Plângere contravenţională

Dosar nr. XXXX/271/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. XXXX/2011

Şedinţa publică de la 18 Aprilie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: RADU CIPRIAN HARJA

GREFIER: MARIA OTILIA BONIŞ

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent BM SA şi pe intimat ANPC - CRPCB BIHOR, având ca obiect plângere contravenţională.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din 04.04.2011 , când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea la data de 11.04.2011, când instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea la data de 18.04.2011.

J U DE C A T O R I A

Deliberând,

Constată că prin plângerea contravenţională înregistrată la instanţă la data de 10.09.2010, petenta BM SA în contradictoriu cu intimata ANPC - CRPCB BIHOR a solicitat instanţei anularea procesului verbal de contravenţie seria ANPC nr. XXXXX

În motivarea plângerii petenta a arătat că la data 23.08.2010 reprezentanţii intimatei au efectuat un control tematic privind respectarea prevederilor legale la încheierea contractelor de credit cu ipotecă, constatându-se următoarele nereguli:

- la articole din formularele din contractele de credit verificate se stabilesc dobânzi penalizatoare de 20% fără a se informa consumatorul despre faptul că atunci când acesta se găseşte în una din situaţiile prevăzute la art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010 rata dobânzii aplicabile în cazul debitelor restante nu poate depăşi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicabilă când nu există credite restante şi fără a se indica procedura de urmat pentru ca împrumutatul să facă dovada faptului că se află în situaţia prevăzută şi protejată de lege.

- banca nu prevede în conţinutul contractelor dreptul consumatorilor persoane fizice de a fi notificat cu privire la modificarea clauzelor privitoare la costuri cu 30 de zile înainte de aplicarea acestora şi nici dreptul consumatorului de a accepta sau nu modificările.

- clauzele prevăzute la pct. 7.1 lit. b) sunt abuzive întrucât nu se precizează care sunt criteriile de apreciere a caracterului satisfăcător al reparării unei încălcări contractuale.

Pentru aceste nereguli, intimata a aplicat sancţiuni fără a verifica conţinutul unor contracte de credit efectiv încheiate şi aflate în curs de derulare, fără a primi vreo sesizare din partea vreunui client al băncii şi doar prin raportare la conţinutul unor formulare standard, conţinut ce nu era opozabil vreunui consumator.

Mai arată dispoziţiile legale incidente din OUG 50/2010 apoi învederează instanţei nelegalitatea procesului verbal prin prisma lipsei de competenţă a CRPC Bihor, sucursala din Oradea a petentei neavând personalitate juridică iar sediul ei se găseşte în Bucureşti, iar această situaţie a generat situaţia ca pentru aceeaşi faptă petenta a fost sancţionată de mai multe ori de către ANPC prin comisariatele regionale.

De asemenea, învederează instanţei nelegalitatea procesului verbal prin prisma inexistenţei faptelor constatate având în vedere că reprezentanţii i9ntimatei au efectuat controlul rezumându-se la verificarea conţinutului unor formulare „Contract de credit ipotecar” şi „Contract de credit de nevoi personale cu ipotecă” fără a verifica contracte de credit aflate în derulare care sunt semnate şi opozabile efectiv consumatorilor şi fără a verifica dacă petenta este vinovată în fapt de săvârşirea acelor fapte.

În continuare arată că faptele reţinute în sarcina sa în realitate nu există. Astfel prima faptă reţinută nu există, în primul rând prin prisma faptului că verificarea s-a făcut asupra unor formulare de contract şi nu asupra unor contracte încheiate şi în derulare, iar, pe de altă parte, analizând conţinutul art. 46 alin 1 din OUG 50/2010 nu reiese obligaţia petentei de a însera în contract informaţii cu privire la procedura pe care un consumator trebuie să o urmeze atunci când ar fi incidente prevederile art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010.

Pentru a două faptă neexistând verificarea unui contract încheiat efectiv, petenta nu se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin 1. Mai arată că totuşi din interpretarea unor articole din conţinutul contractelor verificate se poate desprinde dreptul consumatorului de a fi notificat cu cel puţin 30 de zile înainte de oricăror modificări.

În ce priveşte a treia faptă arată că, avându-se în vedere natura şi  scopul clauzei de la pct. 7.1 lit. b din contracte nu este necesară stipularea unor criterii în baza cărora să se stabilească daca executarea necorespunzătoare/cu întârziere a unor obligaţii contractuale poate fi considerată de către bancă ca fiind satisfăcătoare.

Cererea e motivată în drept pe prevederile OG 2/2001, iar în probaţiune depune înscrisuri.

Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Arată că documentele studiate au fost puse la dispoziţie de intimată. Arată modalitatea prin care a ajuns la concluziile din procesul verbal de contravenţie.

În probaţiune depune înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria ANPC nr. XXXXX/23.08.2010, petenta a fost sancţionată contravenţional de către reprezentanţii intimatei cu suma totală de 30.000 lei şi avertisment pentru faptele prevăzute de art. 46 alin. 1 lit. m, art. 41 alin. 1 din OUG 50/2010, respectiv art. 9 din OG 21/1992, sancţionate conform art. 86 alin. 1 din OUG 50/2010, respectiv art. 5-7 din OG 2/2001.

Se reţine că procesul verbal nu poate face dovada prin el însuşi, procesul verbal reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârşirea contravenţiei.

Pe cale de consecinţă, petentei îi sunt recunoscute şi garanţiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, printre care şi prezumţia de nevinovăţie prevăzută de par.2 al art. 6 CEDO.

Aceasta prezumţie, ca orice prezumţie legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.

Pe de alta parte, în favoarea intimatei operează prezumţia instituită prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea şi autenticitatea actului întocmit de un funcţionar public, aflat în exercitarea atribuţiunilor sale de serviciu şi în limitele competentei sale. Prezumţia instituită prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei şi este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.

Avem de a face aşadar cu două prezumţii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecăreia dintre părţi iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ei urmează ca fiecare să producă în faţa instanţei probe pertinente şi concludente în susţinerea afirmaţiilor sale.

În cuprinsul procesului verbal se arată că în urma controlului documentelor privind acordarea de credite persoanelor fizice, documente puse la dispoziţie de MB s-au constatat, în esenţă, următoarele:

1. la punctul 3.2 din Contractul de credit ipotecar şi la punctul 3.5 din Contractul de credit de nevoi personale cu ipotecă se stabileşte dobândă penalizatoare de 20%/an. Se arată că banca are dreptul de a revizui dobânda penalizatoare în funcţie de politica sa de creditare. Noul nivel al dobânzii penalizatoare va deveni aplicabil şi opozabil împrumutatului după semnarea de către acesta a unui act adiţional care să cuprindă modificarea menţionată. Astfel banca nu oferă informaţii consumatorul despre faptul că atunci când acesta se găseşte în una din situaţiile prevăzute la art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010 rata dobânzii aplicabile în cazul debitelor restante nu poate depăşi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicabilă când nu există credite restante şi fără a se indica procedura de urmat pentru ca împrumutatul să facă dovada faptului că se află în situaţia prevăzută şi protejată de lege.

2. banca nu prevede în conţinutul contractelor dreptul consumatorilor persoane fizice de a fi notificat cu privire la modificarea clauzelor privitoare la costuri cu 30 de zile înainte de aplicarea acestora şi nici dreptul consumatorului de a accepta sau nu modificările.

3. clauzele prevăzute la pct. 7.1 lit. b) sunt abuzive întrucât nu se precizează care sunt criteriile de apreciere a caracterului satisfăcător de îndeplinire a termenilor contractuali.

Procesul verbal a fost semnat de reprezentantul petentei cu menţiunea că obiecţiunile vor fi formulate ulterior.

Instanţa constată că motivul de nulitate invocat de petentă cu privire la lipsa de competenţă teritorială a intimatei nu poate fi circumscris art. 17 din OG 2/2001 pentru a atrage nulitatea procesului verbal.

În cuprinsul HG 882/2010 care abrogă HG 284/2009 se prevede că „Comisariatele judeţene pentru protecţia consumatorilor şi Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti sunt organizate ca structuri teritoriale, cu competente limitate teritorial”. HG 284/2009, actul normativ în vigoare la data întocmirii procesului verbal nu prevede că Comisariatele Regionale sau Judeţene ar avea competenţa limitată la agenţii economici cu sediul social în circumscripţia teritorială a  acestora aşa cum susţine petenta. De altfel, reprezentanţii intimatei au efectuat controlul la punctul de lucru al petentei, respectiv la Agenţia Rogerius din Oradea, astfel că intimata este competentă a efectua controlul fiind în raza sa de activitate.

Cu privire la inexistenţa faptei, această apărare are în vedere temeinicia reţinerii faptelor în procesul verbal astfel că instanţa constată că sunt îndeplinite aspectele formale de legalitate ale procesului verbal contestat, urmând a se analiza dacă acesta este şi temeinic raportat la fapta imputată petentei.

Instanţa reţine în primul rând că reprezentanţii intimatei au avut în vedere, la constatarea faptelor din procesul verbal de contravenţie de o serie de acte ale petentei respectiv modele de contracte (fila 38-102) parte din ele având aplicată sintagma „proiect – draft”, iar aceste acte nu reprezintă nişte contracte încheiate între părţi, nu sunt contracte în derulare şi nu produc nici un efect juridic.

Ordonanţa 50/2010 reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori. Ori a sancţiona nerespectarea dispoziţiilor din această ordonanţă presupune inclusiv constatarea încălcării de către petentă a unor drepturi ale consumatorilor. Dar în cauză, nefiind implicat nici un consumator, nu se poate vorbi despre această încălcare. Simpla prezentare de către petentă a unor modele de contract nu este suficientă ca intimata să concluzioneze încălcarea unor dispoziţii a Ordonanţei 50/2010. Pentru a se putea reţine încălcarea unor dispoziţii ale OUG 50/2010, intimata trebuie să facă dovada acestor încălcări prin raportare la atingerea drepturilor consumatorilor, dovadă ce se poate face prin reţinerea unor contracte de credit semnate de petentă şi consumatori ş care sunt în vigoare la data controlului.

Din aceste considerente instanţa constată inexistenţa faptelor 1 şi 2 consemnate în procesul verbal şi nu va mai face analiza pe fond prin raportare la articolele din OUG 50/2010 despre care se reţine în procesul verbal că nu ar fi fost respectate.

În ce priveşte fapta reţinută la punctul 3, instanţa constată că prevederile art. 9 din OG 21/1992 au în vedere „punerea pe piaţă de produse şi servicii” şi „nefolosirea practicilor comerciale abuzive” ceea ce nu implică în mod necesar încheierea unui contract cu un consumator, astfel că instanţa va trece peste aspectul inexistenţei unui consumator concret ce ar fi trebuit să semneze actele care au constituit obiectul controlului şi va analiza dacă fapta a fost temeinic reţinută în procesul verbal.

Analizând punctul 7.1 b şi 7.2 din modelul de contract de credit ipotecar (fila 66 dosar) ce au fost reţinute ca şi faptă contravenţională respectiv ca şi clauze abuzive, instanţa reţine cu privire la punctul 7.1 lit. b că articolul face referire în primul rând la încălcarea de către consumator a termenilor şi condiţiilor contractului. Ori având în vedere în primul rând că opţiunea băncii este o reacţie sau un răspuns la încălcarea de către un consumator a termenilor sau clauzelor contractuale nu poate fi considerată ca şi practică abuzivă având în vedere că banca nu poate avea iniţiativa constatării manierei satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare decât în urma unei încălcări contractuale a unui consumator. Mai mult, sintagma „manieră satisfăcătoare” în caz de neînţelegere sau conflict va fi tranşată de către o instanţă.

Cu privire la punctul 7.2 din contract instanţa de asemenea reţine că reglementarea conţine un rezultat al acţiunii sau inacţiunii consumatorului în ce priveşte obligaţiile sale contractuale. Astfel instituţia punerii în întârziere de drept, este reglementată 1079 C. civil şi poate fi inclusă în clauzele unui contract conform art. 1079 alin. 2 pct. 2 C. civil. Devenirea creditului scadent anticipat este o consecinţă firească a neîndeplinirii obligaţiilor în cazul unui contract de împrumut. O interpretare opusă ar duce la concluzia că scadenţele aferente ratelor se menţin cu alte cuvinte contractul şi-ar produce efectele faţă de o parte deşi aceasta nu şi-ar îndeplini obligaţiile de plată. În plus art. 91 din OUG 50/2010 face referire la Legea 190/1999, respectiv la articolul 12 care reglementează şi relaţiile cu consumatorii, iar acest articol prevede posibilitatea clauzelor de exigibilitate înainte de termen, singura condiţie fiind ca această clauză să fie stipulată expres în contract într-un articol distinct.

Faţă de aceste aspecte, instanţa constată că faptele nu au fost consemnate corect în procesul verbal şi nu va mai analiza individualizarea sancţiunilor.

Faţă de cele reţinute, instanţa consideră că procesul–verbal nu a fost temeinic întocmit, pe cale de consecinţă va admite plângerea petentei şi va dispune anularea procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ANPC nr. XXXXXdin 23.08.2010, constatând netemeinică constatarea faptelor din procesul verbal şi va înlătura obligaţia de plată a amenzii contravenţionale aplicate şi a măsurilor dispuse.

Instanţa constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta BM SA împotriva pârâtei ANPC - CRPCB BIHOR .

Anulează procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ANPC nr. XXXXX din 23.08.2010, constatând netemeinică constatarea faptelor din procesul verbal şi înlătură obligaţia de plată a amenzii contravenţionale aplicate şi a măsurilor dispuse.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18.04.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

RADU CIPRIAN HARJA MARIA OTILIA BONIŞ

Domenii speta

Spete similare