Vânzare cumpărare locuinţă.Legea nr.85/1992

„Potrivit art.1  din Legea nr.85/1992,  „locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului - Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie şi ale prezentei legi”.

Art.7 alin.5  din lege, prevede că „evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.1 şi 2 şi la art.1 alin.1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.93/1997, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară de la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992”.

Potrivit dispoziţiilor art.6 din Decretul-Lege nr.61/1990, stabilirea preţurilor de vânzare se face potrivit anexelor nr.1 şi 2 la acest act normativ  numai pentru locuinţele construite din fondurile statului şi recepţionate până la 31 decembrie 1989. (alin.1)

Pentru locuinţele recepţionate după 1 ianuarie 1990, la alin.2 al art.6 din Decretul-Lege nr.61/1990,  se prevede că „în vederea corelării preţurilor de vânzare cu preţurile de deviz”,  în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a decretului-lege 61/1990 – 8 februarie 1990 -, urma să fie prezentate , de către Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţională pentru Urbansim şi Amenajarea Teritoriului, nivelurile corespunzătoare ale preţurilor de vânzare, în funcţie de numărul de camere, suprafeţe utile, gradul de confort şi finisaj.

În aplicarea art.6 alin.2 din Decretul-Lege nr.61/1990 s-a emis H.G.608/1990  act normativ care, la art.1, prevede că „preţurile de vânzare a locuinţelor, boxelor şi garajelor realizate din fondurile statului şi recepţionate după 1 ianuarie 1990 se stabilesc pe baza preţurilor de deviz ale acestora, la care se adaugă comisionul de 1,5% cuvenit unităţii specializate în vânzarea locuinţelor”.

În aceste condiţii sunt eronate susţinerile reclamantei privind abrogarea, de către Legea nr.85/1992, a  dispoziţiilor H.G.608/1990 -  act normativ edictat în aplicarea dispoziţiilor din Decretul-Lege nr.61/1990, în vederea stabilirii preţului de vânzare a locuinţelor realizate din fondurile statului şi recepţionate după 1 ianuarie 1990,  aceasta fiind situaţia garsonierei  în litigiu, situată într-un bloc recepţionat la data de 29.05.1992.

În consecinţă, răspunsul pârâtului C.G.B.B.-A.F.I., în sensul că evaluarea locuinţei se va face conform dispoziţiilor H.G.608/1990,  nu reprezintă un refuz nejustificat de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare în condiţiile solicitate de reclamantă, ci, dimpotrivă, reprezintă singura modalitate legală de perfectare a contractului în conformitate cu prevederile  Legii nr.85/1992 care face trimitere la Decretul-Lege 61/1990 act normativ care, pentru locuinţele recepţionate după 1 ianuarie 1990, se completează cu dispoziţiile H.G.608/1990.” (sentinţa civilă nr.6586/04.11.2003)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI, prin Primar general, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR şi CONSILIUL LOCAL SECTOR 2 BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâţii să încheie contract de vânzare cumpărare a apartamentului nr.19, situat în Bucureşti, str. G.Ţ. nr.4, bloc 52 bis, sc.A, sector 2, conform Legii nr.85/1992.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.85/1992, reclamanta arată că ocupă garsoniera în baza contractului de închiriere nr.13.396/11.06.2002 şi că a solicitat pârâtului C.G.M.B.-A.F.I. să îi vândă imobilul la preţul calculat conform art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 dar, în mod nejustificat, a fost refuzată perfectarea contractului în aceste condiţii, cu motivarea că evaluarea şi stabilirea  preţului apartamentului trebuie făcute conform dispoziţiilor H.G.nr.608/1990.

Susţine reclamanta că în speţă se aplică dispoziţiile Legii nr.85/1992 care prevede, la art.1, că locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului Lege nr.61/1990, privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului, această lege fiind ulterioară H.G.608/1990, care stabileşte preţurile de vânzare ale locuinţelor din fondurile statului, recepţionate după 01.01.1990, blocul în care locuieşte fiind  recepţionat la 29.05.1992.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat, instanţa încuviinţând, administrarea probelor cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor.

S-au depus la dosar, în copie: contractul de închiriere nr.13.396/2002, fişa de calcul a chiriei, fişa suprafeţei locative, proces-verbal  de predare-primire a locuinţei, adresa nr.22053/05.06.2002, prin care Primăria Sectorului 2 Bucureşti aduce la cunoştinţa reclamantei faptul că i s-a repartizat garsoniera, actul de identitate al reclamantei, adresa nr.4692/17.10.2002 prin care  S.C.Apolodor S.A. comunică reclamantei că pentru evaluarea apartamentului trebuie să se adreseze A.F.I., adresa nr.1356/DGCL/03.10.2002 a M.L.P.A.T., adresa nr.20.745/10.10.2002 prin care A.F.I. comunică reclamantei că nu poate da curs solicitării sale, de a-i vinde apartamentul în condiţiile decretului-lege nr.61/1990 şi ale Legii nr.8571992, deoarece blocul este recepţionat în data de 25.05.1992, cererea de cumpărare formulată de reclamantă şi înregistrată la S.C.APOLODOR S.A. sub nr.4692/10.10.2002, răspunsul la cererea de cumpărare înregistrată la A.F.I. sub nr.20.715/2002, prin care i se comunică reclamantei că urmează a fi analizate posibilităţile legale de vânzare a garsonierei, conform H.G.608/1990, contestaţia formulată de reclamantă, înregistrată la C.G.M.B.-A.F.I. sub nr.20.745/08.10.2002.

Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 19.05.2003, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, arătând că locuinţa ocupată de reclamantă face parte din categoria locuinţelor sociale, astfel că nu poate fi vândută.

Ulterior, printr-o „precizare la întâmpinare”, depusă la dosar în data de 10.06.2003, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat tot de faptul că garsoniera ocupată de reclamantă face parte din categoria locuinţelor sociale. Se arată că, deşi O.G.19/1994 nu defineşte noţiunea de locuinţă socială, prin simplul fapt că se urmăreşte asigurarea protecţiei anumitor categorii sociale, locuinţele repartizate sunt locuinţe sociale. Aceste fapt este evidenţiat, în opinia acestui pârât, şi de cuantumul modic al chiriei plătite de reclamantă.

Alăturat întâmpinării, pârâtul Municipiul Bucureşti a depus la dosar adresa nr.12.384/20.05.2003 prin care A.F.I. comunica faptul că blocul în care este situată garsoniera a fost construit din fondurile destinate locuinţelor sociale.

Excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă la termenul din 17.06.2003, instanţa apreciind că argumentele expuse în susţinerea sa vizează fondul cauzei, temeinicia pretenţiilor reclamantei,  şi nu condiţiile de admisibilitate a cererii. Totodată, s-a dispus instrumentarea unei adrese către C.G.M.B.-A.F.I., pentru a se verifica dacă garsoniera a fost încadrată în categoria locuinţelor sociale.

Cu adresa nr.17.506/31.07.2003, A.F.I. a comunicat instanţei de judecată că apartamentul nr.19 din Bucureşti, str. G.Ţ. nr.4, bl.52 bis, sc.A, et.2, nu se află în evidenţa Oficiului de Administrare nr.1, din cadrul său, şi că apartamentele din bloc pot fi vândute în condiţiile H.G.nr.608/1990, cu indexarea preţului, prevăzută de Legea nr.85/1992.

Acelaşi răspuns l-a dat pârâtul C.G.M.B.-A.F.I. şi la întrebarea din interogatoriul, ce i-a fost administrat la solicitarea reclamantei, cu adresa nr.25.303/03.11.2003 precizând că preţul se calculează în conformitate cu prevederile H.G.608/1990 şi Metodologia elaborată de către Comisia Naţională pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Ministerul Construcţiilor, avizată de Ministerul Economiei Naţionale şi Ministerul Finanţelor – Departamentul pentru preţuri.

Pârâţii C.G.M.B.-A.F.I. şi CONSILIUL LOCAL SECTOR 2 nu au depus întâmpinare.

Cererea reclamantei este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Cu toate că actul normativ în baza căruia se solicită perfectarea contractului de vânzare-cumpărare este corect indicat, Legea nr.85/1992 care face trimitere la decretul-lege 61/1990, reclamanta este în eroare cu privire la condiţiile privind  preţul de cumpărare al apartamentului pe care îl ocupă.

Astfel, potrivit art.1  din Legea nr.85/1992,  „locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului - Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie şi ale prezentei legi”.

Art.7 alin.5  din lege, prevede că „evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.1 şi 2 şi la art.1 alin.1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.93/1997, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară de la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992”.

Potrivit dispoziţiilor art.6 din Decretul-Lege nr.61/1990, stabilirea preţurilor de vânzare se face potrivit anexelor nr.1 şi 2 la acest act normativ  numai pentru locuinţele construite din fondurile statului şi recepţionate până la 31 decembrie 1989. (alin.1)

Pentru locuinţele recepţionate după 1 ianuarie 1990, la alin.2 al art.6 din Decretul-Lege nr.61/1990,  se prevede că „în vederea corelării preţurilor de vânzare cu preţurile de deviz”,  în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a decretului-lege 61/1990 – 8 februarie 1990 -, urma să fie prezentate , de către Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţională pentru Urbansim şi Amenajarea Teritoriului, nivelurile corespunzătoare ale preţurilor de vânzare, în funcţie de numărul de camere, suprafeţe utile, gradul de confort şi finisaj.

În aplicarea art.6 alin.2 din Decretul-Lege nr.61/1990 s-a emis H.G.608/1990  act normativ care, la art.1, prevede că „preţurile de vânzare a locuinţelor, boxelor şi garajelor realizate din fondurile statului şi recepţionate după 1 ianuarie 1990 se stabilesc pe baza preţurilor de deviz ale acestora, la care se adaugă comisionul de 1,5% cuvenit unităţii specializate în vânzarea locuinţelor”.

În aceste condiţii sunt eronate susţinerile reclamantei privind abrogarea, de către Legea nr.85/1992, a  dispoziţiilor H.G.608/1990 -  act normativ edictat în aplicarea dispoziţiilor din Decretul-Lege nr.61/1990, în vederea stabilirii preţului de vânzare a locuinţelor realizate din fondurile statului şi recepţionate după 1 ianuarie 1990,  aceasta fiind situaţia garsonierei  în litigiu, situată într-un bloc recepţionat la data de 29.05.1992.

În consecinţă, răspunsul pârâtului C.G.B.B.-A.F.I., în sensul că evaluarea locuinţei se va face conform dispoziţiilor H.G. 608/1990,  nu reprezintă un refuz nejustificat de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare în condiţiile solicitate de reclamantă, ci, dimpotrivă, reprezintă singura modalitate legală de perfectare a contractului în conformitate cu prevederile  Legii nr.85/1992 care face trimitere la Decretul-Lege 61/1990 act normativ care, pentru locuinţele recepţionate după 1 ianuarie 1990, se completează cu dispoziţiile H.G.608/1990.

Domenii speta

Spete similare