Vătămare corporală din culpă

Dosar nr. 5512/280/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

Sentinţă Penală Nr. 2254

Şedinţa publică de la 18 Noiembrie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE G.A

Grefier M.R.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti reprezentat prin

 procuror M.P.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P.S.L., parte vătămată B.L.F, părţi responsabile civilmente Spitalul Judeţean Argeş, Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, având ca obiect infracţiunile de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 al. 1, 3 si art. 184 al. 2, 4 C.p..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit inculpatul P.S.L, partea vătămată B.L.F. si părţile responsabile civilmente Spitalul Judeţean Argeş, Casa de Asigurări de Sănătate Argeş.

Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 04.11.2010, cand susţinerile părţilor si concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de amânare de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

La data de 10.06.2008 a fost înregistrată la Judecătoria Piteşti adresa nr. 4164/P/2003 din data de 06.06.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti prin care a fost înaintat spre soluţionare dosarul cu acelaşi număr privind pe inculpatul P.S.L, trimis in judecată prin rechizitoriul din 03.06.2008 pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1, 3 C.p. (fata de partea vatamata B.L.F.) si respectiv vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C.p. (fata de partea vatamata B.I.G.M.).

In motivarea actului de inculpare s-a reţinut in esenţă că in data de 07.11.2003 inculpatul P.S.L, medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, a asistat-o la nastere pe partea vatamata B.L.F. si, datorita superficialitatii manifestate in abordarea cazului, a produs atat partii vatamate B.L.F. cat si copilului nascut de aceasta, B.I.G.M, leziuni ce au necesitat 16 – 18 zile de ingrijiri medicale pentru B.L.F. si respectiv circa 6 luni de ingrijiri medicale pentru B.I.G.M.. In plus, partea vatamata B.I.G.M. (decedata ulterior la data de 06.11.2005) a capatat, in urma procesului nasterii asistate de inculpat, o infirmitate permanenta fizica si psihica.

Din analiza probatoriului cauzei instanta retine in fapt urmatoarele: inculpatul P.S.L este medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie, calitate in virtutea careia se gaseste in relatii contractuale de munca cu Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti (vechea denumire fiind Spitalul Judeţean Argeş). In acelasi timp inculpatul isi desfasoara activitatea, in specialitatea obstetrică – ginecologie, si la cabinetul medical particular deschis in Mun. Pitesti. In cursul anului 2003, dupa ce a constatat ca a ramas insarcinata, partea vatamata B.L.F. a apelat la serviciile medicale ale inculpatului P.S.L, mergand in mod regulat la cabinetul particular al inculpatului pentru consultatii si pentru monitorizarea permanenta a evolutiei sarcinii. Practic, in acest fel, intreaga evolutie a sarcinii partii vatamate pana la momentul nasterii s-a aflat sub directa observatie si supraveghere a inculpatului. La un momendat (in ultimele luni premergatoare nasterii) inculpatul i-a recomandat partii vatamate efectuarea unor investigatii ecografice la o alta unitate medicala deoarece la cabinetul sau particular nu dispunea de aparatura necesara. Astfel, partea vatamata B.L.F. a apelat la serviciile medicale ale specialistilor de la clinica particulara „Dr. Luca” din Mun. Pitesti. Inca de atunci, medicul care a efectuat partii vatamate investigatia ecografica i-a recomandat acesteia nasterea prin operatie cezariana, in considerarea faptului ca fatul era destul de mare iar constitutia fizica a partii vatamate implica riscuri crescute in cazul unei nasteri pe cale naturala. Respectivul medic de la clinica „Dr. Luca” i-a atras chiar atentia partii vatamate sa ii spuna medicului care ii monitoriza sarcina ca este recomandat sa nasca pe calea operatiei cezariene, lucru pe care partea vatamata l-a si facut, inculpatul spunandu-i ca este prematur sa se pronunte asupra modului in care va decurge nasterea si ca aceste aspecte urmeaza sa fie stabilite la momentul potrivit. Toata perioada premergatoare momentului nasterii a fost una normala atat pentru partea vatamata B.L.F. cat si pentru fatul pe care il purta in pantec. Cu alte cuvinte sarcina partii vatamate a fost una fara probleme si fara complicatii, atat din punctul de vedere al mamei cat si din punctul de vedere al fatului. In data de 06.11.2003 partea vatamata a mers la un ultim control la cabinetul particular al inculpatului, ocazie cu care i-a reiterat cererea de a naste prin operatie cezariana. Dupa consultatie inculpatul i-a atras atentia partii vatamate ca se afla cu sarcina intr-un stadiu foarte avansat si ca in orice moment se pot declansa semnele nasterii (sangerari, contractii, scurgeri de lichid ca urmare a eliminarii dopului gelatinos, etc.), intelegerea fiind in sensul ca, la aparitia acestor semne, partea vatamata sa se prezinte la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, unde urma sa nasca. Deoarece in noaptea de 06 spre 07.11.2003 partea vatamata s-a simtit rau, in dimineata zilei de 07.11.2003 s-a prezentat la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, unde a fost preluata de personalul medical de pe sectia maternitate. Inculpatul, dupa o examinare sumara, a hotarat ca partea vatamata va fi internata pentru a naste pe cale naturala, ignorand toate solicitarile acesteia de a-i face operatie cezariana si recomandarile medicului de la clinica „Dr. Luca” in sensul ca nasterea pe cale naturala in cazul partii vatamate B.L.F. implica riscuri crescute, pe de o parte datorita constitutiei fizice a partii vatamate (persoana miniona, cu o inaltime de circa 1,50 metri si cu parametri antropometrici ai bazinului ce faceau foarte probabila o distocie mecanica la nasterea pe cale naturala), pe de alta parte datorita marimii fatului. Argumentatia inculpatului a fost in sensul ca el este medicul specialist si doar el este in masura sa aprecieze daca nasterea poate avea loc pe cale naturala sau daca se impune nasterea pe cale chirurgicala. In aceste conditii partea vatamata a fost pregatita de personalul medical al sectiei maternitate din cadrul Spitalului Judeţean de Ugenţă Piteşti pentru o nastere pe cale naturala. Nici interventiile sotului partii vatamate, B.S.M., pe langa inculpat nu au fost de natura a schimba decizia acestuia cu privire la modalitatea de nastere pe care a adoptat-o in cazul partii vatamate. Partea vatamata a fost introdusa in sala de travaliu, ce se afla in imediata vecinatate a salii de nasteri, situatia ei fiind monitorizata de asistentele sectiei respective, care il informau pe inculpat in legatura cu evolutia procesului nasterii. In momentul in care dilatarea colului uterin a ajuns la parametrii specifici nasterii partea vatamata a fost trecuta din sala de travaliu in sala de nasteri, pentru a se finaliza procesul de nastere. Acest lucru (trecerea din sala de travaliu in sala de nasteri) s-a repetat de trei ori fara ca partea vatamata sa reuseasca sa expulzeze fatul. La ultima aducere a partii vatamate in sala de nasteri s-a incercat inclusiv „ajutarea” acesteia prin apasari sustinute pe abdomen si prin incercarea de prindere a capului fatului ce se afla blocat in mica stramtoare a bazinului mamei. Aceste incercari de extragere mecanica a fatului (nefiind certa folosirea unui instrument medical de tip forceps sau a unui alt instrument medical aflat in dotarea salii de nasteri a Spitalului Judeţean de Ugenţă Piteşti) au generat leziuni atat la nivelul capului fatului cat si la nivelul colului uterin al partii vatamate. In plus, blocarea prelungita a capului fatului in oasele bazinului ce formeaza asazisa mica stramtoare a bazinului a condus la o suferinta hipoxica (lipsa de oxigenare) la nivelul creierului fatului, cu consecinte ireversibile pentru integritatea acestui organ. In final, alarmat de faptul ca bataile inimii fatului nu mai erau in parametrii normali, inculpatul a luat hotararea ca partea vatamata sa fie condusa de urgenta la ecograf si apoi in sala de operatie, pentru a se proceda la extragera fatului pe cale chirurgicala. Din echipa medicala ce a conlucrat la operatia cezariana efectuata partii vatamate, alaturi de inculpat au mai facut parte: medicul P.C.M., medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie la aceeasi unitate medicala – sectia Maternitate II, medicul G.F.L., medic primar în specialitatea anestezie si terapie intensiva la aceeasi unitate medicala si medicul V.M. medic primar pediatru în specialitatea neonatologie, sef de sectie nou nascuti la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti. Evident, alaturi de echipa de medici specialisti, in sala de operatie s-au aflat si cadre medicale de rang inferior (asistente, infirmiere, etc.). In principiu operatia cezariana a decurs normal, fara incidente notabile, incepand de la momentul pregatirii partii vatamate pentru operatie, continuand cu anestezierea si apoi cu etapele interventiei chirurgicale propriuzise. Cert este, insa, ca interventia chirurgicala a fost efectuata in conditii de urgenta, toti ceilalti medici din echipa medicala mai sus aratata percepand starea de „graba sub presiunea timpului” manifestata de inculpat, mai ales in fazele pregatitoare ale operatiei. Practic, la acel moment inculpatul intuia care sunt consecintele de ordin medical generate de blocarea capului fatului in mica stramtoare a bazinului partii vatamate si mai ales de mentinerea in acesta situatie pentru o perioada relativ indelungata de timp a fatului si a mamei. In mod inexplicabil, inculpatul a acordat nou nascutului extras pe calea operatiei cezariene scorul APGAR 8, asta in conditiile in care uzantele medicale nici nu ii dadeau dreptul sa acorde scor APGAR in situatia in care la nastere asista si medicul neonatolog, acesta din urma fiind cel indreptatit sa acorde scorul APGAR, ca prim indiciu de evaluare a starii de sanatate a nou nascutului. Nou nascutul a fost incredintat medicului neonatolog din echipa medicala – V.M., care, constatand starea extrem de grava in care se gasea nou nascutul a initiat manevre de resuscitare ce au durat circa 15 minute. Imediat dupa nastere, medicul neonatolog V.M. a observat „zgarieturile” pe care nou nascuta le prezenta la nivelul scalpului (si pe care le-a consemnat in foaia de observatie) insa si-a canalizat atentia pe eforturile sustinute de resuscitare a nou nascutei, acordand o atentie minima acestor leziuni. Odata preluat de catre medicul neonatolog, nou nascutul era „aproape mort”, fiind palid cianotic, flasc, fara respiratii spontane, fara miscari spontane, cu o activitate cardiaca slaba, de 10 - 20 batai pe minut slab perceptibile, cu pupile areactive si midriaza fixa. Toti acesti parametrii l-au determinat pe medicul neonatolog sa acorde scorul APGAR 2 la un minut de la nastere, scor aflat intr-o contradictie flagranta cu cel acordat de inculpat (potrivit caruia starea nou nascutului a fost una buna, normala). Scorul APGAR se stabileste in principiu la 60 de secunde dupa expulzie, chiar in sala de nastere, si apreciaza urmatorii parametri: respiratie spontana, frecventa cardiaca, culoarea tegumentelor, excitabilitatea reflexa si tonusul muscular. In functie de manifestarile clinice pe care le prezinta, nou nascutul primeste aceasta nota (scor) APGAR. Potrivit literaturii medicale de specialitate, „in functie de valoarea scorului APGAR, nou nascutii pot fi impartiti in 4 grupe: Scorul APGAR 8-10 - respira normal, singur, are ritm cardiac mai mare de 100 batai pe minut si tegumentele capata curand culoarea roz generalizata. In aceasta situatie se gasesc 90% dintre nou nascutii la nastere. Scorul APGAR 5-7 - copilul are o apnee primara (oprirea respiratiei), nu respira initial spontan iar respiratia se reia doar dupa manevrele tactile (frictiuni usoare intre regiunea dintre omoplati). Ritmul cardiac este mai mare de 100 batai pe minut, dar culoarea tegumentelor ramane cianotica. Scorul APGAR 3-4 - copilul nu respira spontan, in ciuda stimularii tactile iar ritmul cardiac este mai mic de 100 batai pe minut. Scorul APGAR 0-2 - nou-nascutul care nu respira, nu are batai cardiace audibile, este hipoton (cu tonus muscular scazut), cianotic si nu reactioneaza reflex la dezobstructia cailor aeriene si primeste o nota minima pentru scorul APGAR. Peste 50% dintre prematurii cu varsta gestationala de 25-26 saptamani au scorul APGAR 0-3, fara sa aiba acidoza severa, si raspund foarte bine la resuscitare. Prelungirea unui scor APGAR cu valoare scazuta la 5-10-15 minute dupa nastere, se coreleaza cu un viitor neurologic sumbru. Scorul APGAR care este calculat imediat dupa nastere nu este cel mai important, cel care are relevanta cea mai mare este scorul care se masoara la maximum 20 de minute dupa nastere. Neonatologul este cel care calculeaza scorul APGAR si care trebuie sa fie prezent la nasterea unui copil. In cazul in care medicul neonatolog nu este in sala de nastere, scorul APGAR poate fi calculat copilului si de catre medicul ginecolog.” Revenind la situatia nou nascutei B.I.G.M., aceasta a necesitat manevre sustinute de resuscitare cu o durata de circa 15 minute, constand in: intubarea orotraheala, ventilatie manuala, masaj cardiac, administrarea de medicatie intravenos, etc. Chiar si in conditiile in care nou nascuta a raspuns pozitiv la manevrele de resuscitare (ce au impiedicat, practic, decesul imediat dupa nastere) scorul APGAR acordat de medicul neonatolog la 5 minute de la nastere a ramas la o valoare extrem de scazuta - 3 - iar la 10 minute a urcat deabia la 4, fapt ce facea sa se intrevada acel asazis „viitor neurologic sumbru”, la care face referire literatura medicala de specialitate. Dupa ce a finalizat operatiunea de inchidere a plagii operatorii la partea vatamata B.L.F., inculpatul, la iesirea din sala de operatii, l-a felicitat pe sotul partii vatamate, B.S.M., caruia i-a spus ca are o fetita perfect sanatoasa dar care in prezent este putin adormita din cauza diazepamului ce a fost administrat partii vatamate inainte de operatie. Deabia peste cateva minute B.S.M. a aflat de la medicul neonatolog V.M. care era adevarata stare de sanatate a nou nascutei B.I.G.M.. Si in zilele urmatoare nasterii starea micutei B.I.G.M. nu dadea semne de ameliorare vizibila, fiind evident ca aceasta se confrunta cu probleme neurologice severe, ce nu puteau fi investigate la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti datorita faptului ca unitatea medicala nu dispunea de aparatura medicala necesara efectuarii unei ecografii transfrontanelare. S-a ajuns la concluzia unei suferinte neurologice cauzata de nastere dupa ce s-a constatat ca analizele de laborator ale probelor de sange si investigatiile cardiace si pulmonare nu evidentiau afectiuni de acesta natura. Toate aceste elemente i-au pus pe medicii neonatologi de la sectia nou nascuti a Spitalului Judeţean de Ugenţă Piteşti (V.M., M.C.M.) in situatia de a aprecia ca suferinta nou nascutei B.I.G.M. este de natura neurologica, cauzata de o suferinta la nastere, coroborata cu o suferinta hipoxica ce a intervenit in aceleasi imprejurari. Deoarece Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti nu detinea aparatura necesara investigatiilor de natura neurologica (ecografii transfrontanelare) medicii neonatologi de la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti au fost de acord cu solicitarea sotului partii vatamate, B.S.M., de a transfera nou nascuta la o clinica din Bucuresti, unde sa fie supusa inclusiv unor astfel de investigatii. Conditia a fost doar ca starea micutei B.I.G.M. sa se stabilizeze intr-o asemenea masura incat sa reziste operatiunii de transport de la Pitesti la Bucuresti. Acest lucru a fost posibil deabia in data de 12.11.2003, cand nou nascuta B.I.G.M. a fost externala de la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti cu diagnosticul la externare: „normoponderal, asfixie perinatala, sindrom postasfixie (miocardopatie hipoxica, hipotomie inestimata, encefalopatie hipoxic ischemica)”. In aceeasi zi B.I.G.M. a fost internata la Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, avand la internare urmatorul diagnostic: „asfixie perinatala, sindrom postasfixie (miocardopatie hipoxica, hipoxie intestinala), encefalopatie hipoxic ischemica, normoponderal”. Examenul clinic la internare in Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti a evidentiat urmatoarea stare a nou nascutei Balaş Irina Gabriela Mihaela: „stare generala grava, afebril, tegumente palide, cefalhematom vertex, plaga scalp, necroza ureche dreapta, edeme palpebrale, secretii purulente, respira spontan fara raluri, convulsii clonice fara miscari active, reflexe absente, pozitie de decerebrare”. La aceeasi unitate medicala (Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti) s-a deplasat si partea vatamata B.L.F., in aceeasi zi, dupa ce a obtinut externarea din Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, asumandu-si riscurile unei astfel de externari premature. Deoarece se simtea rau si prezenta sangerari abundente in zona genitala partea vatamata B.L.F. a solicitat sa fie consultata de medicii de la Maternitatea Polizu din Bucuresti, ocazie cu care s-au constatat urmatoarele: „in vagin sange rosu si cheaguri in cantitate apreciabila; dupa indepartarea cheagurilor si spalaturi vaginale se vizualizeaza col uterin cu rupturi comisurale bilaterale de aproximati 3 cm (dreapta) si 2 cm (stanga), care sangereaza. [...] Collarg permeabil la index, prin care se exprima un rest tisular, uter subinvoluat cu fund uterin la 2 - 3 cm sub ombilic, mobil, retractiv, funduri de sac vaginale nedureroase. S-a practicat sutura rupturilor comisurale ale colului uterin, sub anestezie locala, cu fire separate, realizandu-se hemostaza. Evolutia este favorabila, externandu-se pe 17.11.2003.” Practic, dupa interventia chirurgicala efectuata la Maternitatea Polizu starea de sanatate a partii vatamata B.I.F. s-a ameliorat, evolutia fiind favorabila catre insanatosire. Nu acelasi lucru s-a intamplat si cu fiica partii vatamate. Investigatiile medicale efectuate la Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti au evidentiat ca B.I.G.M. prezenta o suferinta neurologica grava generata de o hemoragie intracerebrala masiva, de grad IV, ce a condus la convulsii de tip clonic predominant repletive, tulburari de deglutitie ce au impus alimentarea initiala cu sonda de gavaj. Tot la B.I.G.M. s-au constatat suturi craniene incalecate si asimetrie craniana. Pacienta nu fixa privirea, nu urmarea cu privirea, prezenta crize mioclonice ce nu erau oprite de contentie. S-a mai observat detasarea zonei necrozate de la pavilionul urechii drepte. Partea vatamata B.I.G.M. a fost externata la data de 24.12.2003 din Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, avand o stare generala apreciata ca ameliorata, afebrila, cu convulsii clonice reduse ca frecventa si intensitate. Diagnosticul la externare a fost: „Hemoragie intracraniana subdurala si intraparenchimatoasa. Coma. Sepzis neonatal. Convulsii precare. Insuficienta renala. Necroza pavilion ureche dreapta cu plagi taiate vertex.” In perioada urmatoare partea vatamata B.I.G.M. a revenit pentru consultatii medicale repetate atat la Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, la Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. Dr. Bagdasar Arseni” Bucuresti, cat si la Spitalul Clinic „Dr. Victor Babes” Bucuresti. In scrisoarea medicala din 18.03.2004 emisa de Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. Dr. Bagdasar Arseni” Bucuresti este consemnat diagnosticul la internare: „Encefalopatie infantila. Retard neuropsihic sever. Crize tonice hemicorp stang.” In urma investigatiilor neurologice s-a constatat: „mers si ortostatism imposibile, nu isi tine capul, nu se intoarce, tendinta de opistotonus cu concavitate la stanga, spasticitate, hipertonie la flexia dorsala a piciorului, membre superioare mentinute cu pumn strans, reflex de agatare prezent, fenomene de decerebrare, nu focalizeaza, nu urmareste cu privirea, fenomene de agitatie, tulburari de somn.” Examenul CT cranio-cerebral a evidentiat: „Distructie severa de masa cerebrala cu multiple cavitati lichidiene in masa cerebrala, cu atrofie cerebrala difuza, sistem ventricular de dimensiuni crescute situat pe linia mediana, fara semne de edem periventricular. Agenezie de corp calos si vermis. Hipoplazie de emisfere cerebeloase.” In nota medicala emisa la 08.12.2004 de Spitalul Clinic „Dr. Victor Babes” Bucuresti se mentioneaza ca in urma examenului neurologic s-a constatat: „Copil de 9 luni cu paralizie prin factori perinatali, hipoxie ischemica prin traumatism obstetrical, epilepsie simptomatica, crize partiale motorii cu generalizare secundara. Microcranie cu distructie severa de masa cerebrala. Hemipareza stanga sechelara. Intarziere severa in dezvoltarea psihomotorie (varsta mintala 1-2 luni). Tulburari severe de vedere.” Intr-un limbaj neacademic, accesibil oricarei persoane fara studii medicale, leziunile suferite la nastere de partea vatamata B.I.G.M. (constand in distrugerea unor portiuni insemnate din creier, zone ce au fost inlocuite cu sange) au adus-o pe aceasta la stadiul de „leguma”. Practic, dupa nastere, partea vatamata B.I.G.M. nu a fost niciun moment un copil normal. Functiile neuropsihice, neurovegetative si neuromotorii au fost ireversibil afectate de distructia severa de masa cerebrala ce s-a produs la nastere. Fetita avea grave probleme de vedere si o evolutie mult intarziata prin comparatie cu un copil normal de varsta ei. Ea nu a comunicat niciodata cu cei din jur (de fapt nu scotea niciun fel de sunete articulate), nu si-a mentinut echilibrul (nici macar sa stea singura in fundulet), nu a mancat singura, nu a plans, nu a ras ... (si lista de nu-uri ar putea continua la infinit). Intr-un cuvant partea vatamata B.I.G.M. a devenit un copil cu un handicap psihic sever. La data de 06.11.2005 a intervenit decesul partii vatamate B.I.G.M. ca urmare a unei bronhopneumonii. In conditiile in care parintii minorei au refuzat sa permita autopsierea cadavrului minorei nu s-a putut stabili cu certitudine daca exista o legatura cauzala intre afectiunile capatate de minora la nastere si afectiunea ce i-a provocat decesul. Concluziile actelor medico legale au fost in sensul ca leziunile suferite de partea vatamata B.L.F. au necesitat pentru vindecare un numar de 16 - 18 zile de ingrijiri medicale iar leziunile suferite de partea vatamata B.I.G.M au necesitat circa 6 luni de ingrijiri medicale si tratament recuperator, acestea constituind totodata o infirmitate permanenta fizica si psihica.

Cele retinute au fost stabilite pe baza urmatoarelor mijloace de proba: raportul de expertiza medico legala nr. A1/5384/2004 din 27.08.2004 emis de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, raportul de expertiza medico legala nr. A1/5385/2004 din 26.08.2004 emis de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, raportul de noua expertiza medico legala nr. A5/3172/2005 din 20.06.2005 emis de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, raportul de noua expertiza medico legala nr. A5/3171/2005 din 20.06.2005 emis de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, raportul de noua expertiza medico legala - supliment nr. A5/3172/2005 din 28.02.2007 emis de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E2/10502/2004 din 21.12.2004 emis de Comisia de Avizare si Control din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E2/10506/2004 din 21.12.2004 emis de Comisia de Avizare si Control din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E1/3172/2005 din 27.01.2006 emis de Comisia Superioara Medico Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E1/3171/2005 din 27.01.2006 emis de Comisia Superioara Medico Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E1/3171/2005 din 25.04.2008 emis de Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E1/3172/2005 din 25.04.2008 emis de Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, avizul nr. E1/3172/2005 din 15.06.2007 emis de Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici”, opinia expertala nr. 7/16.03.2007 formulata de medicul primar legist Stan Cristian, decizia nr. 4/2003 din 19.01.2004 emisa de Comisia de Disciplina Profesionala din cadrul Colegiului Medicilor din Romania, decizia nr. 153/28.10.2004 emisa de Comisia Superioara de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor din Romania, certificatul nr. 2123/CAF/2004 din 31.01.2005 emis de Tribunalul Arges, copia fisei postului pe care este incadrat inculpatul la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, adresele nr. 7574/19.07.2005, nr. 1003/26.01.2005, nr. 2340/24.09.2008, 14795/13.11.2008 si nr. 16060/11.12.2008 emise de Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, declaratiile martorilor V.M., M.C.M., G.F.L., N.F., P.C., D.I., P.M., I.I., B.S.M., G..C, D.N., C.E.M., U.M., C.L., U.R., M.E, M.M.G.si G.D. copia foii de observatie clinica generala nr. 1970/13.10.2005 emisa de Spitalul de Pediatrie Pitesti, copia foii de observatie clinica generala nr. 11399/14.11.2003 emisa de Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, insotita de anexe, copia foii de observatie clinica generala nr. 046003/07.11.2003 emisa de Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, insotita de anexe, declaratiile partii vatamate si inscrisurile depuse de catre aceasta (copia unui articol din presa locala, copia certificatului de deces seria DP nr. 327805 emis la data de 08.11.2005 de Primaria Pitesti, copia biletului de iesire din spital nr. 1970 emis la data de 03.11.2005 de Spitalul de Pediatrie Pitesti), plansele fotografice depuse de partea vatamata B.L.F., declaratiile inculpatului si inscrisurile depuse de catre acesta (extras din registrul de nasteri completat la data de 07.11.2003, copia actului de identitate seria AS nr. 234881, copii ale protocoalelor privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea instrumentarului de uz medical, adresa nr. 101/08.06.2004 emisa de Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes” din Timisoara – Clinica Universitara de Obstetrică si Ginecologie, copia actiunii in anulare formulata de inculpat impotriva deciziei nr. 153/28.10.2004 emisa de Comisia Superioara de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor din Romania, extrase din tratatele de medicina – specialitatea obstetrică - ginecologie, copiile fiselor colective de prezenta intocmite la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, copia foii de observatie clinica generala nr. 11399/14.11.2003 emisa de Maternitatea Polizu din Bucuresti, copia foii de observatie clinica - pediatrie nr. 6433/12.11.2003 emisa de Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, extrase din tratatele de medicina – domeniul „Anomalii Fetale” si „Malformatii Congenitale”).

Esentiale pentru stabilirea adevarului si corecta solutionare a cauzei sunt urmatoarele probe: rapoartele de expertiza medico legala si de noua expertiza medico legala emise de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” si avizate atat la nivelul Comisiei de Avizare si Control din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici” cat si la nivelul Comisiei Superioare de Medicina Legala din cadrul aceleeasi institutii, coroborate cu inscrisurile medicale emise de Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, Maternitatea Polizu din Bucuresti, Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. Dr. Bagdasar Arseni” Bucuresti, Spitalul Clinic „Dr. Victor Babes” Bucuresti si Spitalul de Pediatrie Pitesti. Instanta are in vedere cu preponderenta si declaratiile martorilor: V.M., G.F.L., P.C.M, B.S.M., G.C. si G.D., coroborate cu declaratiile partii vatamate si cu declaratiile inculpatului.

Concluziile rapoartelor de expertiza medico legala si respectiv de noua expertiza medico legala emise de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” atat in ceea ce o priveste pe partea vatamata B.L.F. cat si in ceea ce o priveste pe partea vatamata B.I.G.M. sunt concordante. Astfel, referitor la partea vatamata B.I.G.M. se concluzioneaza ca „numita B.I.G.M. s-a născut pe 07.11.2003, după o sarcină urmărită corespunzător, atât de către medicul generalist cât şi de către medicul obstetrician-ginecolog, mama fiind examinată în mod repetat, periodic, primind indicaţii igieno-dietetice şi terapeutice, profilactice optime (pentru care pledează starea bună de sănătate din ziua internării în Spitalul Judeţean Argeş). De asemenea, mama a efectuat pe parcursul sarcinii în mod repetat investigaţii clinice şi paraclinice, inclusiv ecografii, fără ca acestea să deceleze modificări anormale în evoluţia sarcinii, ce a fost apreciată ca optimă. Naşterea însă, decurge cu dificultate ca urmare a unui travaliu laborios, incorect dirijat, în condiţiile unei evaluări deficitare a indicilor feto-materni din punct de vedere al modalităţii de terminare a naşterii, travaliul fiind stopat în evoluţie prin blocarea fătului în strâmtoarea inferioară ca urmare a unei distocii mecanice materno-fetale, pentru care pledează: indicii antropometrici scăzuţi materni - înălţime mică, pelvimetrie cu valori reduse, ce încadrează sarcina în grupă de risc, greutate relativ mare fetală – 3900 gr la naştere, încetarea progresiunii naşterii prin blocarea craniului fetal în strâmtoarea inferioară, ineficienţa administrării de ocitocină. O serie de elemente pledează pentru demonstrarea încercării de extracţie instrumentală a fătului, prin aplicarea de forceps: rupturi comisurale uterine, în condiţiile în care progresiunea naşterii a fost oprită prin blocarea craniului fetal înainte de străbaterea filierei pelvigenitale cu extragerea fătului prin operaţie cezariană; plăgi tăiate la nivelul vertexului nou născutului; aspect de asimetrie craniană cu suturi craniene încălcate. Aplicarea de forceps a fost incorect indicată (contraindicaţie absolută – distocia mecanică) şi efectuată (a determinat rupturi de col uterin) şi s-a dovedit ineficientă (nu a reuşit extracţia fătului), contribuind suplimentar la traumatismul obstetrical al fătului, cu consecinţe severe asupra acestuia. Leziunile traumatice constatate imediat după extracţia fătului prin operaţie cezariană (plăgi tăiate la nivelul vertexului, coroborat cu examenul medico-legal actual ce decelează cicatrici liniare la acest nivel, asociate cu hemoragie subaponevrotică şi numeroase echimoze la nivelul scalpului, cu asimetrie craniană cu suturi încălecate, existente în condiţiile în care fătul nu a traversat filiera pelvigenitală, extracţia fiind făcută prin operaţie cezariană) s-au putut produce în cursul unor manevre de extracţie instrumentală a fătului, posibil forceps. Puncţiile venoase epicraniene, tehnică frecvent întâlnită în secţiile de neonatologie (nedocumentată în acest caz), nu sunt susceptibile de a determina plăgi liniare de 4 cm (prezentate încă de la naştere !!), cu aspect cicatriceal liniar actual, ci cel mult cu aspect punctiform. Consemnarea unică din F.O. clinică Spital Judeţean Argeş, „nodul de citosteatonecroză la nivelul crestei iliace drepte” în absenţa altor elemente contextuale clinico – paraclinice elocvente, nu ne oferă posibilitatea de a face precizări cu privire la natura leziunii consemnate. „Necroza pavilion ureche dreaptă” este consemnată în actele medicale înaintea apariţiei manifestărilor septicemice (ce se constituie ulterior, pe parcursul internării la Spital Polizu la 10 zile de la naştere), pentru a putea fi considerată complicaţie septică sau postembolică din cursul septicemiei, şi, de asemenea, a apărut consemnată precoce în actele medicale faţă de momentul naşterii, pentru a fi asimilată unei leziuni de decubit, escară; fiind cel mai probabil consecinţă a tentativelor de extracţie instrumentară a fătului sau consecinţă a comprimării prelungite a părţilor moi fetale pe durata blocării craniului fetal în mica strâmtoare. Aspectul de „asimetrie craniană cu încălecare suturi craniene” consemnat în actele medicale în circumstanţele mai sus enunţate (blocare făt în strâmtoarea inferioară, prezenţa leziunilor traumatice materno-fetale, cu caracteristicile prezentate mai sus), se datorează travaliului prelungit, incorect dirijat, în condiţiile unei distocii materno-fetale şi aplicaţiei de forceps. La naştere, starea fătului este foarte gravă (atenţionăm asupra discordanţelor dintre consemnările din FO clinică de la Spitalul Judeţean Argeş – scor Apgar – indice al stării de sănătate al nou născutului la naştere, consemnat de medicul obstetrician ca având valoarea 8 şi de către medicul neonatolog 2) necesitând manevre prelungite de resuscitare, cu recuperarea funcţiilor cardio-respiratorii dar cu stare neurologică postpartum gravă. Hemoragia meningo-cerebrală documentată postpartum, prin caracteristicile morfologice şi topografice (hemoragie gravă intracerebrală şi meningee, dar şi hemoragie subdurală) în condiţiile prezenţei de leziuni traumatice la nivelul conţinătorului (plăgi, echimoze scalp, asimetrie craniană cu încălecare suturi), pledează pentru producerea lor drept consecinţă directă a traumatismului cranio-cerebral prin aplicare de forceps, la care se adaugă mecanismul hipoxic ischemic în condiţiile unui travaliu prelungit, cu blocarea fătului în strâmtoarea inferioară. Starea actuală a susnumitei („Encefalopatie infantilă cu tetrapareză prin factori perinatali hipoxic ischemici prin traumatism obstetrical, epilepsie simptomatică; distrucţie severă de masă cerebrală, întârziere severă în dezvoltarea psiho-motorie”) este consecinţă directă a hemoragiei meningo-cerebrale gravă - gr. IV paripartum survenită ca urmare a traumatismului cranio-cerebral obstetrical, ca urmare a travaliului prelungit, incorect dirijat, în condiţiile unei distocii mecanice, aplicării de forceps, incorectă din punct de vedere tehnic (a determinat rupturi col uterin şi leziuni traumatice la nivelul craniului fetal) şi ineficientă (nu a reuşit extracţia fătului). Menţionăm că nu intră în competenţa expertului medico-legal să determine existenţa culpei medicale şi să stabilească vinovăţia. Expertiza medico-legală îşi propune să evidenţieze deficienţele în acordarea îngrijirilor medicale şi consecinţele acestora, oferind elemente necesare organelor abilitate, ca acestea să facă încadrarea juridică. Opinăm că în acest caz a existat o evaluare incorectă a indiciilor materno-fetali (indici antropometrici materni - înălţime mică, valori ale pelvimetriei sub limitele de siguranţă pentru naşterea eutocică, greutate fetală mare la naştere), din punct de vedere al metodei de terminare a naşterii, acceptându-se evoluţia unui travaliu dirijat necorespunzător, ce a condus la blocarea fătului în strâmtoarea inferioară, a cărui tentativă de extracţie instrumentală a contribuit suplimentar la traumatismul obstetrical cu suferinţă fetală severă consecutivă. În aceste circumstanţe opinăm că cea mai bună atitudine obstetricală ar fi fost indicaţia operaţiei cezariene de la bun început, fiind indicaţia de elecţie în condiţiile prezumării unei distocii materno-fetale. Substanţele anestezice administrate în timpul anesteziei generale pentru operaţia cezariană sunt substanţe aflate în uzul curent în anesteziile obstetricale şi au fost administrate în ritmul şi dozele oportune etapelor intervenţiei chirurgicale, conform unor scheme algoritmizate, validate şi unanim acceptate din punct de vedere a raportului risc - beneficiu în intervenţiile chirurgicale obstetricale, după studii extinse, farmacologie şi clinice, ce le-au declarat ca încadrându-se în limitele de risc acceptate de risc materno - fetal. Menţionăm că în cursul operaţiei cezariene timpul scurs între inducţia anestezică şi extracţia efectivă a fătului este recomandat a fi cât mai scurt posibil, tocmai pentru a minimaliza expunerea fetală la substanţele anestezice (în absenţa unor complicaţii intraoperatorii nedepăşind 2-5 minute). Indicaţia tipului de anestezie aparţine medicului de anestezie terapie intensivă iar în acest caz nu există elemente care să fi contraindicat anestezia generală şi care să fi indicat ca primă intenţie rahianestezia. Reiterăm afirmaţia că starea actuală a susnumitei se datorează hemoragiei meningo - cerebrale grave, consecinţă a traumatismului cranio - cerebral peripartum şi nu este consecinţă a efectelor secundare ale medicaţiei anestezice. Septicemia apărută la 10 zile postpartum este consecinţa unei infecţii plurimicrobiene apărută la un nou născut în urma unui travaliu prelungit, cu tentative de extracţie instrumentală, având drept consecinţă manifestări hipoxic - ischemice şi hemoragie meningo - cerebrală masivă (factori puternic deprimanţi ai reactivităţii generale, inclusiv imunologică), la care se adaugă prezenţa unor plăgi încă de la naştere şi necesitatea unor manevre şi tehnici laborioase de terapie intensivă, ce cresc susceptibilitatea organismului la infecţii cu germeni comensuali, saprofiţi sau germeni „de spital”. Infecţia neonatală apărută în acest caz nu are legătură cu o eventuală contaminare materno - fetală, cu atât mai mult cu cât a apărut tardiv post naştere şi în condiţiile în care fătul nu a străbătut filiera pelvigenitală. Starea actuală a copilului, aspectul general fenotipic, este consecinţă a leziunilor meningo - cerebrale severe, suferinţă la naştere cu consecinţe grave asupra dezvoltării somato-psihice şi nu se datorează vreunei teoretice afecţiuni genetice. Presupusa patologie genetică incriminată (reamintim că explorările ecografice repetate în cursul sarcinii nu au relevat malformaţi fetale), nu modifică atitudinea terapeutică obstetricală, normele deontologice şi practica medicală impunând asistarea naşteri în absolut aceleaşi condiţii şi prin efectuarea aceloraşi manevre de extracţie fetală ca in orice altă naştere, adaptate la circumstanţele cazului. Menţionăm că asistenţa medicală şi tratamentul aplicat susnumitei în cursul internării în Secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean Argeş şi în Spitalul Polizu au fost corect indicate şi aplicate, neconstatând-se deficienţe în acordarea îngrijirilor medicale.”

In ceea ce o priveste pe partea vatamata BLF expertizele medico legale concluzioneaza: „Atragem atenţia asupra a numeroase neconcordanţe, contradicţii şi completării necorespunzătoare în cosemnarea datelor medicale existente şi Foaia de Observaţie Clinică nr. 2970 întocmită la Spitalul Judeţean Argeş, faţă de alte acte medicale puse la dispoziţie: - apar înscrisuri intercalate olografe şi dactilografiate, folosirea unor instrumente diferite de scris în cadrul aceloraşi rubrici, asociate unor trimiteri din spaţiul alocat unor rubrici spre spaţii libere (ridicând suspiciunea unor completări ulterioare faţă de consemnările iniţiale); - consemnarea unor diagnostice nesusţinute clinic şi paraclinic („obezitate gradul II” – amintim că gravida, la o înălţime de 1,52 m avea 50 kg înainte de sarcină şi 60 kg la naştere, câştig ponderal absolut fiziologic pe parcursul unei sarcini normal evolutive, „disgravidie edematoasă” – proteinuria, element cheie în diagnostic, nu a fost determinată; „trichomoniază” - diagnostic de laborator ce este stabilit pe baza examenelor microbiologice, ce în acest caz nu au fost efectuate); - este consemnat precedat cu asterix şi N.B () „pacienta nu a fost urmărită pe parcursul sarcinii de către medicul specialist obstetrică - ginecologie” – şi pe întreaga durata a sarcinii, după cum rezultă din numeroasele acte medicale puse la dispoziţia, însuşi medicul ce a întocmit F.O. Clinică la Spitalul Judeţean Argeş, a examinat în mod repetat, regulat, pacienta, indicându-i şi investigaţii paraclinice şi tratament igienico-dietetic şi profilactic; - consemnarea „pacientei nu i s-a făcut pe parcursul sarcinii tratament antianemic, al disgravidiei şi vaginitei” este în contradicţie cu înscrisurile medicale întocmite chiar de medicul ce a completat F.O. clinică la Spitalul Judeţean Argeş şi de către medicul de familie, din care reiese tratament profilactic antianemic; - examenele clinice repetate efectuate pe parcursul sarcinii, de asemenea de către acelaşi medic, nu au relevat elemente clinice ale afecţiunilor incriminate (disgravidie, vaginită), nerelevate nici de examene paraclinice; - consemnarea la rubrica „antecedente heredo - colaterale”, iniţial „Fără”, care este apoi tăiat şi scris „o soră a născut un făt plurimalformat decedat postpartum”, la dosar ne este prezentat biletul de ieşire din spital din care reiese, cu referire la aceste aspect, „avort al unui produs de concepţie dezvoltat corespunzător vârstei sarcinii”, fără a fi consemnate referiri la eventualele malformaţii; - datele pelvimetriei externe consemnate în F.O. clinică la Spitalul Judeţean Argeş („38/28/24/20 cm”), sunt semnificativ diferite de cele efectuate la Spitalul Polizu – examen actual („28/24/22/16 cm), care, în ciuda valorilor relative pe care le oferă, comparativ cu sarcina, arată diametre ale bazinului, posibil similare celor antepartum, valori considerate ca fiind reduse, încadrând naşterea în grupă de risc pentru distocie mecanică (asociat constituţiei pacientei – înălţime 1,52 m); - consemnarea evoluţiei postoperatorii ca fiind „extrem de favorabilă” în condiţiile în care pacienta prezinta rupturi bilaterale de comisuri de col uterin şi metroragie consecutivă, ce au necesitat intervenţie chirurgicală la Spitalul Polizu, imediat după externarea din Spitalul Argeş; - în F.O. clinică a Spital Argeş este consemnat, în absenţa partogramei specifice, că travaliul a decurs în parametrii normali iar în alte acte medicale apare „travaliul prelungit”; - consemnarea scorului Apgar 8 pentru nou născut în fişa obstetricală, în totală discordanţă cu starea generală foarte gravă (în fişa de neonatologie - scor Apgar 2 la naştere, ce se menţine până la 20 de minute). Susnumita B.L.F. parturientă primigesta, cu sarcină urmărită periodic, regulat, pe toată durata, incluzând controale repetate de specialitatea obstetrică ginecologie, examinată de medicul ce ulterior a asistat şi naşterea, efectuând investigaţiile paraclinice, biologice, biochimice şi imagistice (ecografii) indicate, cu tratament igienico-dietetic şi profilactic corespunzător (pentru care pledează starea generală bună şi valorile normale ale parametrilor biologici la internare), fără complicaţii sau afecţiuni supraadăugate pe perioada sarcinii sau elemente care să sugereze afecţiuni fetale (nedecelate la examenele clinice şi paraclinice de specialitate efectuate), fără patologie infecţioasă teratogenă, se internează pe 07.11.2003, la Spitalul Judeţean Argeş cu diagnosticul „sarcină luna a IX-a travaliu”. Ţinând cont de caracteristicile antropometrice ale mamei (înălţime mică, indici pelvimetrici sub valorile considerate minime acceptabile pentru naşterea eutocică, primiparitatea mamei, asociate unei sarcini cu făt voluminos - greutate la naştere 3900 g -), apreciem că cea mai bună şi prudentă atitudine obstetricală ar fi fost indicaţia operaţiei cezariene de la bun început, fiind prezente suficiente elemente ce o indicau şi impuneau ca primă intenţie. Optarea pentru naştere pe cale naturală, ce s-a complicat în evoluţie cu blocarea fătului în mica strâmtoare şi suferinţă fetală severă consecutivă a impus terminarea naşterii prin operaţie cezariană, fiind singura cale terapeutică, în acel moment, de extracţie a fătului blocat în mica strâmtoare, în scopul salvării vieţii mamei şi a fătului. În aceste condiţii, opinăm că terminarea naşterii prin cezariană a fost corect indicată şi efectuată în condiţiile blocării expulziei şi apariţiei semnelor de suferinţă fetală, ca măsură de necesitate cu indicaţie de „profilaxie a suferinţei fetale acute prin oprirea progresiunii prezentaţiei”. Menţionăm că nu intră în competenţa expertului medico - legal să determine existenţa culpei medicale şi să stabilească vinovăţia. Expertiza medico - legală îşi propune să evidenţieze deficienţele în acordarea îngrijirilor medicale şi consecinţele acestora, oferind elementele necesare organelor abilitate, ca acestea să facă încadrarea juridică. Opinăm că în acest caz a existat o evaluare incorectă a indiciilor materno - fetali din punct de vedere al metodei de terminare a naşterii, acceptându-se evoluţia unui travaliu, dirijat necorespunzător, ce a condus la blocarea fătului în strâmtoarea inferioară, cu suferinţă fetală consecutivă. Rupturile de col uterin (a căror prezenţă este pusă sub semnul incertitudinii în cadrul obiectivului 13 – „pretinsele leziuni ale colului”), a căror existenţă a fost confirmată prin examen clinic ginecologic direct la Spitalul Polizu, după externarea din Spitalul Judeţean Argeş, au necesitat tratament chirurgical (sutură în scop hemostatic sub anestezie locală). Rupturile de col uterin, nediagnosticate şi implicit netratate la Spitalul Judeţean Argeş, s-au putut produce cel mai probabil prin tentative de extracţie instrumentală - forceps - a fătului. Pentru aplicarea de forceps pledează blocarea fătului în prezentaţie craniană în mica strâmtoare (implicând nedepăşirea segmentului inferior de către circumferinţa maximă craniană, susceptibilă de a produce prin supradistensie aceste rupturi, în condiţiile unei asistenţe necorespunzătoare), ca şi leziunile, prezente încă din momentul extragerii fătului, de la nivelul craniului fetal („plăgi tăiate vertex”, asociate hemoragiilor subaponevrotice, numeroaselor echimoze de la nivelul scalpului - prezente în condiţiile în care nu a avut loc traversarea filierei pelvigenitale de către făt) şi aspectul de asimetrie craniană cu încălecarea suturilor craniene. Prin aspectul rupturilor de col uterin (incomplete) topografic (comisurale), caracteristicile de moment ale uterului (absenţa hipertoniei uterine), absenţa malformaţiilor sau cicatricelor uterine pledează pentru etiologia lor traumatică şi nu spontană, iar în condiţia blocării fătului înaintea depăşirii colului de către circumferinţa craniană maximă, pledează pentru producerea lor în cursul unei tentative intempestive de extragere instrumentară a fătului. Coroborând elementele mai sus menţionate (indici antropometrici ai mamei - înălţime mică, pelvimetrie externă ce denotă diametre reduse ale bazinului, greutate fetală mare la naştere, blocare făt în cursul travaliului în strâmtoarea inferioară cu absenţa progresiunii naşterii - elemente ce definesc distocia mecanică, ca şi absenţa de progresiuni a naşterii prin administrarea de ocitocină - excludere distocie dinamică), considerăm că nu indicau aplicaţia de forceps (contraindicaţie absolută - distocie mecanică). Ca urmare manevra a fost ineficientă (nu a reuşit extracţia fătului) şi incorect executată (a determinat rupturi de col uterin) şi a contribuit suplimentar a traumatismul cranio - cerebral cu consecinţe grave asupra nou născutului. Aspectul de „asimetrie craniană cu suturi craniene încălecate”, în circumstanţele mai sus enunţate (blocare făt în strâmtoarea inferioară, prezenţa leziunilor traumatice materno - fetale) se datorează travaliului prelungit, incorect dirijat, în condiţiile unei distocii mecanice şi aplicaţiei de forceps. Rupturile de col uterin, nediagnosticate şi netratate la Spital Piteşti, au constituit sursa metroragiilor, alături de sângerările considerate normale în postpartum. Rupturile comisurale de col uterin (de 3 cm pe dreapta, respectiv 2 cm pe partea stângă), ce au determinat metroragie cu anemie posthemoragică consecutivă (hemoglobină 8,5 g%), fără modificarea parametrilor vitali, elemente care, conform criteriilor medico – legale, nu se constituie în noţiunea de punere în primejdie a vieţii pacientei. Potenţialul evolutiv al acestor leziuni (cicatrizare vicioasă, infecţii, hemoragii, etc) în absenţa unui tratament corect aplicat este imprevizibil şi greu de precizat. Sugerarea în cadrul obiectivului nr. 13 al actualei expertize medico-legale a unei leziuni de arteră uterină nu este susţinută de topografia leziunilor (rupturi comisurale de col uterin topografic situat la distanţă de arterele uterine, ce nu pot fi lezate direct în cadrul unei naşteri). Pierderile sanguine limitate cantitativ (anemie moderată la 6 zile după naştere) se datorează lezării unor zone uterine cu vascularizaţie limitată comparativ cu restul uterului, la care se adaugă mecanismele hemostatice instalate postpartum. În absenţa efectuării unui examen histopatologic al resturilor tisulare identificate cu ocazia suturării plăgilor comisurale de col uterin la Spitalul Polizu, nu putem face precizări obiective cu privire la natura acestora, însă este puţin probabil ca acestea să fie constituite din resturi placentare, prezenţa acestora fiind improbabilă în urma unei operaţii cezariene în care are loc deschiderea cavităţii uterine cu vizualizarea şi evidarea sub control direct a acesteia. Cu referire la obiectivul nr. 11 a actualei expertize medico-legale atragem din nou atenţia că pacienta este IGIP (primigesta, primipară - se afla la prima sarcină şi la prima naştere) şi nu IIGIIP ! Fiziologia obstetricală bazinului este verificabilă radiologic, însă nu este o metodă de rutină, ce este contraindicată pe parcursul sarcinii (risc iradiere făt). Explorarea radiologică în afara sarcinii are un grad de relativitate în ceea ce priveşte aprecierea diametrului bazinului, prin neconcordanţă cu modificările ce apar în sarcină (laxitate ligamento articulară, basculare occis) ce modifică valorile diametrelor pelvine. Substanţele anestezice administrate în timpul anesteziei generale pentru operaţia cezariană sunt substanţe aflate în cazul curent, cotidian, în anesteziile obstetricale şi au fost administrate în ritmul şi dozele oportune etapelor intervenţiei chirurgicale, conform unor scheme algoritmizate, validate şi unanim acceptate, din punct de vedere al raportului risc - beneficiu în intervenţiile chirurgicale - obstetricale, după studii extinse, farmacologice şi clinice, ce le-au declarat ce încadrându-se în limitele acceptate de risc materno - fetal. Menţionăm că în cursul operaţiei cezariene, timpul scurs între inducţia anestezică şi extracţia efectivă a fătului este recomandat a fi cât mai scurt posibil, tocmai pentru a minimaliza expunerea fetală la substanţele anestezice (în absenţa unor complicaţii intraoperatorii nedepăşind 2 - 5 minute). Comprimarea externă abdominală face parte din arsenalul medical uzual în cursul naşterii (nu însă în condiţiile unei distocii mecanice materno - fetale, când este contraindicată). În acest caz nu există elemente obiective din care să reiasă efectuarea acestei manevre. Menţionăm că îngrijirile medicale acordate la Spitalul Polizu au fost corect indicate şi aplicate.”

In suplimentul la raportul de noua expertiza medico legala, intocmit cu privire la cauzele decesului partii vatamate B.I.G.M., se concluzioneaza: „Corelând datele ce reies din actele medicale puse la dispoziţie şi în completarea rapoartelor de expertiză medico-legală anterioară opinăm: Ne menţinem concluziile formulate în cadrul raportului de expertiză medico-legală nr. A5/3172/2005 (corelate cu cele din cadrul raportului de expertiză medico-legală nr. 317/2005) şi completăm cu următoarele răspunsuri la obiectivele nou fixate pentru suplimentul de expertiză medico - legală. 1) - 2) În absenţa efectuării expertizei medico - legale nu se pot face precizări cu caracter medico - legal cu privire la cauza decesului numitei B.I.G.M.. 3) În mod teoretic, în literatura medicală de specialitate, se consemnează că bronhopneumonia este o complicaţie frecventă ce apare la pacienţii cu tulburări neurologice severe - reamintim să susnumita prezenta o afectare severă neurologică (encefalopatie infantilă cu tetrapareză prin factori perinatali hipoxic - ischemici prin traumatism obstetrical, epilepsie simptomatică, distrucţie masă cerebrală, întârziere severă în dezvoltarea psihomotorie). Nu se pot reţine pe baza documentaţiei medicale înaintate deficienţe de îngrijire medicală pe durata internării susnumitei în Spitalul de Pediatrie Piteşti în perioada 13.10.2005 - 03.11.2005. Reiterăm că în absenţa efectuării autopsiei medico - legale nu putem face aprecieri asupra cauzei decesului şi a legăturii de cauzalitate cu factorii incriminaţi. 4) Agenezia de corp calos şi vermis, conform datelor din literatura de specialitate (Ball W.S – Pediatrie Neurology – Lippincott Raven, 1997, 160-7; Barkovich A.Y – Anomalies of the Carpem Collosum AJNR 1988, 493-501; Taylor M. Agenesis of the corpus collosum a U.K series of 56 cases J. Neurology Neuronergery - Psichiatry 1998, 64(1), 131 – 4; Vergani P Prognostic indicatern in prenatal diagnostics of agenesis de corpus calosum. American Y. Obs. Ginecology 1994, 170839, 753-8, etc.) este o anomalie congenitală relativ frecventă (3 - 7 cazuri 10.000 locuitori) putând apărea izolat sau asociată în cadrul unor sindroame plurimalformative iar manifestările clinice în 90% din cazuri pot lipsi. Reiterăm concluziile formulate în R.E.M.L nr. A5/3175/2005, pag. 15, alin. 2, 3, conform cărora apreciem că statusul neurologic al numitei este consecinţa directă a hemoragiei cerebrale şi meningee grave, gradul IV, peripartum, repetat documentată clinico-imagistic. Agenezia de corp calos nu poate determina fenomene hemoragice cerebrale şi nu este în legătură de cauzalitate cu hemoragia masivă cerebrală peripartum prezentă în cazul de faţă.”

Chiar si in concluziile opiniei expertale emise de medicul primar legist Stan Cristian, expert consilier solicitat de catre inculpatul P.S.L., se retine: „Aşa cum rezultă din documentaţia medicală, copilul B.I.G.M., în vârstă de 2 ani a decedat la data de 06.11.2005, prezentând drept cauză medicală a decesului o bronhopneumonie, care fusese diagnosticată pe 13.10.2005 şi pentru care fusese spitalizată în perioada 13.10 - 03.11.2005 în Spitalul de Pediatrie Piteşti. În lipsa efectuării unei autopsii medico - legale nu se poate stabili cu certitudine cauza morţii, dar apreciem că se poate exclude existenţa unei legături de cauzalitate între epilepsia preexistentă şi apariţia unor bronhopneumonii la un copil în vârstă de 2 ani, deoarece la copilul mic infecţiile acute ale tractului respirator reprezintă una din cele mai frecvente cauze de deces. Menţionăm că apariţia encefalopatiei infantile a survenit la un copil cu hemoragie meningo - cerebrală severă obiectivată peripartum, cu multiple malformaţii cerebrale şi cardiace şi cu hidronefroză bilaterală gradul II. Apariţia hemoragiei meningo - cerebrale a survenit pe fondul unei encefalopatii hipoxic - ischemice, care se putea datora unei patologii a cordonului ombilical (cordon scurt şi torsionat) în momentul elongării cordonului consecutiv coborârii prezentaţiei, asociată cu stressul mecanic exercitat asupra craniului fetal în cursul unui travaliu prelungit cu lipsă de progresie a prezentaţiei datorită blocării craniului fetal angajat. În literatura de specialitate este consemnată apariţia de hemoragii meningo - cerebrale după decomprimarea prezentaţiei, mecanismul de producere al acestora fiind presional, datorită afluxului sanguin crescut în regiunea patului capilar cerebral şi diferenţei dintre presiunea intrauterină şi cea atmosferică, nefiind exclusă intervenţia unui astfel de mecanism şi la cazul de faţă. În consecinţă, apreciem că la apariţia encefalopatiei infantile au contribuit mai multe mecanisme patogenice reprezentate de existenţa unei patologii a cordonului ombilical, travaliul prelungit cu lipsă de progresie a prezentaţiei datorită blocării craniului fetal angajat, decomprimarea bruscă a craniului fetal în momentul extragerii fătului prin operaţie cezariană precum şi existenţa unor multiple malformaţii cerebrale şi cardiace care puteau determina apariţia unei encefalopatii infantile independent de acţiunea mecanismelor susmenţionate. Din documentaţia medicală nu se evidenţiază şi nu se obiectivează criterii ştiinţifice care ar fi impus de la început efectuarea unei operaţii cezariene, această operaţie fiind efectuată de necesitate, pentru extragerea fătului blocat în canalul pelvigenital al mamei; de asemenea, nu se obiectivează motivele blocării fătului în cursul travaliului, însă distocia de bazin poate fi exclusă, aceste aspecte medico - legale deosebit de importante fiind consemnate şi în cuprinsul avizelor E2/10502 + E2/10506 - 2004 ale Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă INML „Mina Minovici” Bucureşti.”

Coroborand probele stiintifice cu inscrisurile medicale si cu probele testimoniale mai sus prezentate, instanta constata ca faptele inculpatului P.S.L. intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1, 3 C.p., savarsita fata de partea vatamata B.L.F.si respectiv vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C.p., savarsita fata de partea vatamata B.I.G.M..

In exercitarea profesiei de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie inculpatul P.S.L. a nesocotit dispozitiile art. 2 si urmatoarele din Legea nr. 74/1995 - privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania (act normativ in vigoare la data savarsirii infractiunilor - 07.11.2003), potrivit carora: „Profesiunea de medic are ca scop asigurarea sanatatii publice prin prevenirea imbolnavirilor, promovarea, mentinerea si recuperarea sanatatii individului si a colectivitatii. In exercitarea profesiunii, medicul trebuie sa dovedeasca disponibilitate, corectitudine, devotament si respect fata de fiinta umana.” Acelesi dispozitii se ragasesc si in art. 374 si urmatoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii (act normativ in vigoare la data solutionarii cauzei), potrivit carora: „Profesia de medic are ca principal scop asigurarea starii de sanatate prin prevenirea imbolnavirilor, promovarea, mentinerea si recuperarea sanatatii individului si a colectivitatii. In vederea realizarii acestui scop, pe tot timpul exercitarii profesiei, medicul trebuie sa dovedeasca disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate si respect fata de fiinta umana. Deciziile si hotararile cu caracter medical vor fi luate avandu-se in vedere interesul si drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea intre pacienti, respectarea demnitatii umane, principiile eticii si deontologiei medicale, grija fata de sanatatea pacientului si sanatatea publica. [...]In legatura cu exercitarea profesiei si in limita competentelor profesionale, medicului nu ii pot fi impuse ingradiri privind prescriptia si recomandarile cu caracter medical, avandu-se in vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligatia medicului de deosebit respect fata de fiinta umana si de loialitate fata de pacientul sau, precum si dreptul medicului de a prescrie si de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului. Cu exceptia cazurilor de forta majora, de urgenta ori cand pacientul sau reprezentantii legali ori numiti ai acestuia sunt in imposibilitate de a-si exprima vointa sau consimtamantul, medicul actioneaza respectand vointa pacientului si dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o interventie medicala.”

Totodata, prin atitudinea pe care a adoptat-o fata de partea vatamata B.L.F. si implicit fata de fatul pe care aceasta il purta in pantece, inculpatul P.S.L. a incalcat juramantul lui Hipocrate, rostit solemn atunci cand a fost primit in breasla medicilor. Probabil, prin trecerea anilor, cuvintele: „Odata admis printre membrii profesiunii de medic: Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii; Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate; Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate; Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatia sacra; Voi pastra secretele incredintate de pacienti, chiar si dupa decesul acestora; Voi mentine, prin toate mijloacele, onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic; Colegii mei vor fi fratii mei; Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala; Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii. Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”, reprezentand juramantul lui Hipocrate in formularea moderna adoptata de Asociatia Medicala Mondiala in cadrul Declaratiei de la Geneva din anul 1975, si-au pierdut din reverberatie in constiinta inculpatului.

In concret, principala culpa a inculpatului este aceea de a nu fi acordat suficienta atentie indicilor antropometrici scăzuţi ai partii vatamate B.L.F. (înălţime mică – circa 1,50 m, pelvimetrie cu valori reduse), ce încadrau sarcina în grupă de risc crescut la nasterea eutocica. Asta in conditiile in care partea vatamata B.L.F a fost pacienta inculpatului inca de la inceputul sarcinii, ea mergand cu regularitate la cabinetul medical particular al inculpatului pe toata durata sarcinii si beneficiind de consultatii repetate efectuate de catre inculpat, in cursul carora i-a indicat şi investigaţii paraclinice şi tratament igienico-dietetic şi profilactic.

Asadar pacienta B.L.F. nu era o necunoscuta pentru inculpat (chiar in conditiile in care acesta pretexteaza ca nu isi putea aminti de fiecare pacienta deoarece consulta zilnic un mare numar de femei insarcinate).

Relatia care se stabileste intre o femeie insarcinata si medicul de specialitate obstetrică – ginecologie (mai mult, poate, decat orice alta relatie pacient - medic) este una speciala, bazata pe incredere si respect, pe durata celor 9 luni de sarcina si mai ales la momentul nasterii. Femeia insarcinata incredinteaza medicului obstetrician – ginecolog cea mai intima parte a corpului sau si destinul produsului de conceptie, asa incat lipsa increderii reciproce nu poate fi acceptata intr-o astfel de relatie. In plus, momentul nasterii reprezinta unul dintre cele mai grele examene din viata oricarei femei (mai ales la prima nastere). Este momentul in care femeia insarcinata este extrem de vulnerabila si are nevoie, mai mult decat oricand, de ajutorul celor din jur. Este momentul in care aceasta relatie speciala cu medicul obstetrician – ginecolog atinge cota maxima de incredere din partea viitoarei mamici si, corelativ, cota maxima de atentie, profesionalism si devotament din partea medicului. Este momentul in care medicul obstetrician – ginecolog are in mainile sale atat viata mamei cat si pe cea a fatului inca nenascut. Tocmai de aceea greseli ale medicului obstetrician – ginecolog la acest moment sunt de neacceptat.

In contextul in care inculpatul a monitorizat sarcina partii vatamate in intreaga ei evolutie este greu de inteles de ce nu a observat indicii antropometrici scăzuţi ai partii vatamate, ea fiind in mod evident o persoana cu o constitutie miniona, firava (inaltime de circa 1,50 m). In perioada de monitorizare a sarcinii, deoarece nu dispunea la cabinetul sau particular de aparatura pentru investigatii ecografice, inculpatul i-a recomandat partii vatamate sa faca astfel de investigatii la un alt cabinet ce dispunea de o asemenea aparatura. Partea vatamata s-a conformat si a efectuat investigatii ecografice la clinica „Dr. Luca”. Medicul care i-a efectuat partii vatamate investigatia ecografica i-a recomandat acesteia nasterea prin operatie cezariana, in considerarea faptului ca fatul era destul de mare iar constitutia fizica a partii vatamate implica riscuri crescute in cazul unei nasteri pe cale naturala. Respectivul medic de la clinica „Dr. Luca” i-a atras chiar atentia partii vatamate sa ii spuna medicului care ii monitoriza sarcina ca este recomandat sa nasca pe calea operatiei cezariene, lucru pe care partea vatamata l-a si facut, inculpatul spunandu-i ca este prematur sa se pronunte asupra modului in care va decurge nasterea si ca aceste aspecte urmeaza sa fie stabilite la momentul potrivit.

Dincolo de aceste aspecte, inculpatul a avut posibilitatea el insusi (in cursul consultatiilor repetate pe care le-a facut partii vatamate pe perioada monitorizarii sarcinii) sa constate ca pelvimetria acesteia avea valori foarte reduse, sub limita de siguranta, ce incadrau sarcina în grupă de risc crescut pentru nasterea pe cale naturala. Tot inculpatul a avut posibilitatea sa constate, chiar in lipsa unui examen ecografic efectuat de catre el, ca partea vatamata oferea indicii ca fatul pe care il purta este mare, ceea ce implica riscul major al unei distocii mecanice materno-fetale. Inculpatul trebuia sa aiba in vedere si primiparitatea mamei (faptul ca se gasea la prima sarcina). Relativ indelungata experienta profesionala a inculpatului ar fi trebuit sa il faca sa observe aceste indicii chiar in lipsa unui examen ecografic facut de el insusi (imprejurare pe care a tot invocat-o ulterior ca scuza pentru evaluarea deficitara a indicilor feto-materni).

In plus, partea vatamata i-a repetat inculpatului cu obstinatie dorinta de a naste prin operatie cezariana, atat in ultimele luni de sarcina cat si in data de 07.11.2003, cand a mers la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti.

Niciunul dintre argumentele mai sus aratate nu a fost de natura a-l determina pe inculpat sa ia decizia cea mai buna in ceea ce o priveste pe partea vatamata, respectiv aceea de a proceda la operaţie cezariana de la bun început, aceasta fiind indicaţia de elecţie în condiţiile prezumării unei distocii materno-fetale.

Este greu de inteles de ce a optat inculpatul pentru nasterea pe cale naturala in cazul partii vatamate B.L.F.. Instanta apreciaza ca ne gasim in fata unui cumul de factori, incepand cu o grava superficialitate a inculpatului in evaluarea situatiei pacientei sale, continuand cu un orgoliu stupid si incheind cu un mare semn de intrebare ce se ridica asupra competentei profesionale a inculpatului (raportat la functia sa de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie). Este cert insa ca inculpatul, la momentul in care a decis ca partea vatamata poate sa nasca pe cale naturala, fie nu a prevazut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă (culpa simpla), fie a prevazut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce (culpa cu prevedere). Pentru ca, daca am accepta ca la acel moment inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui (intentia indirecta) s-ar schimba in mod fundamental coordonatele juridice ale faptelor inculpatului. In acest ultim sens nu exista, insa, indicii pe care sa le ofere probatoriul cauzei si nici un eventual mobil pe care sa il fi avut inculpatul, motiv pentru care nu vom aprofunda analiza.

Incepand de la acest moment al gresitei alegeri a modalitatii de finalizare a procesului nasterii in cazul partii vatamate B.L.F. a urmat un lung sir de erori medicale pe care le-a comis inculpatul.

Asa cum era de asteptat craniul fetal s-a blocat in asazisa mica stramtoare a bazinului partii vatamate iar destinul fiintei care se chinuia sa vina pe lume a capatat o turnura dramatica.

Inculpatul a tot insistat in incercarea de a finaliza nasterea pe cale naturala, tinand-o pe partea vatamata intr-un travaliu prelungit, laborios. De trei ori a fost adusa partea vatamata din sala de travaliu in sala de nasteri, ultima data inculpatul incercand sa „il ajute” pe fat prin folosirea instrumentarului medical din dotare (nu facem referire expresa la instrumentul numit forceps, a carui folosire nu a fost probata dincolo de orice dubiu, dar avem in vedere ca inculpatul a apelat in mod sigur la cel putin unul dintre instrumentele medicale aflate in dotarea curenta a salii de nasteri).

Incercarea de extragere instrumentala a fatului (contraindicata absolut in cazul distociei mecanice materno - fetale) a avut consecinte atat pentru fat (contribuind in mod suplimentar la traumatismul cranio cerebral pe care deja il suferise ca urmare a blocarii craniului in oasele bazinului), cat si pentru mama (in felul acesta producandu-se cele doua rupturi, de 3 si respectiv 2 cm., la nivelul comisurilor colului uterin.

Deabia in momentul in care inculpatului i-a fost semnalata de catre asistente o alterare a semnelor vitale ale fatului (reducerea batailor cordului fetal) acesta a luat decizia de a finaliza nasterea pe cale chirurgicala. Din acel moment a inceput o lupta contra cronometru pentru salvarea vietii fatului, ce fusese tinut exagerat de mult timp cu craniul blocat in oasele bazinului mamei. Pe langa incalecarea suturilor craniene (ce va conduce in final la aspectul de asimetrie craniana) cu consecinta distructiei severe de masa cerebrala si a hemoragiei meningo cerebrale grave, de grad IV, la nivelul creierului fatului s-a instalat si un fenomen hipoxic ischemic (o lipsa acuta de oxigenare a tesuturilor la nivelul creierului), ce a accentuat starea de degradare a functiilor vitale ale fatului si i-a anulat orice sansa de a se mai naste un „copil normal”.

Graba sub presiunea timpului manifestata de inculpat, mai ales in fazele pregatitoarea ale operatiei cezariene, a fost perceputa de toti ceilalti medici din echipa medicala care a ajutat la acea operatie. Practic, la acel moment inculpatul intuia care sunt consecintele de ordin medical generate de blocarea capului fatului in mica stramtoare a bazinului partii vatamate si mai ales de mentinerea in acesta situatie pentru o perioada relativ indelungata de timp a fatului si a mamei. Din acest moment inculpatul a incercat sa isi ascunda greselile si sa minimalizeze contributia deciziilor sale gresite la starea grava in care se gasea nou nascutul. I-a acordat nou nascutei B.I.G.M. un scor APGAR 8, nejustificat de mare, ce nu reflecta nici pe departe starea reala de sanatate a copilului, a carui situatie a descris-o cel mai elocvent martora V.M. (medic primar pediatru în specialitatea neonatologie, sef de sectie nou nascuti la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti) spunand ca nou nascuta „era aproape moarta” - fila nr. 213 vol. I – Dealtfel, in situatia data (cand la nastere asista si un medic neonatolog), inculpatul nici nu avea dreptul, potrivit uzantelor medicale, sa acorde propriul scor APGAR.

Doar profesionalismul si eforturile deosebite de reanimare, depuse de medicul neonatolog V.M., au impiedicat decesul nou nascutei inca de la nastere. Si, in aceste conditii, inculpatul, la iesirea din sala de operatii, l-a felicitat pe sotul partii vatamate, B.S.M., caruia i-a spus ca are o fetita perfect sanatoasa dar care in prezent este putin adormita din cauza diazepamului ce a fost administrat partii vatamate inainte de operatie.

In plus, in garba sa de a se descotorosi de „cazul Balaş”, inculpatul a omis sa mai verifice integritatea tuturor componentelor aparatului genital al partii vatamate B.LF., si astfel a lasat-o pe aceasta cu cele doua rupturi la nivelul comisurilor colului uterin, a caror sangerare a fost oprita prin sutura deabia la Maternitatea Polizu, unde partea vatamata s-a prezentat cu o stare accentuata de anemie datorata pierderilor insemnate de sange. Reamintim ca rupturile la nivelul comisurilor colului uterin s-au produs cu ocazia tentativelor de extragere instrumentala a fatului, inaintea interventiei chirurgicale.

Toate aceste elemente contureaza culpa inculpatului in practicarea profesiei de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie (incepand de la eroarea initiala in ceea ce priveste alegerea modalitatii de finalizare a procesului nasterii) si denota o incalcare grosolana a dispozitiilor art. 2 si urmatoarele din Legea nr. 74/1995 - privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania (act normativ in vigoare la data savarsirii infractiunilor - 07.11.2003), a dispozitiilor art. 374 si urmatoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii (act normativ in vigoare la data solutionarii cauzei) si nu in ultimul rand o incalcare a juramantului lui Hipocrate, rostit solemn de catre inculpat atunci cand a fost primit in breasla medicilor.

Consecintele greselilor inculpatului au fost pe larg expuse atat in actele medicale emise de unitatile spitalicesti la care au fost internate partile vatamate (Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti, Maternitatea Polizu, Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. Dr. Bagdasar Arseni” Bucuresti, Spitalul Clinic „Dr. Victor Babes” Bucuresti), cat si in concluziile rapoartelor de expertiza medico legala intocmite de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”.

Daca in cazul partii vatamate B.L.F. greselile inculpatului au generat leziuni de mica amploare (rupturile la nivelul comisurilor colului uterin) ce au fost tratate cu succes la Maternitatea Polizu, in cazul partii vatamate B.I.G.M greselile inculpatului au generat consecinte dramatice. Afectiunile minorei (Encefalopatie infantilă cu tetrapareză prin factori perinatali hipoxic ischemici prin traumatism obstetrical, epilepsie simptomatică; distrucţie severă de masă cerebrală, întârziere severă în dezvoltarea psiho - motorie) sunt o consecinta directa a hemoragiei meningo - cerebrale documentată postpartum, consecinţă directă a traumatismului cranio - cerebral, la care se adaugă mecanismul hipoxic ischemic în condiţiile unui travaliu prelungit, incorect dirijat, în condiţiile unei distocii materno - fetale, cu blocarea fătului în strâmtoarea inferioară.

Probatoriul cauzei ofera o serie de indicii in sensul ca inculpatul a constientizat inca din data de 07.11.2003 eroarea medicala comisa in cazul pacientei B.L.F.si a incercat pe cat posibil sa isi ascunda greselile si sa minimalizeze contributia deciziilor sale gresite la starea grava in care se gasea nou nascuta B.I.G.M.. Un prim indiciu este graba cu care inculpatul a hotarat sa treaca de la nasterea pe cale naturala la cea prin operatie cezariana, in al 12-lea ceas, cand deja fatul dadea semne vizibile de suferinta prin reducerea accentuata a batailor cordului. Un al doilea indiciu este scorul APGAR acordat nou nascutei, cu care inculpatul incerca sa acrediteze ideea ca fetita a fost foarte bine la nastere si ca, probabil, incompetenta medicului neonatolog a adus-o in starea grava in care se gasea. Culmea tupeului si nerusinarii, la iesirea din sala de operatii, inculpatul l-a felicitat pe sotul partii vatamate, B.S.M, caruia i-a spus ca are o fetita perfect sanatoasa dar care in prezent este putin adormita din cauza diazepamului ce a fost administrat partii vatamate inainte de operatie. In graba sa de a scapa de caz, inculpatul a omis sa mai verifice integritatea tuturor componentelor aparatului genital al partii vatamate B.L.F. dupa ce a finalizat operatiunea de inchidere a plagii operatorii. Inculpatul a avut insa grija sa modifice intr-un sens favorabil lui consemnarile din foaia de observatie clinica deschisa pe numele partii vatamate B.L.F.. Altfel cum se poate explica faptul ca in foaia de observaţie clinică nr. 2970 întocmită la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti: - apar înscrisuri intercalate olografe şi dactilografiate, folosirea unor instrumente diferite de scris în cadrul aceloraşi rubrici, asociate unor trimiteri din spaţiul alocat unor rubrici spre spaţii libere (ridicând suspiciunea unor completări ulterioare faţă de consemnările iniţiale); - consemnarea unor diagnostice nesusţinute clinic şi paraclinic („obezitate gradul II” - in conditiile in care gravida, la o înălţime de 1,52 m avea 50 kg înainte de sarcină şi 60 kg la naştere, câştig ponderal absolut fiziologic pe parcursul unei sarcini normal evolutive, „disgravidie edematoasă” - proteinuria, element cheie în diagnostic, nu a fost determinată; „trichomoniază” - diagnostic de laborator ce este stabilit pe baza examenelor microbiologice, ce în acest caz nu au fost efectuate); - este consemnat precedat cu asterix şi N.B () „pacienta nu a fost urmărită pe parcursul sarcinii de către medicul specialist obstetrică - ginecologie” - asta in conditiile in care pe întreaga durata a sarcinii, după cum rezultă din numeroasele acte medicale puse la dispoziţia, însuşi inculpatul a examinat în mod repetat, regulat, pacienta, indicându-i şi investigaţii paraclinice şi tratament igienico-dietetic şi profilactic; - consemnarea „pacientei nu i s-a făcut pe parcursul sarcinii tratament antianemic, al disgravidiei şi vaginitei” este în contradicţie cu înscrisurile medicale întocmite chiar de catre inculpat şi de către medicul de familie, din care reiese tratament profilactic antianemic; - examenele clinice repetate efectuate pe parcursul sarcinii, de asemenea de către acelaşi medic, nu au relevat elemente clinice ale afecţiunilor incriminate (disgravidie, vaginită), nerelevate nici de examene paraclinice; - consemnarea la rubrica „antecedente heredo - colaterale”, iniţial „Fără”, care este apoi tăiat şi scris „o soră a născut un făt plurimalformat decedat postpartum”, la dosar ne este prezentat biletul de ieşire din spital din care reiese, cu referire la aceste aspect, „avort al unui produs de concepţie dezvoltat corespunzător vârstei sarcinii”, fără a fi consemnate referiri la eventualele malformaţii; - datele pelvimetriei externe consemnate în F.O. clinică la Spitalul Judeţean Argeş („38/28/24/20 cm”), sunt semnificativ diferite de cele efectuate la Spitalul Polizu - examen in cursul expertizei medico legale (28/24/22/16 cm), care, în ciuda valorilor relative pe care le oferă, comparativ cu sarcina, arată diametre ale bazinului, posibil similare celor antepartum, valori considerate ca fiind reduse, încadrând naşterea în grupă de risc pentru distocie mecanică (asociat constituţiei pacientei - înălţime 1,52 m); - consemnarea evoluţiei postoperatorii ca fiind „extrem de favorabilă” în condiţiile în care pacienta prezinta rupturi bilaterale de comisuri de col uterin şi metroragie consecutivă, ce au necesitat intervenţie chirurgicală la Spitalul Polizu, imediat după externarea din Spitalul Argeş; - în F.O. clinică a Spital Argeş este consemnat, în absenţa partogramei specifice, că travaliul a decurs în parametrii normali iar în alte acte medicale apare „travaliul prelungit”; - consemnarea scorului Apgar 8 pentru nou născut în fişa obstetricală, în totală discordanţă cu starea generală foarte gravă (în fişa de neonatologie - scor Apgar 2 la naştere, ce se menţine până la 20 de minute).

Nu in ultimul rand instanta are in vedere atitudinea obstructiva adoptata de catre inculpat pe parcursul intregului proces penal desfasurat pana in aceasta faza procesuala. Au existat nenumarate dovezi de rea credinta pe care inculpatul le-a oferit pe parcursul derularii procedurii judiciare impotriva sa. Printre acestea amintim: - refuzul de a recunoaste de la bun inceput ca a monitorizat-o pe partea vatamata intrega perioada de sarcina prin consultatii repetate si regulate la cabinetul sau particular; - refuzul nejustificat de a da curs unora dintre solicitarile organelor de urmarire penala; - acreditarea ideii ca leziunile pe care le-a prezentat partea vatamata la nivelul comisurilor colului uterin s-ar putea datora „reluarii vietii sexuale precoce” <fila 227 verso din dosarul de urmarire penala>; - negarea existentei leziunilor constatate la nivelul comisurilor colului uterin al partii vatamate, sub pretextul ca medicul de la Maternitatea Polizu era un medic rezident si deci un „incompetent”; - modificarea intr-un sens favorabil lui a consemnarilor din foaia de observatie clinica deschisa pe numele partii vatamate la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti; - incercarea de a induce ideea ca de vina pentru situatia nou nascutei B.I.G.M. este medicul neonatolog, care nu a stiut sa o trateze corespunzator pe micuta ce s-a nascut cu un scor APGAR 8, adica foarte bine; - atitudinea inculpatului de a nega totul, expertizele medico legale, competenta profesionala a tuturor expertilor medici legisti, consemnarile din actele medicale emise de unitatile medicale in care au fost internate partile vatamate dupa externarea din Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor, uneori chiar si propriile declaratii; - atitudinea inculpatului in sensul ca „toata lumea are ceva cu el”, incepand de la partea vatamata si sotul acesteia (de la care probabil astepta multumiri pentru nasterea reusita cu succes), continuand cu medicii de la unitatile medicale in care au fost internate partile vatamate dupa externarea din Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, cu medicii legisti (toti fiind niste incompetenti, in frunte cu medicii G.G. si S.A., cu care se afla intr-un vechi conflict profesional)(aceste afirmatii au fost facute in conditiile in care avizele Comisiei de Avizare si Control respectiv ale Comisiei Superioare de Medicina Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici” au fost date de cei mai buni specialisti ai medicinei legale romanesti contemporane, persoane de o inalta competenta profesionala, ce se bucura de recunoastere la nivel international), cu organele de cercetare penala (unii dintre acestia aflati in relatie de prietenie cu partile vatamate), cu procurorii (aflati sub influenta procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti – R.I.) si terminand cu judecatorul, presedinte de complet, care a instrumentat cauza in faza de cercetare judecatoreasca ca urmare a repartizarii aleatorii a acestei cauze (care, la randul sau, a fost influentat de fostul procuror general R.I. si de alte persoane din anturajul partii vatamate) <a se vedea in acest sens memoriile inculpatului – filele nr. 46 si urm., nr. 374 si urm. din dosarul de urmarire penala si respectiv filele nr. 296 si urm. vol. I>; - permanenta incercare a inculpatului de a tergiversa solutionarea cauzei prin exploatarea la maxim a garantiilor procesuale pe care legislatia procesual penala i le pune la dispozitie (formularea de cereri repetate de amanare pentru diverse motive personale sau ale aparatorilor sai, formularea de cereri repetate de stramutare a solutionarii cauzei, invocarea in mod repetat a unor exceptii de neconstitutionalitate relativ la aceleasi norme juridice, in raport de catre Cutrea Constitutionala s-a pronuntat in prezenta speta in sensul respingerii, etc.).

Intr-o ultima aparare inculpatul a incercat sa demonstreze (exploatand caracterul sumar al cunostintelor de medicina ale organelor judiciare ce au instrumentat prezenta cauza) ca starea partii vatamate B.I.G.M. s-ar datora unor malformatii congenitale de care aceasta suferea, independent de modul cum a decurs nasterea, respectiv ageneziei de corp calos si vermis.

In legatura cu acest aspect, completarea la raportul de noua expertiza medico legala nr. A5/3172/2005 din 28.02.2007 a concluzionat: „Agenezia de corp calos şi vermis, conform datelor din literatura de specialitate (Ball W.S – Pediatrie Neurology – Lippincott Raven, 1997, 160-7; Barkovich A.Y – Anomalies of the Carpem Collosum AJNR 1988, 493-501; Taylor M. Agenesis of the corpus collosum a U.K series of 56 cases J. Neurology Neuronergery - Psichiatry 1998, 64(1), 131 – 4; Vergani P Prognostic indicatern in prenatal diagnostics of agenesis de corpus calosum. American Y. Obs. Ginecology 1994, 170839, 753-8, etc.) este o anomalie congenitală relativ frecventă (3 - 7 cazuri 10.000 locuitori) putând apărea izolat sau asociată în cadrul unor sindroame plurimalformative iar manifestările clinice în 90% din cazuri pot lipsi. Reiterăm concluziile formulate în R.E.M.L nr. A5/3175/2005, pag. 15, alin. 2, 3, conform cărora apreciem că statusul neurologic al numitei este consecinţa directă a hemoragiei cerebrale şi meningee grave, gradul IV, peripartum, repetat documentată clinico-imagistic. Agenezia de corp calos nu poate determina fenomene hemoragice cerebrale şi nu este în legătură de cauzalitate cu hemoragia masivă cerebrală peripartum prezentă în cazul de faţă.”, fapt ce exclude orice legatura cauzala intre aceasta malformatie congenitala (care, potrivit literaturii de specialitate, este diagnosticata in multe cazuri in copilarie, datorita manifestarilor clinice care apar si devin evidente destul de tardiv fata de momentul nasterii) si situatia neurologica dezastruoasa in care s-a gasit minora dupa nastere (aceasta fiind o consecinta directă a traumatismului cranio - cerebral, cu distrucţie severă de masă cerebrală la care se adaugă mecanismul hipoxic ischemic în condiţiile unui travaliu prelungit, incorect dirijat, în condiţiile unei distocii materno - fetale, cu blocarea fătului în strâmtoarea inferioară).

Vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanţa îi va aplica acestuia pedepse pentru fiecare dintre infractiunile retinute in sarcina sa, la individualizarea cărora vor fi avute in vedere dispoziţiile art. 72 C.p. iar gradul de pericol social concret va fi apreciat in funcţie de următoarele elemente: condiţiile şi împrejurările săvârşirii faptelor, in contextul exercitarii profesiei de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie, atat la Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti cat si in cabinetul medical individual; persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale fiind apreciat la locul de munca drept un bun profesionist in specializarea pe care o practica; atitudinea ostila, necooperanta a inculpatului in faţa organelor de urmarire penala, in prima faza a cercetarilor si respectiv atitudinea total nesinceră a inculpatului in faţa instanţei si incercarea acestuia de a induce in eroare instanta prin prezentarea unei situatii nereale; atributiunile de serviciu ale inculpatului, prevazute atat de legislatia din domeniul medical cat si de fisa postului intocmita de Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti si care impun prin ele însele implicarea in situaţii periculoase pentru integritatea corporală si sănătatea altor persoane; lipsa oricarei urme de regret sau compasiune la inculpat, coroborat cu negarea cu obstinatie, chiar obsesiva, a realitatii si a probelor incriminatoare evidente; culpa exclusivă a inculpatului in producerea acestor erori medicale; varsta si mediul social din care provine inculpatul; atitudinea aroganta, sfidatoare a inculpatului fata de partea vatamata si fata de sotul acesteia si nu in ultimul rand urmarile faptelor constand in leziuni de o gravitare redusa in cazul partii vatamate B.L.F., ce au necesitat pentru vindecare o interventie chirurgicala si un numar de 16 - 18 zile de ingrijiri medicale, respectiv leziuni grave si foarte grave in cazul partii vatamate B.I.G.M. ce au necesitat circa 6 luni de ingrijiri medicale si tratament recuperator, acestea constituind totodata o infirmitate permanenta fizica si psihica.

Prin prisma acestor elemente instanţa apreciază că scopul educativ preventiv al procesului penal, prevazut de art. 52 C.p., poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate către mediu, care sa fie de natura a-i atrage inculpatului atentia asupra caracterului antisocial al faptelor sale si sa-l determine pe viitor sa adopte o conduita mult mai responsabila fata de integritatea corporala, sanatatea sau viata pacientilor sai.

Constatând că infracţiunile sunt concurente (concurs real de infracţiuni prevăzut de art. 33 litera a C.p.) instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 33 litera a – art. 34 litera b C.p., va contopi pedepsele, dispunând ca inculpatul s-o execute pe cea mai grea, fără a aplica vreun spor pe care nu-l găseşte necesar.

Apreciind in acelaşi timp că pedeapsa in sine reprezintă un avertisment serios si suficient pentru inculpat pentru a-l determina ca pe viitor să evite săvârşirea unor alte fapte antisociale si fiind totodată întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 861 C.p., instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Se va fixa termenul de încercare potrivit dispoziţiilor art. 862 C.p si vor fi stabilite măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 C.p. cărora inculpatul va trebui să se supună in cursul acestui termen.

Se vor pune in vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C.p. privind consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni cu intenţie in cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 al. 1 şi 2 C.p. se va aplica totodata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b şi c C.p. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii), pedepsa a cărei executare va fi suspendata conform dispoziţiilor art. 71 al. 5 C.p..

Instanta constata, totodata, ca in cauza isi gasesc incidenta si dispozitiile art. 115 C.p. referitoare la masura de siguranta a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie, prevazuta de art. 112 lit. c C.p..

Potrivit art. 111 al. 1 si 2 C.p. „Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.” iar potrivit art. 115 al. 1 C.p. „Când făptuitorul a săvârşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.”

Probatoriul administrat si considerentele deja expuse pe larg in sectiunea referitoare la culpa inculpatului (ca element constitutiv al infractiunii de vatamate corporala din culpa) conduc la concluzia ca, prin atitudinea pe care a adoptat-o fata de partea vatamata B.L.F. si implicit fata de pruncul cu care aceasta era insarcinata, inculpatul a dovedit o grava incompetenta, superficialitate in evaluarea situatiei pacientei sale, datorata incapacitatii sau nepregatirii profesionale, care îl fac impropriu pentru exercitarea profesiei de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie.

Aceasta masura de siguranta are tocmai rolul de a preîntâmpina pe viitor o noua situatie de acest fel, de a inlatura o stare evidenta de pericol pe care o genereaza inculpatul prin superficialitatea si incompetenta sa in exercitarea profesiei de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie.

Fireste ca masura de siguranta nu va privi profesia de medic in sens larg, ci exclusiv pe cea de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie, in exercitarea careia a savarsit infractiunile.

Prin prisma acestor considerente, în baza art. 115 al. 1 C.p. se va aplica faţă de inculpatul P.S.L. măsura de siguranţă a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie.

În latura civilă a cauzei partea vătămată B.L.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli medicale, medicamente, transport, etc.) si suma de 500.000 Euro reprezentând despăgubiri morale.

La termenul din 04.09.2008 s-a dispus introducerea in cauza a Spitalului Judeţean de Ugenţă Piteşti si a Casei de Asigurari de Sanatate Arges, in calitate de parti responsabile civilmente, in considerarea faptului ca inculpatul se afla cu aceste institutii in relatii contractuale de munca.

Avand in vedere dispozitiile art. 656 si urmatoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, s-a solicitat atat inculpatului cat si partilor responsabile civilmente sa depuna copia politei de asigurare pentru malpraxis incheiata de inculpatul P.SL.. Dupa mai multe reveniri cu adrese catre partile mai sus indicate s-a precizat ca pentru anul 2003 inculpatul nu avea incheiata o polita de asigurare pentru malpraxis.

Analizând probatoriul cauzei instanţa constată că nu s-a făcut dovada prejudiciului material invocat de către partea civila. Aceasta nu a dovedit in niciun fel cheltuielile medicale, cu medicamentele si transportul invocate, desi este cert ca deplasarile repetate la clinicile medicale din Bucuresti pentru investigatiile medicale la care a fost supusa B.I.G.M. au generat astfel de cheltuieli. In aceste conditii prejudiciul material invocat de partea civila B.L.F. nu are un caracter cert.

Nefiind întrunită această condiţie esenţială a răspunderii civile delictuale (existenţa unui prejudiciu cert, actual si neacoperit), sub aspectul despagubirilor materiale, devine irelevantă cercetarea celorlalte condiţii prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil (existenţa unei fapte ilicite a inculpatului, existenţa culpei inculpatului şi existenţa legăturii de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicită).

Situatia este deosebita in ceea ce priveste prejudiciul moral invocat de partea civila B.L.F.. Sub acest aspect se ridica doua probleme carora instanta trebuie sa le gasesca raspuns: in primul rand sa stabileasca daca partea civila B.L.F. a suferit sau nu un prejudiciu moral si in al doilea rand (daca raspunsul la prima intrebare va fi afirmativ) sa se cuantifice acest prejudiciu.

In ceea ce priveste prima chestiune luata in discutie raspunsul este mai mult decat evident. Este cert ca partea civila B.L.F. a suferit un prejudiciu moral insemnat. Tot un prejudiciu moral a suferit si sotul partii vatamate B.S.M., dar, in conditiile in care el nu s-a constituit parte civila in prezenta cauza, nu se impune a analiza o astfel de ipoteza.

In analiza prejudiciului moral suferit de partea civila B.L.F. trebuie pornit de la premisa a ceea ce reprezinta o sarcina in viata unui cuplu de familie dominat de relatii armonioase si de dorinta de a aduce pe lume copii. Scopul unei familii sanatoase, dincolo de siguranta, confortul, chiar si neajunsurile vietii de cuplu, il reprezinta procrearea. Familia este cel mai sanatos mediu in care se pun bazele ganeratiilor viitoare si prin care, in definitiv, se perpetueaza specia umana pe pamant. Copilul reprezinta pentru o familie sanatoasa masura succesului acesteia, „darul divin suprem”, liantul care defineste termenul de „familie implinita”. Pornind de la aceste consideratii este lesne de inteles ca pentru o familie sanatoasa aparitia unei sarcini (mai ales cand se depun eforturi sustinute in acest sens) reprezinta un prilej de emotie si bucurie. In egala masura sotii resimt si ansamblul de responsabilitati care le incumba.

Că pentru partea civila B.L.F. si sotul acesteia sarcina a reprezentat un motiv de bucurie o dovedeste atitudinea celor doi pe parcursul evolutiei sarcinii. Sotii B. au apelat la serviciile unui medic de specialitate, au efectuat controale repetate ale evolutiei sarcinii, au respectat intocmai prescriptiile medicului obstetrician – ginecolog, au efectuat investigaţiile paraclinice, biologice, biochimice şi imagistice (ecografii) indicate, cu tratament igienico-dietetic şi profilactic corespunzător, fără a exista complicaţii sau afecţiuni supraadăugate pe perioada sarcinii sau elemente care să sugereze afecţiuni fetale si fără indicii de patologie infecţioasă teratogenă.

Tocmai prin raportare la acest sentiment de bucurie si implinire, coroborate cu atitudinea total responsabila a celor doi viitori parinti, trebuie apreciata situatia lor dupa nasterea la care a fost supusa partea civila B.L.F..

Acceptand ideea ca procesul nasterii in sine (chiar in situatia unei nasteri eutocice, fara nicio complicatie) este traumatizant pentru o femeie, mai ales pentru cea aflata la prima nastere, in cazul partii civile B.L.F. procesul nasterii nu a fost nici pe departe o experienta de care sa isi aminteasca cu placere sau macar la care sa se poata gandi fara sa aiba frisoane.

Cele cateva ore de travaliu in care partea civila a tot incercat sa nasca pe cale naturala reprezinta, probabil, cea mai lunga „perioada neagra” din viata sa, perioada in care s-a pecetluit destinul copilului pe care incerca sa il nasca si al carui viitor a fost radical schimbat de superficialitate si incompetenta inculpatului.

Ziua de 07.11.2003 a insemnat pentru partea civila (in egala masura si pentru sotul acesteia) trecerea de la extaz la agonie, de la bucuria si responsabilitatea asteptarii unui copil la disperarea si deznadejdea realitatii crude cu care se confruntau.

Pentru partea civila si sotul ei a inceput din data de 07.11.2003 o adevarata lupta cu destinul crud al micutei B.I.G.M.. In loc sa se bucure de rezultatul iubirii lor, sotii B. au inceput o cursa conta cronometru pentru salvarea vietii nou nascutei (asta in prima faza) iar ulterior pentru a face din micuta B.I.G.M. un copil cat de cat normal. In felul acesta cei doi au batut la portile celor mai bune clinici din Bucuresti si au solicitat cu disperare ajutorul celor de la care sperau sa redobandesca sanatatea pierduta a fiicei lor. Desi li s-a spus de la bun inceput (inca dupa primele investigatii neurologice efectuate la Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” Bucuresti) ca leziunile cerebrale suferite de nou nascuta sunt ireversibile, partea civila si sotul sau s-au incapatanat sa spere. Au fost doi ani de disperare, doi ani de sperante desarte, doi ani de suferinta si de lacrimi (lacrimi pe care parte civila a continuat sa le stearga de pe obraz la fiecare termen de judecata, chiar daca trecusera ani buni de la acea asazisa „nastere cu probleme”). Fiecare clipa din viata micutei B.I.G.M. a insemnat tot atatea clipe de suferinta si durere pentru partea civila si pentru intreaga ei familie. Toti s-au ocupat de ingrijirea fetitei, dar niciodata partea civila nu s-a putut bucura de copilasul sau. Fetita nu a comunicat niciodata cu cei din jur (de fapt nu scotea niciun fel de sunete articulate), nu si-a mentinut echilibrul (nici macar sa stea singura in fundulet), nu a mancat singura, nu a plans, nu a ras ... (si lista de nu-uri ar putea continua la infinit). Intr-un cuvant B.I.G.M. s-a nascut si a ramas un copil cu un handicap psihic sever.

La data de 06.11.2005 (cu fix o zi inainte ca fetita sa implineasca 2 ani) a intervenit decesul minorei B.I.G.M. ca urmare a unei bronhopneumonii. In conditiile in care parintii minorei au refuzat sa permita autopsierea cadavrului acesteia nu s-a putut stabili cu certitudine daca exista o legatura cauzala intre afectiunile capatate de minora la nastere si afectiunea ce i-a provocat decesul. Chiar si in conditiile in care fetita a plecat printre ingeri, nu se poate concluziona ca suferinta partii civile a incetat. B.L.F. va ramane, probabil, marcata pentru tot restul vietii de experienta tragica pe care a trait-o. Personalitatea sa a fost si va fi redimensionata permanent de acest eveniment nefast. Destinul frant al fiicei lor reprezinta „crucea” pe care partea civila si sotul ei sunt „condamnati de inculpat sa o poarte” pana la sfarsitul zilelor lor.

Nu am mai luat in discutie prejudiciul moral pe care l-a suferit partea civila B.L.F. ca urmare a leziunilor suferite de catre ea insasi la nivelul comisurilor colului uterin deoarece acest prejudiciu moral reprezinta doar „o picatura” prin comparatie cu amploarea prejudiciului generat de situatia fiicei sale.

In linii mari, acestea ar fi coordonatele prejudiciului moral suferit de parte civila Balaş Lavinia Florina (discutiile putand fi mult mai ample si mai amanuntite, insa instanta apreciaza ca trasarea coordonatelor prejudiciului moral este suficienta in continutul unei hotarari judecatoresti).

Cea de-a doua problema careia instanta trebuie sa ii gasesca raspuns este cuantificarea prejudiciului moral. Deşi nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, in acest demers instanta trebuie sa plece de la premisa ca acordarea de despagubiri morale nu trebuie sa constituie un mijloc de imbogatire pentru partea civila, ci tebuie sa reflecte, pe cat posibil, necesitatea de a acoperi suferinta la care partea a fost supusa, fara a fi de acord cu sustinerile simpliste si peiorative ca in felul acesta partea si-a vandut sanatatea copilului pe bani.

In cadrul acestui demers instantei ii revine sarcina de a raspunde la intrebarea: care ar fi cea mai echitabila reparatie pentru partea civila B.L.F.? Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie tinut cont in primul rand de ce a pierdut partea civila, respectiv sanatatea fiicei sale, sansa de a avea un viitor impreuna, de a se bucura unii de altii, de a fi o familie fericita, de a trai. Raspunsul la aceasta prima intrebare se poate da, in mod paradoxal, printr-o alta intrebare: oare inculpatul (sau oricare alt parinte rational) ar fi dispus sa cedeze sanatatea si viitorul copilului sau contra sumei de 500.000 de Euro? Raspunsul a devenit acum extrem de simplu: NU. Oare ce suma ar putea compensa asa ceva? Evident, raspunsul este: niciuna. Ca atare, evaluarea facuta de partea civila B.L.F. este cea mai echitabila pentru propria ei situatie. Se poate considera chiar ca partea civila a subevaluat prejudiciul moral suferit daca tinem cont de tot ce a pierdut. Doar cine a trecut printr-o experienta similara celei traite de partea civila B.L.F. poate cuantifica o asemenea suferinta, oricine altcineva o poate cel mult intui.

Culpa exclusiva in producerea acestui prejudiciu revine inculpatului pentru aceleasi considerente ca si acelea care au stat la baza solutiei din latura penala a cauzei.

Fiind întrunite si celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale aşa cum sunt prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil (existenţa unei fapte ilicite a inculpatului si a legăturii de cauzalitate intre această faptă si prejudiciul suferit de partea civilă), instanţa va admite in parte (doar in ceea ce priveste despagubirile morale) acţiunea părţii civile B.L.F. si il va obliga pe inculpatul P.S.L. să suporte consecinţele păgubitoare ale faptelor sale, potrivit dispoziţiilor art. 14 si art. 346 C.p.p..

O alta chestiune asupra careia instanta trebuie sa se pronunte este aceea a solidaritatii inculpatului cu partile responsabile civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti si respectiv Casa de Asigurări de Sănătate Argeş.

Atat Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti cat si Casa de Asigurări de Sănătate Argeş au solicitat sa se constate ca nu exista niciun temei in baza caruia ele sa fie obligate in solidar cu inculpatul la plata despagubirilor fata de partea civila.

Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti a invocat faptul ca unitatea spitaliceasca nu are calitatea de comitent si nici medicul pe cea de prepus, pentru a fi intrunite cerintele art. 1000 al. 3 Cod civil. Se invoca dispozitiile art. 375 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, potrivit carora: „(1) In scopul asigurarii in orice imprejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitarii sale independenta si libertatea profesionala a medicului, precum si dreptul de decizie asupra hotararilor cu caracter medical. (2) Avand in vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este functionar public. (3) In legatura cu exercitarea profesiei si in limita competentelor profesionale, medicului nu ii pot fi impuse ingradiri privind prescriptia si recomandarile cu caracter medical, avandu-se in vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligatia medicului de deosebit respect fata de fiinta umana si de loialitate fata de pacientul sau, precum si dreptul medicului de a prescrie si de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.”, precum si dispozitiile art. 4 si 13 din Legea nr. 74/1995 - privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania.

La randul sau, Casa de Asigurări de Sănătate Argeş invoca dispozitiile art. 246 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, potrivit carora: „Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si casele de asigurari sunt de natura civila, reprezinta actiuni multianuale si se stabilesc si se desfasoara pe baza de contract. In situatia in care este necesara modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate si stipulate in acte aditionale.” Se mai invoca si dispozitiile art. 267 si art. 210 lit. h din aceeasi lege, potrivit carora Casa de Asigurări de Sănătate stabileste relatii contractuale directe numai cu furnizorul de servicii medicale, in speta cu Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, nicidecum cu medicul, care este doar un angajat al unitatii spitalicesti.

Ceea ce pierd insa din vedere reprezentantii partii responsabile civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti sunt dispozitiile art. 168 al. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, potrivit carora: „Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.”

Referitor la ideea solidaritatii·acestei raspunderi bazata pe calitatea de comitent si prepus a celor doi debitori, ce are ca fundament un raport de munca, instanta considera ca suntem pe taramul aplicarii dispozitiilor art. 1000 al. 3 Cod civil, chiar daca respectam punctul se vedere exprimat de partea responsabila civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti relativ la independenta medicului in exercitarea profesiei sale. Aceasta independenta nu face sa dispara raportul specific, de munca, dintre medic, in speta inculpatul P.S.L. si partea responsabila civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti.

Cum raspunderea pentru fapta altuia in general si in particular raspunderea comitentului pentru fapta prepusului a fost instituita de legiuitor tocmai in ideea protejarii tertilor fata de riscul de a ramane pagubiti prin actiuni ale unor anumite categorii de persoane, instanta considera ca in prezenta speta acceptarea ideii aplicarii dispozitiilor art. 1000 al. 3 Cod civil se pliaza perfect pe vointa legiuitorului. Mai nuantat privind lucrurile, insasi ideea de echitate, de justitie, reclama acceptarea solidaritatii raspunderii dintre inculpat si partea responsabila civilmente, fiind evident ca partea vatamata a fost prejudiciata in timpul efectuarii unor manopere medicale, deci a unui act medical specific, situat in limitele competentei unui medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie, cum era inculpatul, manopere medicale ce au avut loc la sediul spitalului unde lucra inculpatul.

Motivarea partii responsabile civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti in sensul inlaturarii solidaritatii raspunderii spitalului, in calitate de comitent, alaturi de inculpat, in calitate de prepus, este intemeiata pe o conceptie depasita de realitatile vietii contemporane, conceptie care nu accepta exitenta unui raport de prepusenie in acest caz, asa cum nu accepta nici ideea acoperirii prejudiciilor morale, deoarece se considera atunci imorala acoperirea asazisului pret al durerii (pretium doloris). Intre timp doctrina si practica judiciara au evoluat si s-au instituit clar regulile acoperirii integrale a prejudiciului, moral si material deopotriva, asa cum si ideea de solidaritate intre spital si medicul care isi desfasoara activitatea in acel spital a prins contur nu numai prin interpretarea corecta a textului art. 1000 al. 3 Cod civil, cat mai ales din interpretarea textului art. 168 al. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii care, asa cum rezulta din chiar titlul ei, doreste sa reformeze domeniul sanatatii.

Trebuie retinut faptul ca solidaritatea in materia raspunderii civile delictuale este instituita de legiuitor, prin exceptie de la regula, care este raspunderea individuala, in sprijinul tertului pagubit si nu se aplica decat atunci cand este expres prevazuta de lege. Ea nu are menirea de a face inculpatului mai usoara obligatia de plata, nefiind instituita in sprijinul acestuia, pentru ca in final tot el este cel care trebuie sa plateasca toate despagubirile catre toti tertii pagubiti indiferent ca sunt persoane fizice sau persoane juridice, insa pentru persoana fizica, in vederea recuperarii efective si cu celeritate a despagubirilor, legea prevede in mod expres existenta obligatiei solidare in aceasta materie prin dispozitiile art. 168 al. 2 din Legea nr. 95/2006.

Teoria lipsei raportului de prepusenie dintre medic si spital, exprimata in literatura juridica la un moment dat (in anii 1970 - 1980) si insusita de partea responsabila civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti este expresia preocuparilor doctrinale de atunci de a da justificare teoretica credibila unor situatii in care unitatile socialiste de stat nu erau obligate la plata despagubirilor cuvenite pe care, conform legii, prin interpretarea ei cu buna - credinta, le-ar datora catre terti. Si asta datorita faptului ca in acele vremuri, cand se pedepsea inclusiv cu moartea prejudicierea insemnata a unitatilor de stat, era de neconceput a accepta ceea ce rezulta din interpretarea textului de lege – art. 1000 al. 3 si 1003 Cod civil si anume ca o unitate de stat, in calitate de prepus ar putea fi obligata la plata unor importante sume de bani catre terti pentru prejudicii grave, cum sunt si cele aduse de un medic in exercitatea profesiei sale.

Revenind la dispozitiile Legii nr. 95/2006 retinem ca aceasta este o lege speciala ce reglementeaza un anume segment de relatii sociale, care contine si dispozitii ce vizeaza sfera raporturilor juridice nascute din incalcarea unor norme de drept penal. Ceea ce intereseaza in speta este continutul art. 168 al. 2, care instituie obligatia unitatii spitalicesti de acoperire a prejudiciilor cauzate pacientilor.

Din punct de vedere al desfasurarii proceselor aflate pe rol, aceasta dispozitie procesuala fiind de imediata aplicare, inseamna ca din momentul intrarii in vigoare a respectivei legi unitatile sanitare vor fi introduse in cauzele in care cadrele lor medicale au calitatea de inculpati, in calitate de parti responsabile civilmente. Acest lucru este de necontestat, la fel cum este si situatia inversa, cand unitatile medicale au calitatea de parte civila ele insele pentru serviciile medicale acordate victimelor unor infractiuni, si nu Casa de Asigurari de Sanatate a localitatii respective, pe a carei raza teritoriala functiona unitatea medicala, cum era sub imperiul vechii reglementari.

Daca in respectivele situatii dispozitiile legii care dadeau dreptul unitatii medicale de a sta ea insasi in proces, ca parte civila, s-au aplicat imediat in toate dosarele aflate pe rolul instantelor judecatoresti, inlocuindu-se imediat Casa de Asigurari de Sanatate cu unitatea sanitara corespunzatoare in rolul de parte civila, nu vedem de ce dispozitiile art. 168 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, care atribuie si rolul de parte responsabila civilmente acestor unitati medicale nu s-ar aplica la fel de prompt. Doar pentru ca in primul caz se instituie drepturi in favoarea acestora si in al doilea caz obligatii ? Din punct de vedere juridic nu putem privi asa lucrurile. Concluzia fireasca este ca unitatilor medicale in egala masura le incumba drepturi si obligatii, stabilite prin legi speciale, care sunt de imediata aplicare, fiind exclusa aplicarea legii vechi, abrogate, in privinta situatiilor cand spitalul raspunde ca parte responsabila civilmente si a legii noi, cand spitalul are el insusi calitatea de parte civila si, deci, i se cuvin drepturi la despagubire. Dealtfel, o ultraactivitate a legii poate fi conceputa si este legal posibila numai in materia legii penale mai favorabile, potrivit principiului mitior lex, dar si aceasta situatie este acceptata tocmai pentru ca o prevede expres legiuitorul, din anumite ratiuni de politica penala si unele considerente de echitate asupra carora nu e cazul a se insista.

In concluzie, in prezenta cauza nu sunt incidente dispozitiile legii vechi nr. 270/2003, ci cele ale Legii nr. 95/2006, cea actuala, care instituie obligatia raspunderii unitatii medicale pentru calitatea actului medical prestat de angajatii lor.

De aceea concluzia logica este ca, culpa medicala atrage raspunderea civila si a unitatii medicale in temeiul art. 1000 al. 3 Cod civil, iar, intrucat inculpatul este o persoana cu capacitate deplina de exercitiu si care raspunde pentru faptele sale, fiind deci intrunite si conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, opereaza solidaritatea, conform dispozitiilor art. 1003 Cod civil, urmand ca raspunderea civila delictuala sa apartina ambilor debitori, adica inculpatului si Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti.

Culpa spitalului care are calitatea de comitent si care s-ar intemeia pe ideea culpei „in eligendo”, constand in alegerea gresita a personalului medical angajat, constituie temei pentru fundamentarea raspunderii acestuia pentru fapta altuia in forma prevazuta de dispozitiile art. 1000 al. 3 Cod civil.

Revenind la ideea instituirii obligatiei solidare intre medic si unitatea medicala, se poate sustine ca aceasta este nu numai legala, ci si echitabila, chiar progresista pentru ca doar asa se poate stimula sentimentul de solidaritate intre medici si probabil ca astfel unitatile sanitare, vazandu-se obligate la plată, vor manifesta mai multa atentie in selectarea si educarea propriului personal medical.

Referitor la partea responsabila civilmente Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, aceasta nu va fi obligata in solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului produs partii civile. Instanta are in vedere pe de o parte ca inculpatul nu se afla intr-o relatie contractuala directa cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, aceasta stabilind relatii contractuale numai cu furnizorul de servicii medicale, in speta cu Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, pe de alta parte imprejurarea ca nu exista nicio dispozitie legala care sa instituie o astfel de solidaritate, similara celei cuprinse in art. 168 al. 2 din Legea nr. 95/2006.

Ca o consecinţă a condamnarii, inculpatul P.S.L. va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauză, potrivit dispoziţiilor art. 191 C.p.p., iar in baza art. 193 C.p.p. acelasi inculpat va fi obligat sa ii achite partii civile cheltuielile judiciare ocazionate de proces.

Partea responsabila civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti va fi obligata in solidar cu inculpatul si la plata cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor art. 191 al. 3 si respectiv art. 193 al. 4 C.p.p..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Condamnă pe inculpatul P.S.L. fără antecedente penale,

- la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 1, 3 C.p. faţă de partea vătămată Balaş Lavinia Florina

- la pedeapsa de 1 (unu) an şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C.p. faţă de partea vătămată Balaş Irina Gabriela Mihaela

În baza art. 33 lit. a – art. 34 lit. b C.p. constată că infracţiunile sunt concurente, contopeşte cele două pedepse şi dispune ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 (unu) an şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 861 C.p. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi fixează termenul de încercare de 4 ani conform art. 862 C.p..

Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 lit. b-d C.p. iar în baza art. 863 al. 1 lit. a C.p. obligă pe inculpat să se prezinte lunar la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, la termenele fixate de consilierii de probaţiune.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.p..

În baza art. 71 al. 1 şi 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b şi c C.p., a cărei executare o suspendă conform dispoziţiilor art. 71 al. 5 C.p..

În baza art. 115 al. 1 C.p. aplică faţă de inculpatul P.S.L. măsura de siguranţă a interzicerii dreptului de a exercita profesia de medic primar în specialitatea obstetrică – ginecologie.

În baza art. 14 şi art. 346 C.p.p. admite în parte acţiunea civilă a părţii civile B.L.F. şi obligă pe inculpatul P.S.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti, să-i achite suma de 500.000 Euro – echivalentul în lei la cursul BNR la data efectivă a plăţii, cu titlu de despăgubiri morale.

În baza art. 191 C.p.p. obligă pe inculpatul P.S.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti să achite suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

În baza art. 193 C.p.p. admite cererea părţii vătămate B.L.F. şi obligă pe inculpatul P.S.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti să-i achite suma de 7.096,2 lei cheltuieli judiciare ocazionate de proces.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru partea vătămată şi partea responsabilă civilmente Spitalul Judeţean de Ugenţă Piteşti şi de la comunicare pentru inculpat şi partea responsabilă civilmente Casa de Asigurări de Sănătate Argeş.

Pronunţată azi 18 Noiembrie 2010 în şedinţă publică.

Preşedinte,

G.A.

Grefier,

M.R.

29

Domenii speta

Spete similare