Revendicare imobiliara

Sentinţă civilă 299 din 20.02.2009


Dosar nr. 391/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

Secţia Civilă, Comercială şi de Contencios Administrativ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 299

Şedinţa publică din 20 februarie 2009

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr. 391/88/25 februarie 2008, reclamanta "..." - TULCEA a chemat în judecată MUNICIPIUL TULCEA, prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL TULCEA şi CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA, pentru a fi obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 4773 m.p., situat în municipiul Tulcea, strada "..."nr. "...", judeţ Tulcea, aflat în administrarea acestora, iar în situaţia în care parte din teren este ocupat de un imobil de utilitate publică să se dispună obligarea pârâţilor la plata contravalorii în lei a terenului ocupat.

In motivare, reclamanta arată că este proprietara de drept a terenului revendicat, în baza dispoziţiilor Decretului Lege nr. 150 din 11 mai 1990 şi a Legii nr. 146/2002 prin care au fost înfiinţate fundaţiile pentru tineret, implicit şi "..." Tulcea, cu personalitate juridică de utilitate publică, patrimoniul constituindu-se din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe, ce trebuiau predate în termen de 30 zile de către cei care le aveau în conservare sau administrare.

Se mai susţine că, de la data înfiinţării sale şi dobândirea personalităţii juridice s-a încerca preluarea patrimoniului fostului UTC Tulcea de la cei care administrau acest teren, deşi prin procesul verbal de recepţie finală realizat în 1 iunie 1980 pentru obiectivul intitulat amenajare teren de sport se demonstrează predarea sa la UTC Tulcea, în calitate de beneficiar, iar în conformitate cu art. 3 din Decretul - Lege nr. 150/1990 acest teren a revenit Fundaţiei Judeţene pentru Tineret - Tulcea, în vederea realizării scopului pentru care această persoană juridică de utilitate publică a fost creată.

Reclamanta mai precizează că dovada calităţii de proprietar asupra imobilului se face cu procesul-verbal de recepţie finală din 1 iunie 1980, decizia nr. 537/19 iunie 1978 prin care se atribuie către C.J. al U.T.C. Tulcea, suprafaţa de teren de 4743 m.p., adresa nr. 2536 din 18 octombrie 1978 şi schiţe, însă, cu cu toate acestea, pârâţii refuză să-l cedeze şi îl administrează în continuare fără drept.

In drept, reclamanta invocă prevederile art. 480 şi 483 Cod civil, Decretul-Lege nr. 150/1990 şi Legea nr. 146/2002.

In apărare, Primarul Municipiului Tulcea, pentru Municipiul Tulcea, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, motivat de faptul că terenul revendicat face parte din domeniul public al Municipiului Tulcea, conform H.C.L. nr. 198 din 25 iunie 2007 privind aprobarea inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Tulcea, figurând la poziţia 1048 anexa 4, inventar ce a fost anexat la dosar. 

La data de 28 martie 2008, reclamanta a depus la dosar cerere de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând ca, în situaţia în care acţiunea principală va fi respinsă, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei solicitate, în baza legislaţiei administraţie publice locale, reiterându-se argumentaţia din cererea principală.

Intâmpinare a depus şi Consiliul Judeţean Tulcea, prin care invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive deoarece nu este proprietar al imobilului şi nici administrator întrucât prin Hotărârea nr. 31/2004 s-a aprobat scoaterea din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Tulcea a bunurilor prevăzute în anexa 1 la H.C.J. Tulcea Nr. 57/2001, printre care şi terenul aferent Casei Tineretului Tulcea, anexându-se la dosar, în copie, şi cele două hotărâri.

La termenul de judecată din 13 iunie 2008, ca urmare a acestor precizări, reclamanta a învederat că îşi modifică cererea în sensul că înţelege să cheme în judecată Municipiul Tulcea, prin Primar şi Consiliul Local Tulcea.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, decizia nr. 537/19 iunie 1978, proces verbal de recepţie de recepţie finală din 1980, inventarul bunurilor aflate în patrimoniul fostei UTC în 22 decembrie 1989, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Tulcea, proces verbal din 12 februarie 2005, proces-verbal din 18 martie 1991, acte normative, alte înscrisuri, solicitând şi efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate prin care să se determine suprafaţa de teren revendicată şi regimul juridic al acesteia.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 146/2002, patrimoniul fundaţiei judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti este constituit din totalitatea imobilelor - construcţii şi terenuri - fonduri băneşti şi alte active care au aparţinut fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti, precum şi din imobile şi fonduri materiale şi financiare dobândite în timpul funcţionării fundaţiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti.

"..." Tulcea s-a constituit în anul 1990, având un patrimoniu constituit din bunurile menţionate în art. 19 alin. 1 din Legea nr. 146/2002, conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al acestei fundaţii.

Prin Decizia nr. 537/19 iunie 1978 a Consiliului Popular al Judeţului Tulcea, invocată în cauză, s-a hotărât transmiterea din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Tulcea în folosinţa gratuită, fără termen, a Comitetului Judeţean Tulcea al U.T.C. a terenului neagricol, în suprafaţă de 4343 m.p., situat în municipiul Tulcea, str. "...", învecinat la Nord cu lacul "...", la Sud - cu str. "...", la Est - "..."şi la Vest - aleea "...", urmând ca pe respectivul teren să se amenajeze terenuri sportive pentru tenis de câmp, volei, handbal, necesare formării unei zone de agrement pentru tineret.

In art. 3 din cuprinsul aceleaşi decizii, s-a stipulat că se va înregistra operaţiunea de transmitere a terenului, iar decizia constituie titlu de administrare.

La 1 iunie 1980, potrivit procesului verbal de recepţie finală, Comitetul Judeţean al U.T.C. Tulcea a procedat, în calitate de beneficiar, la recepţionarea obiectivului de investiţii - amenajare teren sport, nefiind în discuţie terenul transmis în folosinţă, ca şi obiectiv, ci doar ceea ce s-a executat pe acesta, în zona respectivă.

Faţă de prevederile legale menţionate şi înscrisurile arătate, de care partea s-a prevalat în cauză, în opinia instanţei, terenul în discuţie nu a trecut în patrimoniul fostei organizaţii a U.T.C. Tulcea, ci doar în folosinţă gratuită, cu drept de administrare, aşa cum s-a subliniat, ceea ce nu poate fi confundat cu dreptul de proprietate.

Drept consecinţă a acestei situaţii, terenul revendicat nu avea cum să se regăsească în patrimoniul Fundaţiei Judeţene pentru Tineret - Tulcea, în 1990, tocmai pentru că nu intrau nici în patrimoniul fostei organizaţii judeţene a U.T.C., caz în care nu se verifică calitatea de proprietar ce ar justifica acţiunea în revendicare.

De asemenea, acest teren nu a fost inclus pe lista bunurilor ce au aparţinut fostei organizaţii U.T.C. Tulcea (filele 128 - 129) şi care au făcut obiectul predării către "..." - Tulcea, în cursul anului 1991, după cum nu figurează nici în inventarul bunurilor aflate la 22 decembrie 1989 în patrimoniul fostei organizaţii UTC Tulcea, alcătuit de către o comisie numită prin Ordinul Prefectului Judeţului Tulcea nr. 193/27.03.2002, în anul 2002, în componenţa căreia a intrat şi un reprezentant al reclamantei, anexele întocmite - I A şi I B fiind semnate şi, prin urmare însuşite, şi de către vicepreşedintele F.P.T. - "..."(fila 76 - 79) fără obiecţiuni.

De altfel, terenul de sport situat în municipiul Tulcea, str. "..."nr. 20, în suprafaţă de 5300 m.p. (poziţia 543) este inventariat în domeniul public al oraşului Tulcea încă din 2001, în baza H.C.L. nr. 125/2001, necontestată, hotărâre ce îşi produce efectele şi în continuare, în această suprafaţă regăsindu-se şi cea revendicată de către reclamantă, după cum precizează şi expertul desemnat a o determina în teren.

Şi terenul aferent Casei Tineretului Tulcea, în suprafaţă de 3316,60 m.p., situat în municipiul Tulcea, strada "..."nr. 20, a fost inclus, în baza H.C.J. nr. 57/2001 în categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al judeţului Tulcea, iar prin H.C.L. nr. 317 din 29 noiembrie 2006 s-a dat acordul de principiu pentru trecerea din domeniul public al municipiului Tulcea în domeniul public al statului şi în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Sport a terenului în suprafaţă de 3000 m.p., situat în Tulcea, strada "..."nr. "...".

In aceeaşi zonă, Consiliul Local Tulcea a concesionat un teren în suprafaţă de 3010,79 m.p., din domeniul public al localităţii, pentru realizarea a trei terenuri de sport.

Terenul revendicat de către reclamantă a fost identificat de către expert, prin raportul de expertiză întocmit, ca fiind cel situat în Tulcea, strada "..." nr. 20 şi cuprins la poziţia nr. 543 din anexa la H.C.L. nr. 12572001 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public.

Lămurit fiind regimul juridic al terenului, cu atât mai mult nu se poate dispune obligarea instituţiilor pârâte la predarea lor către reclamantă, deşi aceasta, după cum s-a învederat, nu a probat nici calitatea de proprietar.

In acest context, este de subliniat că regimul juridic al terenului revendicat nu conduce la inadmisibilitatea unei acţiuni în revendicare, aşa încât, excepţia invocată va fi respinsă ca nefondată, ca şi excepţia tardivităţii pentru că acţiunea a fost întemeiată, în drept, în principal pe dispoziţiile art. 480 şi 483 Cod civil.

Cum acţiunea în revendicare este acea acţiune introdusă către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, şi întrucât reclamanta nu are calitatea de proprietar, cererea principală promovată în acest sens, urmează a fi respinsă ca nefondată, atât în ceea ce priveşte predarea terenului, cât şi relativ la plata contravalorii acestuia,pentru identitate de argumente.

Aceleaşi aspecte justifică şi respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, urmând a se dispune în sensul arătat.

1