Plângere adresată instanţei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

PLÂNGERE ADRESATĂ INSTANŢEI ÎMPOTRIVA

EZOLUŢIEI DE  NEÎNCEPERE A URMĂRIRII PENALE.

Natura juridică a termenelor prev.  de art. 278 alin. 5 şi art. 278/1 alin. 2 C.p.p. şi efectele  depăşirii acestor termene.

CUPRINS PE MATERII:  Drept procesual penal.

Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală.

INDICE ALFABETIC. Drept procesual penal.

- plângere  în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Sentinţa penală nr.  30/12.02.2010.

Asupra cauzei penale de faţă.

Sub nr. 3684/269/2009 a fost înregistrată la această instanţă plângerea formulată de petenta P.R. prin avocat împuternicit T. V.  împotriva  rezoluţiei din 7.09.2009 dată de  prim-procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi a rezoluţiei  din 18.03.2009 dată de procuror în dosarul nr. 2361/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa.

In motivarea plângerii arată că la data de 21.10.2008 a formulat plângere împotriva numitului M. I. administrator al SC R. I. SRL  pentru infractiunile de  înşelăciune prev. şi ped. de art.215 alin. 1 şi 3 c.p; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 c.p.

A invocat în plângere următoarea situaţie:

Cu  adresa nr. 4750/13.12.2007 semnată de fostul primar D. I. şi secretarul E. N.  au fost comandate către SC R. I. SRL  administrate de M. I., un nr. de 2 pancarde pentru intrarea  în localitate în val. de 6.800 lei , fără TVA.

La data de 29.12.2008 numitul  M. I.  s-a prezentat la sediul Primăriei R. cu următoarele produse :  3 pancarde de intrare  în localitate ; 3 indicatoare rutiere; 5 coşuri de gunoi.

Faţă de comanda lansată de Primăria R. acesta a adus în plus următoarele produse necomandate :  o pancartă de intrate în localitate ; 3 indicatoare  rutiere şi  5 coşuri de gunoi.

Totodată a adus şi factura fiscală nr. 0494894/29.12.2007 în val. de 31.189,9 lei  în care au fost incluse  şi produsele necomandate în val. de 10.149,9 lei.

Secretarul E. I. care ştia că aceste produse  nu au fost comandate în mod  abuziv a semnat de primire factura fiscală şi a predat-o la contabilitate pentru a fi plătită.

Când a aflat de  această factură , primarul D. I. a refuzat să plătească factura.

M.I. s-a obligat să anuleze  factura , să revină la Primăria R. cu o nouă factură  numai pentru cele două pancarde comandate  în val. totală de 21.040 lei.

La data de 26.03.2008 numitul M. I. s-a prezentat la Primăria com. R. cu factura fiscală seria R nr. 0000002/29.12.2007, pentru un nr. de 3 pancarde în val. de 23.460 lei.

 Fără ca M. I. să prezinte factura fiscală veche anulată, secretarul  E. I. a semnat de primire această nouă factură şi a introdus-o la plată. In aceeaşi zi aceasta a fost plătită.

Intre timp SC R.  I. SRL a  actionat în judecată Primăria R. şi a cerut ca pe bază de ordonanţă preşedinţială să oblige primăria să-i plătească suma de 31.189 lei contravaloarea primei facturi.

Prin sentinţa civilă  nr. 163/2.04.2008 rămasă irevocabilă, Primăria R. a fost obligată să plătească suma de 31.189 lei debit şi 744 lei cheltuieli de judecată.

Ulterior, SC R. I. SRL  a investit sentinţa cu formulă executorie  şi a cerut  executarea silită prin poprire.

Primăria a efectuat cheltuieli pentru formularea actiunii în anulare, a angajat  avocat pentru apărarea intereselor în contestaţia la executare.

Prin rezoluţia din 18.03.2009 dată de procuror în dosarul nr. 2316/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale împotriva următoarelor persoane :

- M. I.  pentru săvârşirea infractiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, art. 290 şi art. 291 c.p. cu motivarea că faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infractiunii respectiv intenţia.

– E. I. pentru  infractiunea prev. şi ped. de art. 248 c.p. cu motivarea că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infractiunii,  respectiv intenţia.

A  formulat  plângere împotriva acestei rezoluţii.

Prin rezoluţia  din 7.09. 2009 prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa a respins plângerea ca fiind tardiv formulată cu  următoarea motivare :

Analizând plângerea formulată prin apărător ales, constată că aceasta este tardiv introdusă deoarece dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a fost realizată la 7.04.2009 plângerea împotriva soluţiei fiind depusă la 31.09.2009.

Motivarea primăriei ca E. I. nu a prezentat dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a soluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, nu poate duce la  înfrângerea  „ unei proceduri „ legale.

In cauză apreciază că fapta lui E. I.  poate  întruni elementele constitutive ale infractiunii de neglijenţă în serviciu, în condiţiile în care prin fapta sa a adus o atingere în constata intereselor legitime ale primăriei ceea ce în cauză nu s-a petrecut, din contră, la acest moment nu rezultă că  Primăria R. a predat lui M. I. cele 3 indicatoare rutiere şi cele 3 coşuri de gunoi.

Solicită anularea rezoluţiei dată de procuror şi a celei date de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale.

Cu privire la tardivitatea plângerii arată că  rezoluţia prin care procurorul a confirmat neînceperea urmăririi penale a fost primită de B. I. funcţionat la Primăria R..

Aceasta a fost predată pe bază de semnătură în condica de corespondenţă  secretarului primăriei.

Acesta a fost cercetat în cauză şi a avut interesul să nu predea primarului comunicarea pentru  ca acesta să nu poată formula plângere în termen împotriva soluţiei  dată de procuror.

Persoana îndreptăţită să formuleze plângere împotriva rezoluţiei era primarul comunei R.

Termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii curge de la data la care persoana îndreptăţită să formuleze plângere a primit comunicarea.

Insăşi reţinerea comunicării de persoana cercetată şi nepredarea ei către primar poate  aprecia dacă formulează sau nu plângere  pentru abuz în serviciu.

Potrivit art. 275 c.pr.p.  orice persoană poate face plângere împotriva  actelor şi măsurilor de urmărire penală dacă prin aceasta i s-a adus o vătămare  intereselor legitime.

Persoana îndreptăţită era Primăria R. reprezentată prin primar.

Această persoană a luat la cunoştinţă de soluţia dată de procuror abia după ce a formulat cerere pentru a i se comunica soluţia dată în cauză.

Din nota  explicativă dată de B. I.  functionară care a primit comunicarea, rezultă că a predat-o pe bază de semnătură secretarului Primăriei R.

Este evident  că acesta era interesat ca primarul să nu primească rezoluţia pentru a nu putea formula plângere împotriva acesteia.

Cu privire la M. I.,  arată că motivarea procurorului din rezoluţie că faptelor le lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infractiunii este nelegală.

Procurorul nu arată care dintre elementele constitutive ale infractiunii  nu este  întrunit.

Motivarea că întreaga marfă există şi că M. I. nu a  vrut decât să vândă această marfă prin emiterea celor două facturi este vădit nelegală.

In baza facturii fiscale emisă pentru  o marfă necomandată, acesta a chemat în judecată Primăria R.şi a obţinut o sentinţă  prin care aceasta a fost somată să plătească o sumă nedatorată.

Ulterior a formulat cerere de executare silită şi a blocat conturile localităţii R. la  trezorerie.

Au fost provocate daune constând în plata consilierului juridic, a avocatului.

Cu privire la E. I. arată că în ce priveşte pe secretarul Primăriei R.  motivarea este vădit nelegală şi cu ignorarea probelor aflate la dosar.

Deşi acesta stia că marfa facturată nu a fost comandată, a semnat factura de primire şi a introdus-o la plată.

Prin fapta  sa a produs un prejudiciu instituţiei prin semnarea abuzivă a unei facturi pentru o marfă care nu a fost comandată. Acest abuz este  evident cu atât mai mult cu cât acesta avea ca atribuţie de serviciu achiziţiile publice de bunuri şi service,  aşa cum s-a apărat în cauză.

Neglijenţa  în serviciu – la care se referă prim-procurorul în rezoluţia sa – este exclusă pentru ca  secretarul  a semnat comanda, ştia ce produse trebuia să fie facturate şi plătite.

In situaţia în care nu ar fi avut nici o atribuţiune, cu atât mai mult a fost abuzivă primirea unei facturi pentru o marfă necomandată.

Pentru o justă soluţionare a cauzei a fost solicitat parchetului dosarul nr. 2316/P/2008 privind pe intimatii M. I. şi E. I. cercetaţi sub aspectul  săvârşirii infractiunii prev. de art. 215 alin. 1 şi 3, art. 290 şi 291 c.p. şi respectiv  art. 248 c.p.

Examinând plângerea  petentei şi actele dosarului  instanţa reţine următoarele: la data de 28.10.2008 Primăria  R. prin avocatul împuternicit a depus  plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, în care l-a reclamat pe susnumit, pentru că în  calitate de administrator al SC R. I. SRL  Piatra Olt, prin fals şi uz de fals a înşelat-o cu ocazia executării unui contract, prejudiciind-o cu suma de 9.334 lei.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că prin adresa nr. 3750/13.12.2007, semnată de fostul primar D. I. şi actualul secretar E. I., au fost comandate  două pancarde pentru intrarea în localitate , la pretul de 6800 lei /bucată, fără a fi inclus TVA-ul.

La 29.12.2007, făptuitorul M. I. a dus la sediul Primăriei următoarele produse: 3 pancarde, 3 indicatoare rutiere şi 5 coşuri de gunoi.

Odată cu produsele susmenţionate, făptuitorul a adus şi factura fiscală nr. 0494894/29.12.2007 în val. totală de 31.189,9 lei, care a fost semnată de către secretarul E. I., conform recepţiei tuturor produselor.

Intrucât primarul a refuzat  factura la plată, pe motivul că nu au fost comandate decât două pancarde, făptuitorul a plecat cu factura şi la 26.03.2009 a revenit cu factura fiscală seria R nr. 0000002, întocmită tot cu data de 29.12.2007, pentru un nr. de 3 pancarde, cât erau necesare la cele 3 intrări în com. R., în valoare totală de 23.460 lei cu TVA-ul inclus.

Secretarul E. I. a fost de acord cu cea de-a doua factură cu data din urmă (29.12.2007) întrucât i s-a explicat că se încărcase în contabilitate cu prima, trebuind să plătească impozit pentru aceasta.

Pentru cea de-a doua factură, suma a fost achitată în aceeaşi zi (26.03.2008) cu Ordinul de plată nr. 150.

Ulterior, făptuitorul a chemat în judecată Primăria R. şi a solicitat Judecătoriei Slatina ca pe cale de ordonanţă să o someze ca să-i plătească suma de 31.189,90 lei, reprezentând contravaloarea primei facturi care fusese refuzată la plată de către fostul primar D. I.

Deşi a fost citată legal  de către Judecătoria  Slatina, conducerea primăriei nu a desemnat nici un reprezentant care să participe la termenul de judecată şi care să prezinte situaţia reală.

Prin sentinţa civilă nr. 163/2.04.2008, rămasă definitivă şi irevocabilă, Primăria R. a fost obligată la plata sumei de 31.189 lei, reprezentând contravaloarea primei facturi şi 744 lei cheltuieli de judecată.

Ulterior, făptuitorul a formulat cerere de executare silită pentru sumele de mai sus la Biroul executorului judecătoresc E. A., care a procedat la  blocarea contului Primăriei R..

Deşi nu au comandat întreaga marfă din prima factură, prin procesul verbal din data de 30.01.2009, întocmit de lucrătorii  Postului de Poliţie R., în prezenţa reprezentantilor primăriei, s-a constatat că în Căminul Cultural din localitate se află cele  3 indicatoare rutiere şi 5 coşuri de gunoi, la dispoziţia reclamantei.

Faţă de această situaţie, făptuitorul a fost reaudiat la 17.01.2009, declarând că în  urma negocierilor cu reprezentantii primăriei s-a  hotărât să-şi recupereze indicatoarele şi coşurile de gunoi pe care aceştia nu le-au comandat şi a solicitat deblocarea contului, nemaiavând nici un fel de pretentie.

In urma acestei declaraţii, executorul judecătoresc a deblocat contul Primăriei R..

Referitor la afirmaţia din plângere, din care rezultă că secretarul E. I. nu avea dreptul să recepţioneze marfa şi să semneze factura, Primăria R. a revenit şi prin adresa nr. 284/27.01.2009 a comunicat că acesta a absolvit programul de perfectionare privind achiziţiile publice şi că avea dreptul să semneze facturile.

Prin rezoluţia din 18.03.2009 pronunţată în dosarul nr. 2316/P/2008, procurorul a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M. I. pentru infractiunea prev. de art. 215  alin. 1 şi 3 c.p. , art. 290 c.p. şi art. 291 c.p. şi faţă de numitul E. I. pentru infractiunea prev. de art. 248 c.p.

Impotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa , plângere care a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă.

După respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278 c.p.p.  împotriva rezoluţiei  de neîncepere a urmăririi penale,  petenta a formulat  plângere la instanţă  conf. art. 278/1 c.p.p.

In ceea ce priveşte termenele de formulare a plângerii, prin art. 278 alin. 3 c.p.p. se prevede că „ în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a  ordonanţei, ori, după caz, al rezoluţiei de  clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de  încetare a urmăririi penale , plângerea se face în  termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate…”

In cadrul art. 278/1 alin. 1 c.pr.penală, prin care este reglementată plângerea în faţa  judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor  procurorului de  netrimitere în judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face în termen de  20 de zile de la data comunicării  de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 ”… pentru ca în alin. 2 al  aceluiaş articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „ nu a soluţionat plângerea în termenul  prev.  în art. 277, termenul prev.  în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.”

 Aşa cum a decis I.C.C.J. prin decizia nr. 15/6.04.2009 termenele prev. de art. 278 alin. 3 şi art. 278 /1 alin. 2 din c.pr.penală sunt termene de decădere.

Aşa fiind , neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului  în termenele stabilite  în art. 278 alin. 3 şi art. 278/1 alin. 2 c.pr.penală duce la decăderea din acest drept, determinând  nulitatea plângerii depuse cu depăşirea termenului prev. de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiţii , devine tardivă.

In speţă,  rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii M. I.  şi E.  I. din data de 18.03.2009 a fost comunicată la data de 7.04.2009 conform procesului verbal încheiat de persoana  însărcinată cu  înmânarea actului.

Din  cuprinsul procesului verbal  şi nota explicativă dată de B. I.  rezultă că soluţia dată de procuror a fost primită de aceasta din  urmă,  funcţionar în cadrul primăriei care a si semnat procesul verbal la data de 7.04.2009 şi în aceeaşi zi a fost predată secretarului  primăriei, intimatul E. I.,  fapt confirmat  - fila 1 din condica de corespondenţă aflată la fila 11  din dosar.  Impotriva rezoluţiei procurorului , petenta a formulat plângere la  prin procurorul Parchetului de pe lângă  Judecătoria Olteniţa, la data de 31.08.2009 cu  mult peste termenul prev. de art. 278 alin. 3 c.p.p.

Data comunicării actului se stabileşte în raport cu data înscrisă  în dovada de comunicare şi care corespunde cu data la care s-a făcut operaţiunea de înregistrare a actului de procedură  comunicat  în registrul de evidenţă a  corespondenţei, respectiv  7.04.2009.

Petenta a invocat faptul că secretarul  primăriei , intimatul E. I.  nu a predat primarului comunicarea rezoluţiei procurorului pentru ca astfel să se poată formula plângere în termenul prev. de lege, fără a produce nici o  dovadă în acest sens.

Pe cale de consecinţă , având în vedere şi că obiectul  plângerii reglementate în art. 278/1 c.pr.penală îl constituie rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori , după  caz,  rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, iar nu actul prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea făcută conf. art. 275 – 278 c.pr.penală, împotriva unei astfel de rezoluţii sau ordonanţe (I.C.C.J. – s. penală – decizia nr. 6645 din 24 noiembrie  2005) în temeiul art. 278/1 alin. 8 pct. 1 c.p.p. instanţa va respinge plângerea petentului  şi va mentine  rezoluţia atacată.

Văzând şi dispoz. art. 192 alin. 2 c.p.p.

Domenii speta

Spete similare