Taxe judiciare de timbru. Restituirea taxei judiciare de timbru în cazul încheierii tranzacţiei

Taxe judiciare de timbru. Restituirea taxei judiciare de timbru în cazul încheierii tranzacţiei

În cazul în care până la prima zi de înfăţişare părţile încheie tranzacţie sau renunţă la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime. În calea de atac, achitarea parţială a taxei judiciare de timbru, odată cu declararea apelului sau a recursului, şi nu în cuantumul stabilit de instanţă prin rezoluţie administrativă, nu impune încasarea diferenţie şi nici restituirea taxelor de timbru.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 30 din 22 ianuarie 2010

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi la data de 27.07.2007, reclamantul P.M.-V. a chemat-o în judecată pe pârâta P.A. pentru a se dispune reducţiunea testamentului autentificat sub nr.3364/2002 şi ieşirea din indiviziune a succesiunii defunctului P.P.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.12431/2008, a admis acţiunea şi a dispus reducţiunea testamentului autentificat la data de 16 octombrie 2002, constatând deschisă succesiunea defunctului P.P., moştenitori după defunctul P.P., fiind P.A., în calitate de soţie supravieţuitoare cu o cotă de 1 din masa succesorală şi P.M.-V. în calitate de fiu cu o cotă de 3 din succesiune. A mai constatat judecătoria că masa succesorală se compunea dintr-un apartament evaluat la suma de 143.678 lei. S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor prin atribuirea apartamentului către reclamant, cu obligarea acestuia de a plăti pârâtei cu titlu de sultă suma de 35.919,5 lei.

Instanţa de prim grad a stabilit pe baza probatoriului administrat calitatea de moştenitori, compunerea masei, cota descendentului şi a soţului supravieţuitor, reducerea testamentului până la cotitatea disponibilă.

În apelul declarat, pârâta a formulat critici cu privire la cota cuvenită soţiei supravieţuitoare ce este moştenitor legal şi testamentar în temeiul Legii nr.319/1944, a criteriilor aplicate de instanţă în formarea loturilor. Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 711 din 27.10.2009 a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, dispunând reducţiunea testamentului autentificat până la limita cotităţii disponibile speciale de 1. S-a constatat deschisă succesiunea rămasă pe urma defunctului P.P., moştenitori după defunctul P.P. fiind P.A. în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 27/64 din masa succesorală şi P.M.-V. în calitate de fiu cu o cotă de 37/64, masa succesorală fiind compusă dintr-un apartament evaluat la suma de 143.678 lei. S-a dispus totodată ieşirea din indiviziune a părţilor şi atribuirea apartamentului către reclamantul P.M.-V., acesta fiind obligat la plata către pârâta P.A. a sumei de 60.614,15 lei cu titlul de sultă. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contraveneau deciziei tribunalului.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prima instanţă a calculat greşit cotele ideale şi valorice ale fiecărei părţi, procedând la recalcularea lor. De asemenea, a mai reţinut instanţa de apel că pârâta nu a solicitat atribuirea apartamentului la judecata în primă instanţă, fiind o cerere nouă în sensul art.294 C.pr.civ., criteriile de atribuire fiind corect aplicate.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta P.A., încadrând motivele în art.304 pct. 9 C.pr.civ., susţinând că instanţele au aplicat greşit legea în modalitatea de partajare şi atribuire a locuinţei şi arătând că în primă instanţă a cerut atribuirea apartamentului, cererea nefiind nouă în sensul art.294 C.pr.civ., criteriile de atribuire prevăzute de lege în art.741 C.civ. şi art.673 ind.9 C.pr.civ. fiindu-i favorabile recurentei.

În recurs, la primul termen de judecată, părţile prezente în instanţă au depus la dosar o tranzacţie, solicitând instanţei de recurs să pronunţe o hotărâre care să le consfinţească învoiala, în conformitate cu art.271 C.pr.civ.

Recursul este întemeiat pentru considerentele expuse în continuare.

În cadrul procedurii judiciare ce are loc potrivit dispoziţiilor art.673 ind.1 – art.673 ind.14 C.pr.civ., instanţa are obligaţia de a ţine seama de învoiala părţilor cu privire la modul în care are loc ieşirea din indiviziune. Dispoziţiile privind judecata în primă instanţă sunt aplicabile şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor ce reglementează judecarea căii de atac. Articolul 271 C.pr.civ. prevede că „părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care „să consfinţească învoiala lor”.

Curtea de apel a constatat că părţile i-au solicitat să ia act de învoiala lor, înfăţişată în scris, fiind îndeplinite cerinţele art.272 C.pr.civ. În cauză nu exista niciun impediment legal pentru a nu se fi dispus încetarea stării de indiviziune prin învoiala părţilor, ceea ce putea avea loc numai prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate, astfel încât recursul a fost admis.

În cauză, prin rezoluţie administrativă, recurenta a fost înştiinţată asupra taxelor judiciare de timbru pe care le datora conform art.3 din Legea nr.146/1997 modificată prin Legea nr.276/1999. Recurenta a achitat parţial taxa de timbru şi timbru judiciar, cerând a se aplica art.23 din Legea nr.146/1997 modificată prin Legea nr.276/2009 şi „a se constata că nu datorează diferenţa din taxele de timbru”. În conformitate cu art. 23 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.146/1997, „în cazul în care până la prima zi de înfăţişare, părţile încheie tranzacţie sau renunţă la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacţia ori renunţarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfăţişare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ţinând seama de actele procesuale deja îndeplinite”.

În cauză, părţile au încheiat tranzacţia la primul termen de judecată, ceea ce ar fi impus şi restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, ce reprezentau plata serviciilor prestate de instanţele judecătoreşti. În interpretarea dispoziţiilor citate, serviciul prestat de instanţă este limitat la măsurile dispuse de instanţă, pentru primul termen de judecată - citarea părţilor, comunicarea motivelor de recurs – ce se încadrau în suma de 10 lei, pentru care au fost depuse chitanţe la dosar şi timbru judiciar mobil.

Astfel fiind, întrucât s-a încheiat tranzacţia la primul termen în recurs, s-a constatat că recurenta nu datora şi taxa de timbru stabilită prin rezoluţie administrativă care, oricum, în cazul plăţii s-ar fi restituit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul declarat de P.A. împotriva deciziei civile nr.711 din 27.10.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi a sentinţei civile nr.12431/31.10.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, pe care le-a casat. În temeiul art.271 C.pr.civ., instanţa de recurs a consfinţit învoiala părţilor cu privire la ieşirea din indiviziune a succesiunii defunctului, conform tranzacţiei.

Domenii speta

Spete similare