Dosar nr. 6293/271/2010
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4986/2011
Şedinţa publică de la 14 Iunie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE M.C.R.
Grefier M.R.
Pe rol pronunţarea hotărârii cauzei Civil privind pe reclamant F.P. împotriva pârât A.A.C.O., pârât C.F. , pârât SC E.M.. SRL, având ca obiect pretenţii
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din data de 31.05.2011 când părţile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea hotărârii pentru 07.06.2011 şi apoi pentru azi 14.06.2011, dată la care s-a şi soluţionat.
Se constată că părţile au depus la dosar concluzii scrise prin Serviciul Registratură.
INSTANŢA
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul F.P. in contradictoriu cu paratii A.A.C.O., cu pseudonimul C.A., C.F. si SC E.M. SRL a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 30.000 lei cu titlu daune morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii se arata urmatoarele – in saptamanalul B., numerele 33 din 1-7 martie 2010 si nr 34 din 8-14 martie 2010, prin articolele ,, F. si M. in mafia terenurilor,, si ,, Pamantul inapoi,, au fost aduse afirmatii calomnioase, neconforme cu realitatea privind implicarea reclamantului, in calitatea sa de persoana publica – primar al loc. O. – in afaceri cu terenuri , savarsind acte cu consecinte juridice de natura sa impiedice recuperarea prejudiciul suferit de primarie, pentru a nu-si aduce atingere propriilor interese personale.
In articolul ,, F. si M. in mafia terenurilor,, se afirma ca sotia reclamantului a devenit proprietara pe pamantul furat de un subaltern al reclamantului, in cadrul unui jaf de amploare de care stia toata Primaria. Prin articol, se induce ideea ca topograful M.S. ar fi fost subalternul reclamantului si in aceasta calitate a savarsit diferite ilegalitati din dispozitia si in favoarea reclamantului. In subtitlul ,, prechezitie cu surprize,, se afirma ca T. acuza ca topograful S. a falsificat la indicatia reclamantului un titlu de proprietate prin care D. a primit un hectar de teren pe Dealul Viilor. In realitate, topograful respectiv era angajatul unei unitati de graniceri, fiind doar delegat la Comisia locala O. pentru aplicarea Legii nr 18 din 1991, intre acesta si reclamantul din cauza neexistand raporturi de subordonare.
In subtitlul ,, T. langa M., se afirma in mod tendentios ca reclamantul, profitand de calitatea sa de primar, ar fi facilitat un schimb de teren favorabil familiei M., desi in realitate schimbul respectiv a avut loc in baza unei hotarari a Consiliului local si a unui raport de specialitate al Directiei Patrimoniu din cadrul primariei. In subtitlul ,, M. langa F. ,, se relateaza o tranzactie cu terenuri facuta atat in beneficiul familiei M. cat si a reclamantului F., topograful S. falsificand titlul de proprietate nr 124 in favoarea lui S. A., fost coleg al topografului, ulterior din terenul respectiv fiind vanduta suprafata de 8074 mp sotiei reclamantului, iar suprafata de 2476 mp M.M., fiecare platind pretul de cate1 milion lei, procuratura stabilind ulterior ca valoarea reala a terenului ar fi de 700 milioane lei.
Reclamantul arata ca impreuna cu sotia sa a cumparat in realitate doar suprafata de 550 mp, prin contractul autentificat sub nr 273 din 31.10.2006, acest aspect rezultand si din evidentele de publicitate imobiliara. Afirmatiile ziaristului sant tendentioase, acesta omitand cu rea credinta consultarea cartilor funciare, iar raportat la suprafata reala a terenului cumparat, pretul achitat de reclamant este unul corect.
In articolul ,, Pamantul inapoi,, reclamantului i se imputa faptul ca impreuna cu alte VIP – uri a devenit proprietar pe o suprafata de teren furat din fondul funciar al orasului de catre topograful S., iar cand impotriva acestuia a fost declansat procesul penal, reclamantul, in calitatea sa de primar, in mod deliberat nu a actionat si nu s-a constituit parte civila pentru recuperarea prejudiciul suferit de primarie, pentru a nu-si aduce atingere propriilor interese personale. Aceste afirmatii sant nereale, intrucat prin adresele nr 86463 din 17.07.2004 si nr 53324 din 08.02.2005, Primaria loc. O. s-a constituit parte civila , atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata. In acelasi nr al publicatiei, se arata ca jaful imobiliar petrecut in loc. O in ultimii 20 ani a avut loc nu doar sub privirile pasive ale fostului primar P.F. ci si in beneficiul acestuia. Ambele articole sant semnate sub pseudonim de catre paratul de rd 1.
Prin intampinare, fila 21, paratii au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, fara cheltuileli de judecata. In sustinerea apararii, se arata urmatoarele - cele doua articole au fost realizate de paratul de rd 1, care a cules informatiile din rechizitoriul 19D/P/2005 intocmit de DIICOT, dosar aflat pe rolul Judecatoriei Oradea cu nr 2523/111/2005. Prin articole, au fost descrise diferite afaceri oneroase cu terenuri din istoria postdecembrista a loc. O, prejudiciul estimat fiind de 200 miliarde lei vechi. Beneficiarii acestor afaceri infractionale au fost persoane din conducerea Primariei loc. O., inclusiv reclamantul, in calitate de primar. Prin faptele pe care le-a savarsit, topograful M.S., detasat la Comisia locala O. pentru aplicarea Legii nr 18 din 1991, a determinat cu intentie scoaterea din fondul funciar al loc. O. a unei suprafete totale de 29 hectare teren, actionand nestingherit tocmai pentru ca activitatea sa nu a fost verificata de conducerea Primariei. Modul de actionare a constat in atribuirea necuvenit a terenurilor diverselor persoane neindreptatite, umata de vanzarea fictiva catre clientela selectata din randul persoanelor cunoscute, falsificarea unor titluri de proprietate urmata de vanzarea terenurilor la preturi derizorii catre persoane selectate in prealabil, o anumita clientela in care se regasesc fost colegi ai topografului, avocati si functionari ai primariei locale. Printre aceste persoane se regaseste si sotia reclamantului si sotia fostului rector al Universitatii O. – care au si fost audiate in calitate de martori in cursul procesului penal. Ca urmare a unor vanzari fictive si la preturi derizorii, terenurile au ajuns in final in proprietatea unor sefi si fuctionari ai primariei, inclusiv in proprietatea reclamantului care a beneficiat astfel de ilegalitatile savarsite de functionarul al carei activitate a tolerat-o.
Referitor la terenul pentru care a fost emis TP in favoarea unei persoane neindreptatite si care apoi a fost cumparat de sotia reclamantului, se arata ca reclamantul, in calitate de primar a fost presedinte al Comisiei locale O. pentru aplicarea Legii nr 18 din 1991 si in aceasta calitate raspundea de activitatea membrilor comsiei, inclusiv de activitate topgrafului S., iar terenul in discutie se si regaseste in declaratia de avere a reclamantului.
Sustinerile reclamantului, conform carora relatarile jurnalistilor ar fi tendentioase si de rea credinta, nu sant conforme cu realitatea, articolele publicate avand la baza informatiile culese din dosarul penal, informatii furnizate de actualul primar B., declaratia de avere a reclamantului.
In drept au fost invocate prevederile art. 998, 999 c.civ., art. 6 si 8 din Constitutia Romaniei, art. 3 si 10 din CEDO, art. 17 si 19 din Pactul international privind drepturile civile si politice, art. 1-4 din Codul deontologic al jurnalistului, art. 10, al. 2 si art. 15 din Legea nr 264 din 2004.
In probatiune s-a depus copia articolelor invocate, filele 16 si 40, coala funciara nr 2402 Oradea, fila 10, contract de vanzare cumparare, fila 13, adresa nr 53324 din 08.02.2005, fila 15, interogatoriile luate partilor, filele 41 si 157 si 159 si 161, HCL nr 502 din 28.07.2005, fila 44, si nr 612 din 27.08.2003, fila 45, nr 817 din 27.11.2003, fila 46, rechizitoriul din data de 16.05.2005 intocmit in dosarul nr 19D/P/2005, fila 64, declaratia de avere, fila150.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin urmatoarele
Reclamantul a detinut functia publica de primar al loc. O. in perioada 1991 – 1996, 2000 – 2004, 2004 – 2007.
Paratul de rd 1 in calitate de autor, paratul de rd 2 in calitate de redactor sef si parata de rd 3 in calitate de editor, au publicat in saptamanalul B. cele doua articole invocate prin cererea introductiva , descriind anumite aspecte privitoare la modalitatea frauduloasa in care s-a procedat la restituirea unor suprafete de terenuri pe raza loc. O. in perioada 1992 – 2001, urmata de dobandirea ulterioara a acestora de diverse persoane publice din O., inclusiv reclamantul F.
Astfel cum s-a aratat, principala sursa de informare a jurnalistului cu ocazia realizarii articolelor a constituit Rechizitoriul 19/D/P din 16.05.2005 intocmit de procurolul DIICOT , rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului S.M. sub aspectul savarsirii infractiunilor de fals, uz de fals, inselaciune cu consecinte deosebit de grave. In concret, in perioada anilor 1992 – 2001, in calitate de topograf delegat pe langa Comisia locala O. pentru aplicarea legii nr 18 din 1991, a determinat scoaterea din fondul funciar al Primariei O. a suprafetei totale de 29 ha teren. Mijloacele frauduloase utilizate au constat in atribuirea necuvenita catre persoane neindreptatite, prin
- determinarea intacmirii in fals a unor titluri de proprietate, urmata apoi de vanzarea fictiva in nume propriu sau ca imputernicit a diferitelor suprafete de teren unei clientele selectate din randul persoanelor cunoscute
- falsificarea unor titluri de proprietate prin scoaterea sau introducerea in acestea a unor suprafete de teren, urmata apoi de vanzarea fictiva in nume propriu sau ca imputernicit a diferitelor suprafete de teren unei clientele selectate din randul persoanelor cunoscute
- inducerea in eroare a unor beneficiari reali ai titlurilor de proprietate in scopul obtinerii unor procuri de reprezentare, urmata apoi de vanzarea fictiva in nume propriu sau ca imputernicit a diferitelor suprafete de teren unei clientele selectate din randul persoanelor cunoscute, inclusiv functionari din cadrul Primariei O..
Cu ocazia perchezitiei efectuate, au fost descoperite aproximativ 30 buc titluri de proprietate false, prejudiciul cauzat Primariei O. fiind estimat la peste 200 miliarde lei vechi.
Activitatea infractinala desfasurata de numitul S., abuzand de calitatea sa de topograf pe langa Comisiei locala O. pentru aplicarea legii nr 18 din 1991vizeaza o perioada de peste 10 ani de zile, perioada care se suprapune partial cu cea in care reclamantul F. a detinut functia publica de primar al loc. O. si aceea de presedinte a Comisiei locala O. pentru aplicarea legii nr 18 din 1991, in cuprinsul articolelor sugerandu-se ca reclamantul ar fi stat in spatele acestor afaceri nelegale, nu doar tolerandu-le , dar si profitand de ele.
Afirmatia reclamantuui conform careia topograful S. nu s-a fi aflat in subordinea sa urmeaza a fi inlaturata de instanta, avand in vedere dispozitiile art. 12, 52 si 117 din Legea nr 18 din 1991 care prevad ca primarul este cel care, in calitate de presedinte, raspunde pentru activitatea Comisiei.
In cuprinsul articolului se arata ca prin utilizarea unor mijloace frauduloase, topograful S. a determinat eliberarea titlului de proprietate nr 124 din 25.03.1994 in favoarea numitului S.A. pentru parcela cu nr top 1292/5 Osorhei, in suprafata de 8074 mp , reclamantul profitand de aceasta ilegalitate, intrucat terenul a fost cumparat ulterior de sotia sa, prin contractul nr 273 din 31.10.1996, la un pret mult sub valoarea reala. Aceasta informatie a fost preluata de autorul articolului din chiar cuprinsul rechizitoriului, fila 99, Intr-adevar suprafata de teren dobandita prin cumparare este mai mica decat cea indicata in cuprinsul articolului, insa eroarea ziaristului este scuzabila, aceeasi suprafata eronata figurand atat in cuprinsul rechizitoriului cat si in declaratia de avere a reclamantului, fila 150.
Tot din rechizitoriu a preluat autorul articolului si afirmatia conform careia infractiunile savarsite de numitul S. nu ar fi putut fi savarsite nestingherit fara concursul direct sau indirect al unor functionari din cadrul al loc. O.si al Comisiei locala O. pentru aplicarea legii nr 18 din 1991, dar cu privire la care s-a implinit termenul de prescriptie – fila 66.
Referitor la afirmatia din articol privind schimbul de teren intre Primaria O. si familia M., se retine ca relatarile ziaristului nu sant intru totul lipsite de baza factuala, intrucat la filele 44- 46 de la dosar se regasesc Hotararile Consiliului Local O. nr 502 din 28.07.2005, nr 27.08.2003, nr 817 din 27.11.2003 prin care se aproba in principiu aceste schimburi de terenuri - toate hotararile fiind emise in perioada in care reclamantul detinea functia de primar - intr- adevar din adresa nr 258112 din 15.10.2010, fila 47, rezulta ca in realitate schimburile nu au avut loc, insa aceasta adresa a fost emisa de Primaria O. 15.10.2010, ulterior articolelor publicate de parati.
In ceea ce priveste afirmatia din articol privind neconstituirea Primariei O. ca parte civila in dosarul penal DIICOT nr 19/D/P din 16.05.2005, pentru a recupera prejudiciul suferit ca urmare a infractiunilor savarsite de topograful S., inr-adevar aceasta afirmatie nu corespunde adevarului, adresele de constituire ca parte civila regasindu-se la filele 15 si 178 de la dosar, ambele fiind semnate de catre reclamant. Prin raspunsul la interogatoriu, fila 41, intrebarea nr 4, paratul A. a relatat ca a solicitat informatii de la primarul actual despre aceasta chestiune, iar pe de alta parte a avut la dispozitie doar 2 ore pentru a studia dosarul penal si probabil nu a observat existenta adreselor - aspect plauzibila, avand in vedere ca dosarul penal cuprinde multe volume si mai multe sute de pagini .
Dispoziţiile art. 20 alin 1 şi 2 din Constituţia României impun instanţei ca în interpretarea dispoziţiilor constituţionale să asigure o concordanţă între acestea şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi celelalte pacte şi tratate la care România e parte.
Ca urmare, instanţa va analiza în drept prezenta acţiune în lumina
- art.12 si art.19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
- art. 8 şi 10 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului care ambele fac parte din dreptul intern, fiind înglobate în acesta prin ratificarea convenţiilor de către ţara noastră.
Curtea a reamintit că libertatea de exprimare a presei trebuie exercitată cu responsabilitate şi pentru ca jurnaliştii să poată beneficia de protecţia oferită de art.10 din Conventie ei trebuie să-şi exercite drepturile şi obligaţiile cu bună credinţă şi să furnizeze publicului larg informaţii exacte şi demne de crezut şi cu respectarea deotologiei jurnalistice.
Important de retinut este faptul ca articolele de presa invocate vizeaza activitatea publica a reclamantului, activitate desfasurata in perioada in care a detinut functia de primar al loc. O. si de presedinte al comisiei locale pentru aplicarea legilor funciare, iar atunci cand ne aflam in prezenta afirmatiilor critice pe care presa le face cu privire la oamenii politici, protectia conferita de Conventia Europeana a Drepturilor Omului este maxima, accentul fiind pus pe dreptul opniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta interes public. Modul in care Comisiile locale pentru aplicarea legii nr 18 din 1991 , circulatia juridica a terenurilor si efectuarea unor schimburi de terenuri intre autoritatile locale si diverse persoane fizice, care dealtfel detin functii publice importante pe plan local, constituie chestiuni care prezinta un larg interes din partea opiniei publice, funcionarea instituitiilor statale in conditii de transparenta maxima fiind esentiale intr-o societate democratica. In consecinta, trebuie evitata adoptarea masurilor de descurajare a mass mediei in a-si indeplini rolul de alertare a opiniei publice in cazul unor abuzuri nu neaparat reale, dar chiar aparente sau presupuse ale puterii publice locale. Prin urmare, chiar daca presa nu trebuie sa depaseasca limitele stabilite in vederea protectiei reputatiei altora, ea are totusi sarcina de a comunica informatii si idei in legatura cu problemele dezbatute in arena publica. Limitele criticii admisibile sant mai largi in privinta persoanelor publice, vizate in aceasta calitate, ele expunandu-se in mod inevitabil si constient unui control strict al faptelor si afirmatiilor lor, atat din partea ziaristilor, cat si a masei cetatenilor, ca urmare trebuie sa dea dovada de o mare toleranta.
CEDO a stabilit o foarte importanta distinctie intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare, intrucat existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. .
Atunci cand jurnalistul face afirmatii referitoare la fapte obiective, i se poate in mod legitim cere sa dovedeasca adevarul acestora – totusi, acest principiu are o aplicare nuantata, fara ca adevarul obiectiv al afirmatiilor sa constituie singurul criteriu luat in considerare de instanta in situati in care analizeaza o acuzatie de calomnie.
Cand jurnalistul emite judecati de valoare, este necesar ca ele sa se bazeze pe o baza factuala suficient de precisa sau sa fie sustinute de o argumentare logica a autorului lor.
Elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor care afecteaza reputatia partii vatamate. In consecinta, atunci cand persoana careia i se imputa savarsirea unui delict de presa nu poate dovedi intru totul exactitatea afirmatiilor facute, este necesara analiza atitudinii subiective a acesteia in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, precum si daca a depus dilegentele necesare, in cicumstantele date, pentru a verifica autenticitatea afirmatiilor, cat si scopul demersului jurnalistic, verificand daca a urmarit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori, in mod indirect, afectarea reputatiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia.
Intrucat prin articolele publicate, paratii au pus in cauza in mod direct o persoana determinata – reclamantul din speta – indicand numele si functia acestuia, se impune paratilor obligatia de a furniza o baza factuala suficient de precisa si fiabila care sa poata fi considerata ca proportionala cu natura si forta afirmatiei, avand in vedere ca, cu cat afirmatia este mai serioasa, cu atat baza factuala trebuie sa fie mai solida si impune o diligenta speciala din partea jurnalistului si a editorului. Daca afirmatiile se bazeaza pe informatii culese din rapoarte oficiale – de ex. rechizitoriul intocmit de DIICOT, declaratie de avere postata pe un siete oficial - ziaristii nu sant obligati sa le verifice si din alte surse si nici sa dovedeasca intotdeaun adevarul afirmatiilor publice atunci cand actioneaza cu buna credinta , bazandu-se pe informatii credibile.
Relatarile din cuprinsul articolelor incriminate se refera la judecati de valoare, care au ca baza factuala suficienta constand in rechizitoriul DIICOT, hotarari ale consiliului local, declaratii de avere, iar in speta nu s-a dovedit ca judecatile de valoare afirmate in articolele incriminate erau total false si urmareau doar sa alimenteze o campanie de defaimare impotriva reclamantului.
Intr-adevar au fost emise multe titluri de proprietate false in perioada in care reclamantul detinea functia de primar si presedinte al comisiei locale pentru aplicarea legilor funciare, unele dintre terenurile respective fiind dobandite ulterior de persoane publice cunoscute pe plan local, inclusiv sotia reclamantului, existau si hotarari ale consiliului local din aceeasi perioada prin care s-au aprobat schimbul de terenuri intre autoritatea locala si aceleasi persoane cu functii publice cunoscute pe plan local – toate acestea constituind o baza factuala suficienta pentru judecatile de valoare emise de jurnalist, chiar daca unele dintre concluziile la care a ajuns ar fi inexacte sau exagerate.
Prin urmare, o inexactitate partiala a faptelor prezentate nu exclude protectia art. 10 din CEDO , in situatia in care este vorba de un demers jurnalistic privind subiecte de interes public iar reaua credinta a jurnalistului nu este dovedita. Libertatea jurnalistica cuprinde si recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare.
Nu in ultimul rand, trebuie amintit ca art. 10 CEDO nu protejeaza doar substanta ideilor si a informatiilor exprimate, ci si forma in care acestea sant exteriorizate, nefiind rolul instantei sa se substituie presei in aprecierea tehnicilor de expunere pe care trebuie sa le utilizeze jurnalistii, atata timp cat autorul a furnizat in acelasi articol o explicatie obiectiv acceptabila, pe masura emotiei si a indignarii cauzate de faptele invocate in respectivele articole.
Pentru toate aceste motive de fapt şi de drept, instanţa de judecată va respinge acţiunea formulată de reclamant,conform dispozitivului.
Cât priveşte acţiunea îndreptată împotriva pârâtului C.F., redactor şef la ziarului, văzând dispoziţiile art.30 alin 8 din Constituţie care descriu explicit persoanele ce vor răspunde în cazul delictelor de presă, iar redactorul şef nu se regăseşte între aceste categorii, instanţa constată că nu există un temei juridic pentru a fi atrasă răspunderea , acestuia motiv pentru care va respinge acţiunea îndreptată împotriva sa ca neîntemeiată.
In baza art.274 Cod de procedură civilă, retinand culpa procesuala a reclamantului, instanţa va respinge cererea privind cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
RESPINGE cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul F.P. cu domiciliul în .............. în contradictoriu cu pârâţii: A.A.C.O., cu pseudonimul C.A., C.F., ambii cu sediul ales in ………… si SC E.M. SRL cu sediul in ………….
Fara cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.06.2011.
Preşedinte,Grefier,
R.M.C.R.M.
Red.R.M.C.
Dact.R.M.
6 ex./17.06.2011
Tribunalul Satu Mare
Evicţiune. Imobil naţionalizat.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Act adițional la contractul individual de muncă privind formarea profesionalăa angajatului. Interpretare. Art. 204-207 Codul muncii Art. 198 Codul muncii
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Pretenții. Calitate procesuală activă de a pretinde despăgubiri pentru daunele produse la un imobil în situația în care dreptul la despăgubire a fost cesionat în favoarea băncii, în temeiul unui contract de ipotecă
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc
DESPĂGUBIRI
Curtea de Apel Galați
Respectarea hotărârilor instanţelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum şi asupra necesităţii administrării unor probe. Art.315 pct.1 cod procedură civilă