Obligaţie de a face

Dosar nr.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţă civilă  Nr.

Şedinţa publică de la 02 Iunie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: LD

Grefier: FAS

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant VI şi pe pârâta CJPB, având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut in şedinţă publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită prin necitarea părţilor.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in şedinţa publica de la 30.05.2011, fiind consemnate in încheierea de şedinţa de la acea data, parte integranta din prezenta hotărâre când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 02.06.2011, când, in aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2011, sub nr. 1722/271/2011 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamantul VI a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei CJPB să-şi îndeplinească obligaţia dispusă de CAO prin decizia nr. 287/CA/2002 – R pronunţată în dos. 1798/CA/2002 în sensul emiterii unei deciziei privind acordarea drepturilor de pensie ale reclamantului, având în vedere la stabilirea bazei de calcul a pensiei perioada noiembrie 1984 – noiembrie 1989 şi sporurile de vechime cu recunoaşterea grupei a 2-a de muncă pentru o perioadă de 6 ani şi 10 luni, cu consecinţa reducerii vârstei pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, urmând a se reindexa şi calculul bazei la zi, sub sancţiunea aplicării unei amenzi civile de 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 287/CA/2002 – R pronunţată în dos. 1798/CA/2002 al CAO instanţa a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea drepturilor de pensie ale reclamantului. Conform susţinerilor reclamantului, această hotărâre judecătorească nu a fost pusă în executare. A mai susţinut reclamantul, că dat fiind faptul că prin hotărârea judecătorească menţionată i s-au acordat drepturi periodice, aceasta poate fi pusă în executare oricând.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 580 indice 3 C.proc.civ.

La dosar, a depus întâmpinare pârâta invocând excepţia puterii de lucru judecat arătând că aceeaşi cerere a reclamantului a făcut obiectul dosarului nr. 14215/271/2010 al JO, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 14728/2010 care a rămas definitivă şi irevocabilă, prin neatacare.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115, 166 C.proc.civ. şi Legea nr. 19/2000.

În probaţiune, pârâta a depus la dosar sentinţa civilă nr. 14728/21.12.2010 pronunţată de JO în dosar nr. 14215/271/2010 (f.13-18).

La dosar a fost ataşat dosarul nr. 14215/271/2010 al JO.

Instanţa recalifică excepţia puterii lucrului judecat în excepţia autorităţii lucrului judecat.

Asupra excepţiei invocate, reclamantul, prin reprezentant a pus concluzii de respingere a acesteia având în vedere că în dosarul nr. 14215/271/2010, instanţa s-a pronunţat şi a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, nesoluţionând fondul cauzei.

Analizând actele şi lucrările cauzei, din perspectiva excepţiei invocate, instanţa constată următoarele:

În primul rând instanţa constată că prezenta cerere de chemare în judecată şi cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 14215/271/2010 al JO sunt identice. Cererea din prezenta cauză fiind copia fidelă a celei din dosarul arătat.

Prin sentinţa civilă nr. 14728/21.12.2010 instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a deciziei nr. 287/CA/2002 – R a CAO pronunţată în dos. 1798/CA/2002 invocată de pârâtă şi a respins ca prescrisă  acţiunea.

Sentinţa civilă nr. 14728/21.12.2010 defintivă nu a fost atacată cu recurs de către reclamant, devenind astfel şi irevocabilă, anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Unul din efectele hotărârii judecătoreşti este puterea lucrului judecat care semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, iar hotărârea e prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Pe de altă parte, se bucură de putere de lucru judecat numai hotărârea prin care acţiunea s-a judecat în fond, în urma unor dezbateri contradictorii, nu şi atunci când a fost judecată în temeiul unei excepţii procesuale.

Excepţia prescripţiei, admisă de instanţa de judecată prin hotărârea arătată mai sus, nu face parte din categoria excepţiilor procesuale (formale), ci este o excepţie materială ( de drept substanţial ), numită şi „de fond”(ori apărări de fond), care ţin de dreptul dedus judecăţii. Admiţând excepţia prescripţiei, instanţa a paralizat dreptul reclamantului de a apela la forţa coercitivă a statului pentru valorificarea dreptului dedus judecăţii. Astfel că, instanţa constată că prin sentinţa civilă nr. 14728/21.12.2010 , instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei, soluţionând cauza în fond.

Puterea lucrului judecat a unei hotărâri este invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepţiei autorităţii lucrului judecat, atunci când al doilea proces este între aceleaşi părţi, are acelaşi obiect şi este întemeiat pe aceeaşi cauză ( art. 1201 C.civ.).

Potrivit art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În speţă, aşa cum am arătat cererile sunt identice ca formă şi conţinut, sunt aceleaşi părţi, cu aceeaşi calitate, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, cauză şi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea costatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Instanţa constată că , în speţă, sunt îndeplinite toate aceste condiţii de admisibilitate a excepţiei, urmând a admite excepţia şi a respinge acţiunea existând autoritate de lucru judecat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat.

Respinge cererea de chemare în judecată existând autoritate  de lucru judecat în cauză,  formulată de reclamantul VI dom. în, în contradictoriu cu pârâta CJPB, cu sediul în .

Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 iunie 2011.

Domenii speta

Spete similare