Încuviinţare executare silită - Admite excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată din oficiu. Declinare competenţă de soluţionare a cauzei

Sentinţă comercială 242 din 06.03.2013


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub numărul ......./259/2013, executorul judecătoresc G.O.A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. ......../27.09.2013 a Judecătoriei Ploieşti, urmarea cererii creditorului Societatea Naţională Transport Feroviar Marfă “CFR MARFĂ” SA .

Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.

Cu privire la legea aplicabilă în cauză, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă publicată în Monitorul Oficial 365/2012 din 30 mai 2012, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Executarea silită reprezintă calea procesuală lăsată la îndemâna creditorului unei obligaţii constate prin titlu executoriu ca, prin organele abilitate de lege, să aducă la îndeplinire obligaţia neexecutată de bunăvoie de debitor.

Astfel, momentul începerii executării silite este momentul manifestării voinţei creditorului de a obţine, prin concursul forţei coercitive a statului, executarea obligaţiei constatată prin titlu executoriu.

Analizând actele dosarului  instanţa a constatat că Societatea Naţională de Transport Feroviar Marfă “CFR Marfă” SA – creditorul,  a depus cererea de executare silită la Biroul executorului judecătoresc G.O.A. la data de 20.02.2013, dată la care a început executarea silită.

Astfel, faţă de această împrejurare şi prevederile menţionate, cauza urmează a se soluţiona conform prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 529 Cod procedură civilă, instanţa a verificat competenţa şi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, instanţa sesizată nefiind instanţa de executare în înţelesul art. 650 alin 1 Cod pr. Civ. care prevede că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

Din actele dosarului rezultă că biroul executorului judecătoresc G. O. A. se află în circumscripţia judecătoriei Ploieşti, aceasta fiind instanţa de executare în cauză conform noilor prevederi legale.

Or, faţă de prevederile art. 650 alin 2 Cod pr. Civ. conform cărora instanţa de executare soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite, urmează a se admite excepţia invocată şi a se declina competenţa privind soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul executorului judecatoresc G.O.A. în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Întocmit,

Judecător – Popescu Crina