Plângeri impotriva proc.verbale de constat.a contrav.din oug 195/2002.

Sentinţă civilă 231 din 17.02.2009


Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr._______, petentul N.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Harghita M.C., constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie seria CC nr.0530158/29.10.2008 pentru nerespectarea dispoziţiilor art.16 din OG nr.2/2001 şi pe fond, pentru netemeinicia actului de constatare.

În motivare petentul arată în esenţă că procesul verbal a fost încheiat de către organul constatator cu încălcarea prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, deoarece aşa cum reiese din cuprinsul procesului verbal atacat, organul constatator nu a indicat locul încheierii procesului verbal, menţiune obligatorie.

Agentul constatator nu a indicat de asemenea în cuprinsul procesului verbal norma legală încălcată de către contravenient şi nici norma legală care prevede sancţiunea principală (amenda) aplicată prin procesul verbal. Agentul s-a mărginit la a indica sancţiunea prevăzută de art.108 alin.1 lit.d din OUG 195/2002, această dispoziţie legală ase referă la o sancţiune complementară, care în mod evident că nu poate fi aplicată fără reţinerea şi indicarea temeiului legal al sancţiunii principale.

Art.108 alin.1 lit.d din OUG 195/2002 cuprinde mai multe puncte, respectiv de la pct.1 până la pct.10, agentul nespecificând la care dintre aceste puncte se referă.

Agentul constatator a reţinut cu rea-credinţă în cuprinsul procesului verbal o situaţie de fapt nereală. Depăşirea efectuată a fost regulamentară, petentul s-a asigurat în prealabil, tronsonul de drum pe care rula permitea efectuarea acestei manevre şi nici nu a depăşit viteza legală prevăzută de lege pentru exteriorul localităţii. După câteva minute, în spatele său a apărut echipajul de poliţie care i-a făcut semn să oprească pe partea dreapta a drumului, nu a oprit maşina la trecerea la nivel cu calea ferată, cu motivarea că altfel nu avea cum să aibă aşa un avans mare în faţa maşinii lor. Echipajul de poliţie nu a constatat prin propriile-i simţuri săvârşirea contravenţiei, întrucât avea vederea obstrucţionată de camionul care rula în faţa sa.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Harghita a solicitat menţinerea procesului verbal atacat şi respingerea plângerii petentului N.M.A..

Se arată în esenţă faţă de nulităţile invocate că reţinerea nulităţii actului se face în raport cu dovedirea vătămării vreunui drept al contravenientului, vătămare care însă nu s-a dovedit, având în vedere că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art.16 şi art.17 din OG nr.2/2001.

Pe fondul cauzei, cu privire  la împrejurările în care s-a încheiat actul şi constatarea contravenţiei reţinute în sarcina contravenientului, se consideră că procesul verbal este temeinic, agentul constatator a constatat nemijlocit comiterea contravenţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa stabileşte următoarele:

În ceea ce priveşte nulităţile invocate, instanţa reţine următoarele:

Lipsa menţiunilor din actul atacat, aşa cum se arată în plângere, respectiv indicarea locului încheierii procesului verbal şi încadrarea juridică necompletă nu poate duce la constatarea nulităţii actului atacat. Petentul, prin formularea plângerii de faţă a uzat de dreptul său legal, nefiind îngrădit în exercitarea vreunui drept al său, astfel că nu se poate stabili că ar fi suferit de vreo vătămare în acest sens.

Prin urmare, excepţiile invocate sunt neîntemeiate şi instanţa le va respinge.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită, instanţa apreciază că petentul în contradictoriu cu intimatul, nu a reuşit să facă dovada susţinerilor sale.

Martorul propus în cauză nu s-a prezentat la instanţă la repetatele termene de judecată acordate, cum de altfel, nici petentul, şi nici avocatul acestuia.

Instanţa în baza materialului probator existent la dosar concluzionează că procesul verbal atacat cuprinde o stare de fapt conformă cu realitatea, măsurile luate de agentul de constatare fiind legale.

Având în vedere însă contravenţia săvârşită, se consideră că sancţiunea aplicată este disproporţională şi aspră.

Scopul sancţiunilor contravenţionale fiind în primul rând acela de prevenţie, instanţa apreciază că în cazul petentului de faţă, o sancţiune mai puţin severă va fi de natură a realiza scopul prevăzut de lege.

În consecinţă, se va admite în parte plângerea petentului N.M.A. şi instanţa va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea contravenţională „avertisment”.