Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 1495 din 21.12.2011


Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 23.11.2011 sub nr. de dosar 2153/259/2011, aleatoriu repartizată în sistem informatic acestui complet (completul C 8 Stagiar) contestatoarea P. E., în contradictoriu cu intimata IPJ PRAHOVA, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP, nr. 1690960, încheiat la data de 25.10.2011 de Poliţia oraş Mizil ca fiind netemeinic întocmit, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În motivare, contestatoarea a învederat instanţei că prin procesul verbal menţionat a fost amendată cu suma de 75 lei, pentru că la data de 25.10.2011, la cererea justificată a organelor de poliţie a refuzat să înmâneze fiicei sale, numita D. A., documentele personale, respective CI şi certificatul de naştere fără a avea vreun motiv întemeiat. A arătat petenta că a comunicat agentului constatator că le va preda în instanţa de judecată la data de 23.11.2011, când a avut loc procesul cu numita D.A., fiica contestatoarei, întrucât aceasta din urmă era dispărută, iar petenta nu ştia unde se află.

Petenta nu şi-a motivat cererea în drept.

În susţinerea acţiunii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei în original procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr.1690960 (fila 4).

Conform art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru si art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravenţională este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar.

Intimata IPJ PRAHOVA a formulat întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea plângerii neîntemeiată.

În motivare, a învederat intimata că  la data de 25.10.2011 petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă contravenţională conform  O.U.G.97/ 2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români întrucât la data de  24.10.2011, la cererea justificată a organelor de poliţie, petenta a refuzat să îi înmâneze fiicei sale, D.A., documentele personale ale acesteia, respectiv cartea de identitate şi certificatul de naştere, fără un motiv întemeiat. A arătat intimata că sancţiunea aplicată este temeinică şi legală.

În susţinerea celor arătate în întâmpinare, intimata a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raportul detaliat al agentului constatator (fila 8-9), declaraţia olografă a reclamantei, declaraţia petentei, declaraţia numitului D. C. (fila 15), proces-verbal de consemnare a stării de fapt, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare a petentei (fila 10), confirmarea de primire a actului sancţionator (fila 11)

În dovedire, petenta a solicitat instanţei de judecată încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat, în temeiul dispoziţiilor art.167 Cod Proc.Civ, ulterior punerii în discuţie pentru respectarea principiilor contradictorialităţii şi a egalităţii armelor prev.de art. 6 CEDO, atât pentru petentă cât şi pentru intimată  proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei apreciind că acestea sunt utile, concludente şi pertinente pentru soluţionarea cauzei.

 

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei, instanţa a  reţinut  următoarele:

În fapt, la data de 25.10.2011 petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă contravenţională conform O.U.G.97/ 2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români întrucât la data de  24.10.2011, la cererea justificată a organelor de poliţie, petenta a refuzat să îi înmâneze fiicei sale, D. A., documentele personale ale acesteia, respectiv cartea de identitate şi certificatul de naştere, fără un motiv întemeiat.

În soluţionarea cauzei de faţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.34 din OG 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel ce a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. 

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un înscris oficial, autentic şi beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie în măsura în care a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege. Această prezumţie este însă una relativă de adevăr, făcând dovadă asupra stării de fapt reţinute până la proba contrară. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penala (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: 1. respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi 2. respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului, dată de sancţiunea aplicată contestatoarei cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.

Instanţa a reţinut faptul că petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 75 lei pentru săvârşirea faptei prev.de art. 25 alin.1 din O.U.G 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, fapta fiind sancţionată de prevederile art.43 lit.c din acelaşi act normative.  Potrivit dispoziţiilor art.25 alin.1 din actul normative menţionat Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi reţinut în afara cazurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, iar articolul 43 lit.c arată că constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: nerespectarea dispozitiilor art. 15 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (2) si (3), art. 39 si 40, cu amenda de la 40 lei la 80 lei.

Instanţa a  reţinut că în cauza de faţă procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AP nr.1690960 încheiat la data de 25.10.2011 nu este semnat de către contravenientă. În acest caz, precum şi în cazul în care contravenientul refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal de contravenţie, se vor aplica dispoziţiile art.19 din O.G 2/2001. Astfel, instanţa a avut în vedere că în situaţia în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului-verbal, articolul 19 din actul normativ indicat prevede că agentul constatator va face menţiuni despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de către cel puţin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde atât datele personale din actul de identitate al martorului, cât şi semnătura acestuia. Această soluţie se aplică şi în situaţia în care contravenientul este prezent la întocmirea procesului-verbal, dar refuză sau nu poate să semneze actul constatator. Potrivit alin.3 al articolului 19, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Practic, în absenţa semnăturii contravenientului, care se poate datora fie lipsei fizice a acestuia la încheierea procesului-verbal fie situaţiilor asimilate de către lege cu această lipsă fizică (refuzul sau neputinţa contravenientului de a semna), pentru a se respecta legalitatea procedurii contravenţionale este necesar ca această lipsă sau situaţiile asimilate acesteia să fie confirmate prin cel puţin un martor, persoană care trebuie identificată în procesul-verbal şi care trebuie să semneze actul constatator.

Instanţa  a reţinut că normele conţinute în articolul 19 din O.G 2/2001 sunt norme imperative ale legii, ocrotind , nu un interes particular, ci un interes general, acela al respectării legalităţii şi prezumţiei de nevinovăţie. Dispoziţiile alin.19 au un caracter imperativ şi ocrotesc contravenientul de eventualele abuzuri ale agenţilor constatatori. Ele nu fac altceva decât să creeze mediul propice de apreciere a prezumţiei de nevinovăţie, unul dintre principiile fundamentale care guvernează un proces penal, dar cu atât mai mult unul contravenţional. Sancţiunea nerespectării acestui text legal este reprezentată de nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie.

Faţă de faptul că procesul-verbal întocmit în cauză nu este semnat de către contravenientă şi nici nu se indică vreun martor care să confirme această situaţie, respectiv încheierea procesului-verbal în lipsă sau motivele pentru care nu s-a găsit un martor, înscrisurile depuse de către intimată la dosarul cauzei nefiind suficiente pentru ca procesul-verbal seria  AP nr.1690960 încheiat la data de 25.10.2011 să fie legal şi temeinic întocmit, întrucât nu respectă dispoziţiile prevăzute de către lege. Mai mult, deşi contestatoarea a fost audiată la data de 18.10.2011, în procesul-verbal de contravenţie nu se precizează această împrejurare, respectiv faptul că deşi nu există semnătura contravenientei P. E. şi nici a unui martor, declaraţia acesteia a fost luată în respectiva împrejurarea.

Faţă de motivele arătate mai sus, instanţa  a reţinut  că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit în cauză este lovit de nulitate absolută, motiv pentru care a admis plângerea contravenţională formulată de către petenta P. E., a anulat procesul-verbal de contravenţie seria AP nr.1690960 încheiat la data de 25.10.2011 şi a exonerat-o pe petentă de plata sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 75 lei stabilită prin procesul-verbal anulat.