respins capătul de cerere vizând plata orelor suplimentare si cererea formulata de pârâta cu privire la acordarea de cheltuieli de judecata, reţinând următoarele:

Reclamantul a solicitat prin prezenta acţiune astfel cum a fost precizată plata sumei de 2000 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate pe lunile februarie-aprilie 2010 şi a bonusului de target, precum si o compensaţie de un salariu lunar, conform art. 78 din CCM la nivel naţional.

Din probele administrate în cauză, nu a fost evidenţiată existenţa unei solicitări a angajatorului pentru ca reclamantul să efectueze ore suplimentare, respectiv solicitarea reclamantului în vederea compensării muncii suplimentare prin ore libere plătite sau pentru plata unui spor la salariu corespunzător.

 Dimpotrivă, foile colective de prezenţă depuse la dosar fac dovada unui program de lucru de 8 ore/zi, respectiv 40 ore /săptămână.

Reclamantul efectuează calculul orelor suplimentare pe seama unor simple deducţii personale, legate de faptul că, raportat la activitatea unităţii pârâte, aceasta s-ar desfăşura în principal în teren şi ar presupune depăşirea unui program normal de lucru. În lipsa unor acte şi evidenţe contabile din care să rezulte efectuarea unei activităţi suplimentare, peste programul de lucru, instanţa constată că nu se poate stabili nici numărul orelor suplimentare prestate şi nici data efectuării acestora.

Cum nu s-au putut aduce probe clare, din care să rezulte fără echivoc prestarea muncii  de către reclamant peste programul normal de lucru, instanţa constată neîntemeiată această cerere,  urmând să o respingă.

În ceea ce priveşte bonusul de target sau pentru atingerea targetului, instanţa constată că reclamantul a inserat obligaţia de plată a acestui bonus pe statul de plată aferent lunii martie 2010, pe care pârâta l-a depus la dosar în copie şi în original – acesta din urmă numai pentru observare.

Acest stat de plat poartă şi semnătura reprezentantului pârâtei şi poate fi calificată ca o clauză contractuală suplimentară, la contractul individual de muncă, care la punctul „H. salarizarea” permite plata către reclamant şi a altor adaosuri. Reprezintă totodată un început de dovadă scrisă, care nu constituie prin el insusi un mijloc de proba suficient, dar, având calitatea de a înlătura impedimentul legal cu privire la admisibilitatea probei testimoniale peste o anumita valoare a pretentiei litigioase izvorând dintr-un act juridic, poate fi completat cu martori sau prezumtii judiciare.

 Din observarea statului de plată aferent lunii martie 2010, atât în copie cât şi în original reiese că în dreptul rubricii dedicate reclamantului au fost efectuate anumite ştersături, pe care pârâta invocă că a trebuit să le facă întrucât ar fi cuprins anumite „înjurături”.

Declaraţia martorului audiat în cauză confirmă însă varianta reclamantului, respectiv consemnarea sumei de 1500 lei, contravaloarea bonusului de target, precum şi a unor ore suplimentare nedefinite. 

De asemenea, martorul a declarat că ar fi primit suma de 1500 lei, cu titlu de bonus de target de la firma pârâtă, iar reclamantului nu i s-a achitat , cu toate că au lucrat într-o echipă comună, care a avut aceleaşi performanţe.

Reclamantul a mai solicitat o compensatie de un salariu lunar, conform art. 78 din CCM la nivel national, care prevede următoarele:

„(1) La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.

(2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu ţin de persoana salariatului.”

Având în vedere că reclamantului i-a fost încetat contractul individual de muncă, în temeiul art. 65 CM, deci ca urmare a unor motive ce nu ţin de persoana salariatului rezultă că face dovada îndeplinirii condiţiilor de acordare a unui salariu lunar, cu titlu de compensatie.

Concluzionând, instanţa va admite in parte cererea astfel cum a fost formulată şi precizata.

Va obliga pârâta sa plătească reclamantului suma de 1500 lei, contravaloarea bonusului de target, precum si o compensatie de un salariu lunar, conform art. 78 din CCM la nivel national.

Va respinge capătul de cerere vizând plata orelor suplimentare.

 Va respinge cererea formulata de pârâta cu privire la acordarea de cheltuieli de judecata, întrucât având în vedere soluţia pronunţată, precum şi disp. art. 274 şi 276 cpc, instanţa consideră că pârâta este în culpă procesuală.

1

Domenii speta

Spete similare