Emitere bonuri fiscale . oug nr.28/1999

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR.563/C DIN DATA DE 12.03.2008

OUG nr. 28/1999. Emitere bonuri fiscale.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 14.01.2008 petenta S.C. „A” S.R.L. prin administrator C. M. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie din 26.07.2007 încheiat de Garda Financiară Constanţa, exonerarea de plata amenzii contravenţionale şi înlăturarea sancţiunilor complementare aplicate de agenţii constatatori.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în  procesul-verbal contestat organele de control au reţinut în mod netemeinic faptul că la punctul de lucru al petentei din Staţiunea Saturn a fost găsită suma de 814 lei neînregistrată prin bonuri emise de aparatul de marcat electronic fiscal.

S-a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit în mod nelegal şi netemeinic întrucât la data efectuării controlului, 19.07.2007, la punctul de lucru pe care îl deţine în Staţiunea Saturn- Cordon plajă Venus-Saturn 2, petenta  avea instalat aparat de marcat electronic fiscal, pentru suma de 403 lei încasată de la populaţie fuseseră emise şi predate clienţilor  bonuri fiscale iar suma de 814 lei  găsită de către organele de control asupra doamnei D.M. , operatorul de la casa de marcaj,  reprezenta diferenţa dintre suma de 1000 lei cu care punctul de lucru fusese alimentat în baza dispoziţiei de încasare nr. 53 şi suma de 200 lei achitată către SC „Y” SRL cu chitanţa nr. 0002671.

Petenta a mai arătat că asupra celor anterior menţionate s-a făcut referire şi la momentul efectuării controlului şi întocmirii actului de sancţionare, prin nota explicativă dată de către angajatul societăţii,  însă nu au fost luate în considerare de către organele de control.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 28/1999 republicată.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001.

Plângerea a fost depusă la Garda Financiară Constanţa, unde a fost înregistrată şi înaintată la Judecătoria Mangalia la data de 18.12.2007.

Intimata Garda Financiară Constanţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii pentru următoarele considerente: în urma verificărilor efectuate la data de 26.07.2007  la punctul de lucru al petentei situat în staţiunea Saturn s-a constatat, din confruntarea raportului x al casei de marcat cu monetarul întocmit,  că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate sumele încasate de la clienţi, în valoare de 814,20 lei, la momentul efectuării controlului nici administratorul petentei şi nici  barmanul nu au putut prezenta justificări pentru suma de bani găsită în plus şi nemarcată în casa de marcat fiscală şi nu au formulat obiecţiuni la întocmirea procesului-verbal iar petenta nu aduce prin plângerea formulată argumente de natură a înlătura răspunderea ce i-a fost stabilită în sarcină în conformitate cu dispoziţiile  art. 10 lit. b din OG nr. 28/1999.

S-a mai arătat faptul că petenta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că la data controlului punctul de lucru verificat fusese alimentat cu suma de 1000 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 10, art. 11 şi art. 14 din OG nr. 28/1999 şi art. 34 din OG nr. 2/2001.

Plângerii şi întâmpinării i-au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenţie încheiat de Garda Financiară Constanţa, monetarul întocmit la data de 19.07.2007 la punctul de lucru al petentei din Staţiunea Saturn, monetarul întocmit la Beach Bar, nota explicativă dată de administratorul petentei la data de 26.07.2007, nota explicativă dată la de numita D. M..

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenţie contestat.

Pentru combaterea plângerii, intimata a solicitata administrarea probei cu înscrisuri.

Apreciind că probele solicitate de părţi sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, instanţa le-a încuviinţat.

Din analiza înscrisurilor anexate la dosar, în vederea soluţionării plângerii, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.

La data de 19.07.2007, cu prilejul controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din Staţiunea Saturn s-a constatat de către comisarii din cadrul Gărzii Financiare Constanţa faptul că potrivit monetarului întocmit la orele 20,00 fusese încasată suma de 711 lei.

Potrivit raportului general emis de casa de marcat electronică fiscală, la data de 19.07.2007,  până la orele 20,00, fuseseră emise la acelaşi punct de lucru, bonuri fiscale pentru suma de 403,80 lei.

La distanţă de aproximativ 100 m de punctul de lucru anterior menţionat funcţiona şi un al doilea punct de lucru volant la petentei, punct de vânzare Beach Bar,  care nu era dotat cu casă de marcat electronică fiscală şi la care, potrivit monetarului întocmit la data de 19.07.2007, orele 20,00, fusese încasată suma de 507 lei.

Ambele monetare depuse în copie la dosarul cauzei poartă ştampila societăţii petente.

Numita D. M., barman de serviciu la momentul efectuării controlului, nu a putut indica motivul pentru care nu au fost emise bonuri de marcat pentru suma de 307,20 lei, reprezentând diferenţa dintre suma încasată în numerar şi suma indicată în raportul general al casei de marcat.

În cuprinsul notei explicative date la momentul controlului, barmanul de serviciu a menţionat faptul că  banii găsiţi în plus fuseseră lăsaţi pentru cumpărături dar nu a putut prezenta nici un document care să ateste aceste susţineri.

În cuprinsul notei explicative date de administratorul petentei, acesta menţionează faptul că la data controlului lăsase suma de 307 lei pentru plata unor facturi dar barmanul a păstrat aceşti bani împreună cu încasările însă, motivat de faptul că actul se află la sediul firmei, în altă localitate, nu a prezentat nici un document care să ateste aceste susţineri.

Cu privire la punctul de lucru volant Beach Bar, administratorul societăţii petente a precizat că sumele încasate de la clienţi se marcau la celălalt punct de lucru situat pe plajă, în apropiere.

Prin procesul-verbal de contravenţie încheiat de Garda Financiară Constanţa petenta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 8000 lei şi  s-a dispus confiscarea sumei de 814,20 lei şi suspendarea activităţii punctului de lucru din Staţiunea Saturn .

În sarcina petentei s-a reţinut săvârşirea contravenţie prevăzute de art. 11 alin.1 lit. b din O.U.G.  nr. 28/1999.

Procesul-verbal de contravenţie a fost semnat de către reprezentantul petentei fără obiecţiuni.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa a  apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea plângerii formulate de petentă.

În drept, potrivit art. 10 lit. b  din OUG nr. 28/1999, „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative”.

Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999, „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat”.

 Potrivit art. 14 alin. 2 din acelaşi act normativ, „ Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni”.

În conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil, „cel care face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească” iar potrivit art.129 Cod procedură civilă, părţile au îndatorirea de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului şi de a-şi proba pretenţiile şi apărările.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere împrejurarea că prin proba cu înscrisuri solicitată şi administrată în cauză societatea petentă  nu a făcut dovada susţinerilor formulate în cuprinsul plângerii iar procesul-verbal face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său până la proba contrarie, instanţa a  apreciat că plângerea contravenţională formulată de petentă nu este întemeiată.

Mai mult, menţiunile procesului-verbal contestat au fost confirmate de înscrisurile depuse la dosar de agentul constatator şi din care rezultă că la punctul de lucru al petentei, supus operaţiunilor de control la data de 19.07.2007, a fost găsită suma de 814,20 lei care  nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4) din OUG nr. 28/1999, ori prin facturi fiscale.

Susţinerile petentei în sensul că această sumă nu fusese încasată de la clienţi ci reprezenta suma alocată pentru plata unor servicii către alţi agenţi economici nu au  putut fi reţinute întrucât nu au fost dovedite.

Astfel, în cuprinsul notei explicative date la momentul controlului, barmanul de serviciu a menţionat faptul că  banii găsiţi în plus fuseseră lăsaţi pentru cumpărături dar nu a putut prezenta nici un document care să ateste aceste susţineri, în cuprinsul notei explicative date de administratorul petentei,  acesta a menţionat faptul că la data controlului lăsase suma de 307 lei pentru plata unor facturi dar barmanul a păstrat aceşti bani împreună cu încasările însă, motivat de faptul că actul se află la sediul firmei, nu a prezentat nici un document care să ateste aceste susţineri, iar un astfel de înscris nu a fost depus nici la dosarul cauzei.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa a apreciat că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost în mod legal şi temeinic întocmit.

Pe cale de consecinţă, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă şi a menţinut procesul –verbal de contravenţie contestat.

În conformitate cu dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă instanţa a luat  act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare