Dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituţional prevăzut de art. 41 al.2 din Constituţie şi garantat şi prin lege organică (art. 39 al.1 lit.c, art. 139 şi 145 Codul Muncii) tuturor salariaţilor, acest drept neputând forma obiectul vreunei limitări.
Angajatorul are obligaţia programării asistenţilor personali în efectuarea concediului de odihnă (conform art. 143 Codul Muncii), iar în cazul în care se optează pentru neefectuarea repausului specific concediului de odihnă, aceştia au dreptul să primească indemnizaţii în echivalent. În cazul în care angajatorul nu asigură dreptul la un repaus anual, repausul trebuie plătit, fapt ce atrage astfel dreptul la despăgubiri pentru asistenţii personali. Această obligaţie de dezdăunare este prevăzută de art. 40 al.2 Codul Muncii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2010
Curtea de Apel Constanța
Concediere in temeiul art. 61 lit. c din Codul muncii.
Tribunalul Suceava
Litigiu privind funcţionarii publici
Curtea de Apel Timișoara
Indemnizaţia pentru concediul de odihnă neefectuat acordată la încetarea contractului individual de muncă. Cuantificarea ei în situaţia în care salariatul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă pe parcursul întregului an calendaristic sau a une...
Tribunalul Mehedinți
Raporturi de muncă
Curtea de Apel Timișoara
Desființarea instituției publice. Funcţionar public eliberare din funcție. Condiţii