Acordarea de daune materiale potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.221/2009.

În domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 nu intră decât terenurile şi construcţiile (imobile prin natură), precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul (imobil prin destinaţie). Decizia nr. 6 din 15.04.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie stabileşte că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative  speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, instanţa urmează să constate că armele de vânătoare pentru care s-au acordat despăgubiri materiale în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu se înscriu în categoria imobilelor precizate în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Decizia civilă nr. 406/R din 04.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 9014/121/2012, reclamanta G.E., în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin MFP, a solicitat:

- să se constate caracterul politic al condamnării de 2 ani închisoare corecţională pentru săvârşirea delictului de uneltire contra ordinii sociale prevăzuta de art. 209 partea a II-a, lit. a, b si c din Codul penal din 1936, republicat in 1948, executata in perioada 05.04.1950 – 03.04.1952 în baza sentinţei nr. 874/25.10.1950 pronunţata de Tribunalul Militar Galaţi in dosarul nr. 896/1950, precum si a măsurii administrative de menţinere a stării de detenţie în perioada 04.04.1952 – 19.05.1953 la care a fost supus G.P., soţul său, şi

- obligarea pârâtului la 300.000 lei despăgubiri morale si 100.000 lei despăgubiri materiale.

În motivare a arătat că împreună cu familia a fost supusă măsurii arătate, pentru perioada totală de 1.532 de zile, timp în care a suferit privaţiuni inimaginabile.

În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 221/2009.

Ulterior, la termenul de judecată din 30.10.2012, reclamanta a precizat că doreşte obligarea pârâtului la 10.000 euro pentru daunele morale şi 10.000 euro pentru cele materiale.

Reclamanta si-a precizat acţiunea, arătând că daunele materiale se compun din suma de 80.000 lei profit nerealizat de tatăl său în cei 25 de ani de viaţă a tatălui său de după liberare şi 20.000 lei contravaloarea a doua puşti de vânătoare confiscate de autorităţile comuniste la momentul arestării.

Prin sentinţa civilă nr. 255 din 30.01.2013 Tribunalul Galaţi a respins excepţia lipsei de interes formulată de S.R. prin M.F.P.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.E. în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P.

A constatat caracterul politic al condamnării de 2 ani închisoare corecţională executată în perioada 05.04.1950 – 03.04.1952 în baza sentinţei nr. 874/25.10.1950 pronunţată de Tribunalul Militar Galaţi precum şi a măsurii administrative  de menţinere a stării de detenţie în perioada 04.04.1952 – 19.05.1953 la care a fost  supus G.P.

A fost obligat Statul Român prin M.F.P. să plătească reclamantei suma de 2.000 USD la cursul BNR din data efectuării plăţii cu titlu de dauna materiale reprezentând echivalentul valoric al celor două  puşti de vânătoare confiscate.

Au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate.

S-a reţinut în motivarea sentinţei că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 şi dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege.

S-a dispus acordarea daunelor materiale pentru cele două puşti de vânătoare de care a fost deposedat G.P. prin procesul verbal din 05.04.1950 conform dispoziţiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.

În ceea ce priveşte daunele morale acestea nu mai pot fi acordate având în vedere Deciziile nr. 1358 şi 1360/2010 pronunţate de  Curtea Constituţională prin care dispoziţiile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost constatate ca neconstituţionale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi S.R. prin M.F.P.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat ca nelegală sentinţa sub aspectul acordării daunelor materiale.

Se apreciază în motivele de recurs că reclamanta nu a probat în instanţă valoarea armelor neprezentând vreun înscris care să ateste vechimea acestora, marca celor două puşti criteriul de evaluare fiind aleatoriu.

În susţinerea orală a recursului s-au invocat şi dispoziţiile Deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S.R. prin M.F.P. critică hotărârea instanţei de fond în primul rând sub aspectul lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării soţului reclamantei fapt constatat deja „ope legis” potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.

În al doilea rând se critică lipsa de temei a acordării daunelor materiale acestea putând fi acordate în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 doar în considerarea unor imobile de natura celor care constituie obiect al Legii nr. 10/2001.

Se invocă în acest sens Decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 406/R din 04.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi s-au admis ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi pârâtul S.R. prin M.F.P. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 255/2013 a Tribunalului Galaţi s-a modificat în parte sentinţa civilă nr. 255/2013 a Tribunalului Galaţi numai în ceea ce priveşte  capătul de cerere privind daunele materiale şi în consecinţă, s-a respins cererea de acordare de daune materiale ca nefondată.

Pentru a se pronunţa această decizie, s-au avut în vedere următoarele:

Prin Decizia nr. 6/15.04.2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a decis ca în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obţinut deja o reparaţie.

Or, aşa cum rezultă din conţinutul prevederilor art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 în domeniul de reglementare al acestei legi aşa cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare nu intră decât terenurile şi construcţiile (imobile prin natură, precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul, imobile prin destinaţie).

Prin urmare, instanţa a constatat că armele de vânătoare pentru care s-au acordat despăgubiri materiale în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu se înscriu în categoria imobilelor precizate în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Sub acest aspect, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de S.R. prin M.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 255/30.01.2013 a Tribunalului Galaţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă s-a modificat în parte sentinţa civilă nr. 255/30.01.2013 a Tribunalului Galaţi numai în ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele materiale şi în consecinţă s-a respins acest capăt de cerere ca nefondat.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs invocat de S.R. prin M.F.P., acesta s-a constatat a fi nefondat întrucât chiar dacă condamnarea suferită este de drept cu caracter politic potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 nu poate fi îngrădit dreptul reclamantei de a solicita această constatare ca o satisfacţie morală în temeiul legii speciale reparatorii.

Domenii speta

Spete similare