Pretentii comerciale. Contract avand ca obiect prestarea de servicii turistice. Schimbarea ulterioara a conditiilor contractuale. Mijloace de proba.

Prin sentinţa civilă nr.  5061/23.05.2005 instanta a admis cererea formulată de reclamanta SC A. n contradictoriu cu pârâta SC I.R.I.C SA si a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 80.501.500 lei reprezentând debit neachitat şi 25.949.098 lei reprezentând dobânda legală până la 31.03.2004.

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 6423/19.04.2004 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.R.I.C. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 80.501.500 lei reprezentând debit neachitat, la plata dobânzii legale în cuantum de 25.949.098 lei calculată conform OG nr. 9/2000 aprobată şi modificată prin Legea nr. 356/2002 şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că SC A. SRL a asigurat cazarea în Italia a unui grup de excursionişti la cererea pârâtei SC I.R.I.C. SA, iar aceasta urma să achite către reclamantă costurile efectuate de A. ocazionate de această cazare conform facturilor fiscale anexate, prin ordin de plată.

A susţinut reclamanta că, deşi a fost îndeplinit serviciul solicitat în modalitatea arătată mai sus, pârâta nu şi-a îndeplinit oblligaţia de plată  nici până în prezent.

S-a arătat că în baza comenzii primită de la colaboratorul său reclamanta a emis factura fiscală nr. 0117122/12.09.2002, în  valoare de 75.126.190 lei, reprezentând cazare grup italian şi factura fiscală nr. 8342084/12.12.2002, în valoare de 5.375.310 lei, reprezentând contravaloare diferenţă curs valutar la factura fiscală nr. 0117122/12.09.2002, astfel încât contravaloarea totală a cazării este de 80.501.500 lei, plus dobânda legală calculată până la data efectuării plăţii.

Reclamanta a susţinut că a îndeplinit procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201 Cod Proc.Civ. şi a convocat pârâta la data de 05.02.2004, când nu s-a prezentat nici o persoană, fiind îndeplinită şi cerinţa art. 7201 alin. 5 Cod Proc.Civ., în sensul că de la data primirii convocării, respectiv 19.01.2004 şi până la data formulării cererii au trecut mai mult de 30 de zile.

În drept cererea a fost întemeiată pe art. 969, art. 970, art. 1069 Cod Civil, art. 46 şi art. 59 Cod Comercial, art. 7201 şi următoarele Cod Proc.Civ.

La data de 26.05.2004 pârâta SC I.R.I.C. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.

Pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în temeiul art. 5 Cod Proc.Civ., întrucât pârâta are sediul social în Sectorul 6 al Municipiului Bucureşti.

Pe fond pârâta a arătat că reclamanta a efectuat în luna august 2002 o ofertă către pârâtă al cărui obiect îl constiutia o excursie în Italia în luna septembrie 2002, cu un nivel ridicat de servicii, respectiv cazare la hotel de 3 stele, iar la solicitarea clientului cazarea se putea face la hotel de 4 stele cu regim „full board”.

Acest nivel de servicii nu a fost respectat de reclamantă, iar în ultima zi de excursie cazarea era oferită la un hotel ale cărui condiţii de igienă erau mai mult decât deplorabile, astfel încât pârâta nu a acceptat cazarea la ultimul hotel din Roma, fiind nevoită să achite contravaloarea a două nopţi de cazare la un alt hotel.

Pârâta a adus la cunoştinţa reclamantei în timpul desfăşurării excursiei neregulile întâmpinate, iar aceasta şi-a recunoscut propria culpă, fapt constatat în mail-ul din 10.09.2004, renunţând chiar la comisionul pretins.

Pârâta a solicitat obligarea reclamantei să îşi precizeze obiectul acţiunii în sensul de a arăta ce servicii de cazare cuprinde factura nr. 0117122/12.09.2002, care este perioada exactă pentru zilele de cazare pretinse în menţionata factură, care este numărul de persoane pentru care solicită cazarea şi numele acestora, care este hotelul pentru care susţine că s-au efectuat servicii de cazare neplătite, precum şi în ce temei a fost emisă această factură ţinând contestatorul de faptul că a fost achitată întreaga contravaloare a serviciilor turistice anticipat încă din data de 02.09.2002, prin Ordinul de plată nr. 261, ce cuprinde o valoare de 537.006.800 lei.

Reclamanta SC A. SA a formulat concluzii scrise cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, arătând că aceasta nu poate fi admisă faţă de dispoziţiile  art. 10 pct. 4 Cod Proc.Civ., potrivit acestui text instanţa competentă fiind aceea de la locul plăţii în materie comercială, iar în conformitate cu menţiunile facturii emise de reclamantă, plata se face în contul acesteia deschis la A.A.B. Bucureşti, cu sediul în Sectorul 1 Bucureşti.

Reclamanta a formulat şi o cerere prin care a precizat că factura nr. 0117112/12.09.2002 reprezintă servicii de cazare pentru 2 nopţi (12 şi 13 septembrie 2002) + 1 prânz (pentru data de 12 septembrie) + 1 cină (pentru data de 12 septembrie).

S-a mai arătat că numărul de persoane este de 15, număr care îl include şi pe P.M., însoţitorul grupului de turişti, hotelul a fost de 4 stele, numindu-se Grand Primus Via G. Pellegrino, 1200045 Genzano Di Roma, iar  factura a fost emisă pentru modificarea programului şi a categoriei serviciilor de cazare de la 3 stele la 4 stele.

La termenul din 14.06.2004 instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Între reclamanta SC A. SA şi pârâta SC I.R.I.C. SA s-a încheiat o convenţie având ca obiect prestarea de către reclamantă în beneficiul pârâtei de servicii de turism în schimbul achitării de către beneficiarul serviciilor a costurilor aferente serviciilor prestate.

Convenţia s-a încheiat în condiţiile art. 35 şi următoarele Cod Comercial, în urma acceptării de către pârâtă a ofertei de servicii a reclamantei, iar proba actului juridic încheiat, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor a fost făcută în cauză prin înscrisurile depuse, reprezentate de corespondenţă între părţi, prin declaraţile martorilor audiaţi, precum şi prin răspunsurile la interogatoriile administrate.

Din aceste mijloace de probă instanţa a reţinut că părţile au convenit asupra asigurării de către reclamantă a transportului, cazării în hoteluri de 3 stele, ghidului turistic şi hranei pentru un grup de 15 turişti, angajaţi ai societăţii pârâte, în scopul efectuării unei excursii în Italia în perioada 8-15.09.2002. În acest scop reclamanta a emis factura nr. 0138223/30.008.2002, achitată de pârâtă cu ordinul de plată nr. 261/02.09.2002 .

Pe parcursul desfăşurării excursiei, motivat de calitatea scăzută a serviciilor, respectiv de condiţiile necorespunzătoare de cazare şi pe fondul nemulţumirii turiştilor manifestată cu privire la aceste servicii părţile au convenit asupra schimbării lor prin cazarea pentru două nopţi a turisştilor la un hotel de 4 stele din Roma, Grand Primus.

Împrejurarea că părţile au convenit asupra schimbării condiţiilor contractuale rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea reclamantei, organizatorii excursiei, precum şi din corespondenţa electronică purtată între reclamantă şi pârâtă cu această ocazie .

În condiţiile în care plăţile efectuate pentru cazarea la care s-a renunţat şi pentru excursiile neefectuate în unele oraşe din Italia nu au putut fi recuperate de la prestatorii de servicii italieni, serviciile suplimentare de cazare la hotelul de 4 stele au fost suportate parţial pe loc de directorul societăţii pârâte, aşa cum a arătat martorul reclamantei H.F. iar reclamanta a emis pentru diferenţa de 76.126.190 lei factura fiscală nr. 0117122/12.09.2002, reprezentând contravaloare cazare şi factura nr. 8342084/12.12.2002, reprezentând diferenţă curs valutar, ambele facturi fiind semnate de primire de reprezentantul societăţii pârâte, deci acceptate la plată conform art. 46 Cod Comercial.

Reclamanta a emis facturile menţionate în urma emiterii de către Grand Hotel Primus  facturii nr. 0164846 pentru cazarea turiştilor în datele de 12.09.2002 şi 14.09.2002, factură achitată de către reclamantă potrivit dispoziţiei de plată valutară externă nr. 4108893 din 02.10.2002.

A mai reţinut instanţa că obligaţia de plată de către pârâtă a sumelor menţionate mai sus rezultă din declaraţia martorului H.F., care a arătat că reprezentanţii pârâtei şi-au exprimat acordul de a plăti serviciile suplimentare facturate, precum şi din corespondenţa electronică  purtată între părţi pe parcursul efectuării excursiei, prin care reprezentantul pârâtei a comunicat reprezentantului reclamantei că în urma discuţiilor purtate între părţi la data de 11.09.2002 la sediul agenţiei Aerotravel s-a ajuns la concluzia că pârâta datorează reclamantei o extra sumă de 2331 euro, pentru excursia organizată în Italia, iar directorul general al societăţii pârâte a fost de acord cu plata acestei sume, ce urma a fi făcută până la data de 20.09.2002.

Instanţa nu a reţinut susţinerile pârâtei referitoare la calitatea serviciilor, respectiv la împrejurarea că hotelurile la care reclamanta a rezervat camere pentru cazarea turiştilor prezentau condiţii de igienă necorespunzătoare, întrucât potrivit convenţiei părţilor reclamanta avea obligaţia de a asigura pârâtei cazarea în hoteluri cu standard de 3 stele, obligaţie îndeplinită, nu de a garanta pentru calitatea serviciilor efectiv prestate în aceste hoteluri.

De altfel, pârâta nu a contestat împrejurarea că hotelurile în care turiştii au fost cazaţi aveau nivel de 3 stele, iar martorii audiaţi la propunerea reclamantei au răspuns că nu îşi aduc aminte dacă hotelurile erau de 3 stele sau nu.

Cu privire la asigurarea serviciului de ghid turistic, instanţa a reţinut că pârâta a contestat  respectarea acestei obligaţii, însă sub acest aspect declaraţiile martorilor propuşi de pârâtă sunt contradictorii şi din acest motiv nu au fost reţinute de instanţă ca relevante din punct de vedere probatoriu în problema menţionată.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere art. 969 Cod Civil, dispoziţiile menţionate privind proba obligaţiilor în materie comercială, precum şi art. 43 Cod Comercial, instanţa a apreciat că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate astfel cum au fost formulate şi cererea de chemare în judecată a fost admisă, cu consecinţa obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumelor facturate, în cuantum total de 80.501.500 lei, precum şi la plata dobânzii legale în cuantum de 25.949.098 lei, calculată conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000 până la 31.03.2004.

Domenii speta

Spete similare