Valabilitatea procesului-verbal de contraventie ce poarta semnatura electronica.

Prin cererea adresată Judecătoriei xxxx şi înregistrată sub nr. xxxx la  21.02.2013, petentul M G a solicitat în contradictoriu cu intimatul C.N.D.A.N.R. -SA, anularea procesului verbal de contravenţie  seria xxx nrxxxx din 06.02.2013  întocmit de C.N.A.D.N.R.-S.A prin care în baza art.8 alin.(2) din OG nr.15/2002 a fost sancţionat cu 250 lei amendă contravenţională  pentru faptul că în ziua de 24.11.2012 a fost depistat circulând pe DN 6– km 350+750m în localitatea G V, vehiculul cu nr. de înmatriculare xxxx, proprietatea sa, fără a deţine rovinietă de circulaţie valabilă, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.

În motivarea plângerii a arătat că  în ziua de 20.02.2013  a găsit în gardul locuinţei sale plicul cu procesul verbal  prin care a fost înştiinţat  să plătească suma de 250 lei amendă  contravenţională pentru nerespectarea prevederilor art. 8 al. 1 din OG 15/2002.

În drept a invocat dispoziţiile art. OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.

În dovedirea plângerii a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenţie seria xxx din 06.02.2013, copie CI.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar in condiţiile art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997 privind taxele de timbru, şi art.1 alin.(2 ) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Prin serviciul registratură la  11.03.2013 intimatul CNADNR SA a depus întâmpinare  prin care a solicitat respingerea  plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal xxxx din 06.02.2013 ca temeinic şi legal.

Prin serviciul registratură la 18.03.2013 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că contestă faptul că a fost sancţionat contravenţional, întrucât la data  când a fost depistat conducând  autoturismul proprietate personală cu numărul de înmatriculare xxxx nu deţinea rovinietă, contestă faptul că procesul verbal  nu a fost comunicat cu respectarea prevederilor legale  prevăzute de  art. 27 din OG 2/2001, astfel încât nu a avut posibilitatea  de a achita jumătate din amenda contravenţională în termen de 48 de ore.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine în fapt şi în drept  următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria xxxx din 06.02.2013  întocmit de C.N.A.D.N.R.-S.A  petentul M G  a fost sancţionat cu 250 lei amendă contravenţională în baza art.8 alin.(2) din OG nr.15/2002  pentru faptul că în ziua de 24.11.2012 a fost depistat circulând pe DN 6– km 350+750m în localitatea G V, vehiculul cu nr. de înmatriculare xxxx, proprietatea sa, fără a deţine rovinietă de circulaţie valabilă.

Împotriva procesului verbal de contravenţie petentul  a formulat plângere contravenţională la data de 21.02.2013, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din OG 2/2001.

 Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului verbal de contravenţie seria xxxx din 06.02.2013 se observă că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de art. 17 din O.G.2/2001. 

Astfel, procesul verbal cuprinde data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, precum şi descrierea faptei contravenţionale fiind indicate data, ora şi locul în care a fost săvârşită, precum şi  semnătura agentului constatator. . Instanţa constata ca procesul verbal a fost semnat electronic de către agentul constatator, semnătura fiind valabilă în condiţiile în care în art. 17 si  art. 19 din OG 2/2001 nu se precizează faptul că este obligatorie semnătura olografa a agentului constatator, iar  din certificatul calificat emis de CERTSIGN  S.A. (fila 11 ) reiese ca agentul constatator care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea să întocmească înscrisuri care incorporează semnătura electronica în înţelesul Legii nr. 455/2001. 

Instanţa retine ca potrivit art. 9 alin.(2) din Legea 455/2001 semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 4 pct. 4 din Legea 455/2001, respectiv este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar şi este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin.(3) din Legea 455/201 semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. În condiţiile în care între conţinutul procesului verbal şi semnătura electronică extinsă a agentului constatator exista o legătură care permite identificarea acestuia, instanţa apreciază că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, iar faptul ca acesta a fost listat în vederea comunicării pe hârtie şi nu în format electronic, nu conduce la nulitatea absolută, având în vedere că procesul verbal în forma electronică este cel pe baza căruia a fost listat procesul verbal pe hârtie. 

Potrivit art. 9 alin.(2) din OG 15/2002 începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

În considerarea şi aplicarea dispoziţiilor  art. 9 alin.(3) din OG 15/2002, în cazurile prevăzute la alin. 2, respectiv atunci când  constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

În aceste condiţii, având în vedere caracterul special al normei impuse de art. 9 alin.(3) din OG nr. 15/2002, care derogă de la art. 16 alin.(7) al OG nr. 2/2001, dreptul comun în materie, instanţa constată că agentul constatator poate încheia procesul verbal contestat în lipsa contravenientului, în cazul în care constatarea abaterii contravenţionale este realizată prin  mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

De asemenea, se constată că sancţiunea  este întemeiată pe dispoziţiile art.8 alin.(1) din OG 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, care instituie  obligaţia utilizatorilor reţelei de drumuri naţionale de a achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale (rovinieta) şi este aplicată în baza art.8 alin.(2) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte temeinicia, instanţa retine ca procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un înscris oficial,  care se bucură de prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie, nefiind necesara nicio alta formalitate, aprobare sau confirmare, daca este întocmit de către un agent public aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al statului, făcând dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, contestatorul având posibilitatea să răstoarne aceasta prezumţie prin administrarea de probe.

Instanţa constată că sancţiunea  este întemeiată pe dispoziţiile art.8 alin.(1) din OG 15/2002, care instituie obligaţia utilizatorilor reţelei de drumuri naţionale de a achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale (rovinieta) şi este aplicată în baza art.8 alin.(2) din acelaşi act normativ, cele reţinute în procesul verbal corespunzând  realităţii, petentul recunoscând că nu a achitat rovinieta pentru  vehiculul cu nr. de înmatriculare xxxxx.

 Potrivit art. 11 din Ordinul nr.769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către personalul prevăzut la art. 9 alin.(1) din OG 15/2002 cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei (SIEGMCR), acestea având rolul de a identifica, în regim static sau dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.

Având în vedere că  petentul nu a făcut dovada faptului că la data săvârşirii faptei achitase tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale instanţa constată că  sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 8 alin.(2) din OG 15/2002, în cauză nefiind înlăturată forţa probantă a procesului verbal, acesta  bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită în favoarea sa.

Referitor la susţinerile petentului că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 27 din OG 2/2001 privind modul de comunicare al procesului verbal, instanţa constată că petentului i-a fost comunicat actul constatator prin poştă (fila 5 dosar), precum şi prin modalitatea  alternativă de afişare la domiciliul contravenientului şi implicit întocmirea unui proces verbal în acest sens (fila 6 dosar), astfel încât sub acest aspect au fost respectate dispoziţiile legale privind comunicarea procesului verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa apreciază că aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispoziţiile art. 5 alin.(5) şi ale art. 21 alin.(3) din OG nr. 2/2001. Astfel, amenda aplicată petentului este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, analizat în funcţie de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă., cât şi din circumstanţele personale ale contravenientului. Prin stabilirea unui cuantum relativ ridicat al sancţiunii amenzii contravenţionale pentru neachitarea tarifului de utilizare a drumurilor naţionale legiuitorul a apreciat pericolul social abstract al acestor contravenţii ca fiind sporit, având in vedere ca  finalitatea legii este de a asigura fondurile pentru finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, motiv pentru care dacă pericolul social concret nu este unul redus, înlocuirea amenzii cu avertisment nu ar fi  legală.

Deşi petentul a solicitat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 7 din OG 2/2001 privind înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu  avertismentul, instanţa constată că acesta nu a depus nici un înscris în dovedirea acestei cereri şi nici nu a făcut dovada  că ulterior depistării sale în trafic a achitat rovinieta aferentă autoturismului cu număr de înmatriculare xxxx, aspecte faţă de care, aşa cum s-a arătat mai sus, înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment  nu poate opera în privinţa persoanei petentului.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că procesul-verbal seria xxxxx din 06.02.2013 de către un agent constatator al intimatei este nu doar legal, ci şi temeinic, astfel încât apreciază plângerea formulată ca neîntemeiată urmând să fie respinsă ca atare.

În raport de soluţia adoptată, văzând şi dispoziţiile art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, va fi obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea costurilor întocmirii şi comunicării actelor de procedură efectuate în cauză.

Sentinta a ramas definitiva prin respingerea apelului.

Domenii speta

Spete similare