Revendicare imobiliară ; grăniţuire

175. 90 – revendicare imobiliară ; grăniţuire

Dosar nr. 27700/215/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr.31/2011

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2011

Asupra apelurilor civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamantul I. I. E., a chemat  în judecată pe pârâţii A. M. şi pe pârâta  C. M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să  fie obligaţi să-i lase în  proprietate şi liniştită posesie  terenul situat în Craiova, str E., nr 3 A în suprafaţă de 16 mp şi să  se stabilească linia de  hotar  între cele două proprietăţi.

În motivarea  cererii, reclamantul arată că a  dobândit un teren în suprafaţă de 100 mp prin  înscris sub  semnătură privată  de  la pârâtul A. . iar prin decizia nr. 740 din 07.05.2003 s-a recunoscut  valabilitatea acestui contract de vânzare cumpărare după care a procedat  la  intabularea în cartea funciară şi a constatat, la efectuarea  măsurătorilor, că posedă, în fapt,  mai puţin teren  decât  are în acte.

Reclamantul a solicitat  şi acordarea de cheltuieli de judecată  ce le va  efectua cu taxe şi onorarii de avocaţi şi experţi.

 Prin sentinţa civilă nr.12152 din 01.07.2010 a Judecătoriei Craiova a fost admisă în parte  acţiunea formulată de reclamantul I. . E. şi obligat pârâtul A. M. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie a reclamantului terenul în suprafaţă de 0,50 mp, situat în Craiova, str. E., nr. 317, având următoarele vecinătăţi: N - teren Primărie Craiova, S – A. M., C. M., V - str. E., E – A. M..

S-a stabilit ca linia de hotar (determinată de pct. 15-17 pe schiţa anexă la raportul de expertiză) să fie deplasată spre E spre proprietatea pârâtului A. M. cu o distanţă de 0,05 m.

A fost obligat pârâtul A. M. către reclamantul I. . E. la plata sumei de 1.570 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (800 lei onorariu avocat, 170 lei taxe timbru, 600 lei onorariu expert).

A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta C. M..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că  prin decizia nr. 740 din 07.05.2003 a Curţii de Apel Craiova  completată prin încheierea  nr. 10 din 19.02.2009 a Curţii de Apel  Craiova s-a constatat valabilitatea  antecontractului de  vânzare cumpărare  din data de 12.03.2001 prin care  reclamantul I. E. Ion a dobândit  de la SC N. P. SRl Craiova , reprezentata de pârâţii A. M. şi  C. M. , un teren  de 100 mp, situată în Craiova , cartier S., str E.  pe care l-a intabulat la nr 3A având ca  vecinătăţi: la N- spaţiul teren Primăria Craiova , la S- proprietatea  lui A. M., la V-str T. L.  şi la E cu  proprietatea lui A. M.(f10).

În prezent  după noile modificări urbanistice terenul reclamantului în suprafaţa de 100 mp se află situat  în Craiova, str E.  nr 3A având ca vecinătăţi :La N teren Primăria Craiova, la S –A. M. şi C.  M., la E- A. M. şi la V-str E..

Din acest teren, pârâtul A. M. a ocupat  fără  drept o suprafaţă de 0,50 mp modificând  linia de hotar dintre proprietatea  sa şi cea a  reclamantului prin construirea  unui nou gard spre proprietatea reclamantului.

 Conform concluziilor  raportului de  expertiză, în prezent  reclamantul deţine în fapt  după măsurători, suprafaţa de 99,50 mp  impunându-se ca pârâtul A. M. să deplaseze linia de hotar, determinată la punctele 15-17 pe schiţa  la raportul de expertiză (anexa1) cu 0,50 m spre  proprietatea sa din partea de E.

 Faţă de împrejurările de fapt reţinute  s-a apreciat că  acţiunea reclamantului este întemeiată  urmând a fi admisă  în acest  sens.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul I. I. E. şi pârâtul A. M., criticand-o ca fiind nelegala si netemenica.

In recursul declarat, reclamantul I. I. E. arată că hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat instanţa de fond a omologat greşit raportul de expertiză în varianta I şi nu în varianta solicitată de recurent, respectiv varianta a II-a, atata timp cat in cauza reclamantul a dovedit ca este intabulat in cartea funciara cu o supraf. de teren de 107,31 mp si ca inscrierile in cartea funciara sunt opozabile tuturor, inclusiv paratului, iar in plus a mai dovedit ca granitele proprietatii nu au fost modificate de reclamant de la data la care s-a pronuntat decizia nr. 740/2003 a Curtii de Apel Craiova care a constatat valabilitatea conventiei de vanzare cumparare din anul 2001 incheiata intre reclamant si SC N. SRL, astfel incat culpa pentru cei 7 mp gasiti in plus la masuratori nu apartine reclamantului, ci apartine mijloacelor de masurare empirice cu care s-a efectuat expertiza in dosarul Curtii de Apel.

Mai arată că pârâtul nu a făcut dovada  proprietăţii asupra vreunei  suprafeţe din terenul care îl foloseşte, pe care l-a împrejmuit şi că autorizaţia sa de construcţie  are la bază  documentaţia care are  în vedere lucrarea  cadastrală şi nu  exclusiv titlul de proprietate.

Paratul A. Ma. nu a motivat cererea sa de recurs si nici nu a indeplinit obligatia de a timbra corespunzator recursul in termenul stabilit prin citatia primita, astfel incat prin incheierea de sedinta de la 24.11.2010 a fost pusa in discutia partilor si admisa exceptia netimbrarii recursului formulat de paratul A. M., constatandu-se prioritara aceasta exceptie fata de aspectul nemotivarii recursului.

In sedinta publica de la 26.01.2011, instanta a calificat drept apel calea de atac, avand in vedere dispoz. art. 282 indice 1 C.pr.civ. si obiectul cererii deduse judecatii, cuprinzand doua capete de cerere – revendicarea si granituirea.

Examinand sentinta civila atacata, prin prisma motivelor de apel formulat de reclamantul I. I. E. si a dispoz. art. 296 C.pr.civ., tribunalul constata este fondat apelul formulat de reclamant.

Astfel, se constata ca prin actiunea introductiva si care a investit instanta de fond, reclamantul a invocat dreptul sau de proprietate asupra terenului din Craiova, str. E. nr. 3 A, aratand ca suprafata de teren la care este indreptatit este de 107, 31 mp, suprafata inscrisa in cartea funciara, reclamantul solicitand obligarea paratului de a-i respecta proprietatea de 107,31 mp si granituirea proprietatilor partilor, avand in vedere ca paratul a mutat gardul si i-a incalcat proprietatea, paratul prin fapta sa modificand granitele intiale dintre proprietati.

Se mai retine ca prin actele depuse la dosar, reclamantul a dovedit ca a intrat in posesia terenuelui in supraf. de 107,31 mp in anul 2001, dobandindu-l de la paratul A. M. in calitatea acestuia de reprezentant al SC N. srl, in baza unei conventii de vanzare-cumparare incheiate sub forma unui inscris sub semnatura privata, conventie a carei valabilitate a fost constatata prin decizia civila nr. 740/2003 a Curtii de Apel Craiova.

Se mai retine ca din anul 2001, proprietatile partilor au fost delimitate prin gard si ca reclamantul a primit si folosit in fapt o suprafata de teren de 107,31 mp. , desi in actele sale de proprietate a fost inscrisa o suprafata de 100 mp., si ca in jurul anului 2007-2008, paratul a mutat gardul, la o distanta de circa 2 m fata de limita conventionala initiala. Aceasta stare de fapt rezulta din declaratiile martorilor audiati de instanta de fond si actelel depuse de parti la dosar.

Se retine ca reclamantul a solicitat instantei de fond stabilirea liniei de hotar potrivit limitei conventionale din anul 2001 si revendicarea terenului ocupat de parat prin mutarea gardului, reclamantul invocand indreptatirea sa la a detine o suprafata de 107,31 mp potrivit inscrierilor din cartea funciara, reclamantul aratand ca in actele sale de proprietate este inscrisa o suprafata de 100 mp., pentru diferenta de 7,31 mp reclamantul inovocand o posesie legitima care trebuie sa-i fie recunoscuta de parat, intrucat inscrierile din cartea funciara sunt opozabile tuturor, inclusiv paratului.

Tribunalul retine astfel ca pentru aceasta diferenta de teren de 7,31 mp reclamantul a invocat o posesie legitima rezultata din granituirea intiala a terenurilor detinute de parti si din publicitatea incrierilor din cartea funciara. Cu privire la aceeasi suprafata de teren, s-a retinut in raportul de expertiza intocmit in fata instantei de fond ca paratul exercita in prezent posesia terenului, dar ca paratul nu detine un act de proprietate pe care sa se intemeieze aceasta posesie.

Se constata ca prima instanta analizand actiunea reclamantului, atat capatul de cerere in revendicare cat si petitul in granituire, a apreciat ca linia de hotar trebuie sa corespunda limitei de 100 mp pentru reclamant, potrivit acteler sale de proprietate, instanta facand aplicarea doar a dispoz. art. 480 si urm. C.civ., raportandu-se deci la terenul pentru care reclamantul a facut dovada dreptutui sau de proprietate printr-un act juridic civil.

Se constata insa ca reclamantul a solicitat instantei de fond sa tina seama si de posesia exercitata asupra terenului de 7,31 mp., teren pentru care reclamantul a precizat ca nu detine un act juridic constatator al dreptului de proprietate, dar cu privire la care a invocat o posesie legitima pe care paratul trebuie sa o respecte, data fiind granituirea initiala dintre proprietati si efectele inscrierii in cartea funciara a posesiei asupra acestui teren.

Tribunalul constata ca pentru diferenta de teren de 7,31 mp este vorba de situatia in care niciuna dintre partile din proces nu are un titlu de proprietate si nici nu poate invoca dobandirea bunului prin uzucapiune asau alt mod de dobandire a proprietatii, iar intr-o asemenea situatie se impunea ca instanta de fond sa analizeze caracterul posesiei invocate de parti si sa dea castig de cauza posesorului care invoca si dovedea o posesie mai bine caracterizata, nefiind corecta solutia de respingere a actiunii reclamantului cu privire la aceasta suprafata de teren de 7,31 mp, cu consecinta de a da castig de cauza posesorului actual, inainte de a se analiza posesiile invocate de parti.

Sub acest aspect, tribunalul are in vedere ca in practica si literatura juridica s-a aratat in mod constant ca in situatia in care niciuna dintre partile din proces nu are titlu de proprietate, nu trebuie adoptata solutia ca actiunea reclamantului de revendicare sa fie respinsa de plano, dandu-se castig de cauza posesorului actual, pe baza principiului in pari causa, melior est causa possidentis, ci se impune a se compara cele doua posesii in conflict, cea  a reclamantului si cea a paratului, urmand sa castige cel care invoca si dovedeste o posesie mai bine caracterizata. Astfel, va castiga cel care invoca si dovedeste o posesie mai indelungata, o posesie de buna credinta, o posesie neviciata, etc.

Fata de cele retinute, se constata ca sunt intemeiate criticile apelantului reclamant prinvind aplicarea gresita de catre prima instanta a legii aplicabile in cauza, atata timp cat instanta de fond nu a analizat posesia invocata de reclamant asupra terenului in suprafata de 7,31 mp, prin prisma motivelor de fapt invocate de acesta – granituirea initiala a terenurilor partilor si efectele inscrierilor din cartea funciara cu privire  la starea de fapt si de drept a  terenului in litigiu, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 296 C.pr.civ. sa admita apelul declarat de reclamantul I. I. E. si sa trimita cauza spre rejudecare la instanta de fond.

In ceea ce priveste apelul formulat de paratul A. M., va fi anulat ca netimbrat, in temeiul art. 20 din Legea 169/1997, pentru motivele aratate in incheierea de sedinta din 24.11.2010, prin care a  fost admisa exceptia netimbrarii acestuia.

3

3

Domenii speta

Spete similare