Obligaţie consemnată în înscris sub semnătură privată

Sentinţă civilă 2399 din 21.12.2009


Recunoaşterea îndeplinirii obligaţiilor dintr-un înscris sub semnătură privată, recunoaştere făcută în întâmpinarea formulată de către pârât nu poate fi înlăturată ulterior prin solicitarea  efectuării verificării de scripte, potrivit art.177 Cod procedură civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2399/2009 a Judecătoriei Roşiorii de Vede a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul RI, în contradictoriu cu pârâtul MV, obligat pârâtul să se prezinte la Poliţia Municipiului Roşiorii de Vede în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare la autoturismul ARO 243, pentru care părţile au încheiat  antecontract de vânzare-cumpărare în anul 2003, precum şi la plata către reclamant a sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a  prezentei sentinţe şi până la data îndeplinirii obligaţiei de a face, respectiv a prezentării la  Poliţia Municipiului Roşiorii de Vede în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare.

A fost obligat  pârâtul la plata către reclamant a sumei de 519,3 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinţei s-a avut în vedere că:

Cu înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanţă, în cauză s-a făcut dovada că reclamantul a vândut pârâtului o maşină ARO 243, în anul 2003, cu suma de 15 milioane lei vechi, pârâtul luându-şi angajamentul să plătească taxa anuală a maşinii, din anul 2003 până la data când autoturismul va fi radiat din circulaţie – 01 august 2009.

Înscrisul a îndeplinit condiţiile unui act care să ateste valabilitatea înstrăinării unui bun mobil, din declaraţiile martorilor DF, martor ce a semnat înscrisul, reţinându-se că suma de 15 milioane lei vechi a fost dată de pârât reclamantului, pârâtul urma să folosească maşina pentru transport, angajându-se totodată, să plătească taxa anuală şi să radieze maşina din circulaţie. Din declaraţiile aceluiaşi martor s-a reţinut că la data întocmirii înscrisului nu s-au purtat discuţii că pârâtul ar intenţiona să folosească maşina pentru piese de schimb, aşa încât, în cauză, s-au constatat ca nefondate, susţinerile formulate în întâmpinare. Acelaşi martor, a precizat că, din anul 2000, îi fusese predată maşina pârâtului şi de atunci o folosea.

Aceleaşi aspecte s-au reţinut şi din declaraţia martorului FG, care şi el a semnat înscrisul sub semnătură privată, precizând că maşina fusese dată pârâtului din anul 2000 – 2003 şi fusese luată de acesta nu pentru piese de schimb, ci ca să meargă cu ea. Când a fost predată maşina, pârâtul i-a dat reclamantului suma de 15 milioane lei vechi, angajându-se că se va duce la poliţie să radieze maşina de pe numele reclamantului. Martorul a arătat că reclamantul s-a mai dus la pârât să-i spună să radieze maşina, însă nu ştie ce s-a mai întâmplat ulterior.

Instanţa a constatat ca dovedită acţiunea, urmând ca, potrivit art.1073 şi 1075 Cod civil, coroborat cu art.225 Cod procedură civilă (lipsa pârâtului la interogatoriu, fiind socotită ca o mărturisire deplină a pretenţiilor reclamantului), a admis cererea sub toate capetele de cerere şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să se prezinte la Poliţia Municipiului Roşiorii de Vede în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare la autoturismul ARO 243, pentru care părţile au încheiat  antecontract de vânzare-cumpărare în anul 2003 şi la plata către reclamant a sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a  prezentei sentinţe şi până la data îndeplinirii obligaţiei de a face, respectiv a prezentării la  Poliţia Municipiului Roşiorii de Vede în vederea perfectării actului de vânzare - cumpărare.

Solicitarea pârâtului de a se suspenda judecarea prezentei cauze, conform art.183 Cod procedură civilă, a fost respinsă, întrucât acesta prin întâmpinarea formulată nu a înţeles  să invoce şi aspectul că înscrisul intitulat „chitanţă” este fals, aceste dispoziţii nu prevăd imperativ luarea măsurii suspendării.

A fost respinsă şi solicitarea privind verificarea de scripte, atâta timp cât, în întâmpinarea formulată, pârâtul a recunoscut că i s-a dat acest autoturism.

În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.