Societate comercială dizolvată de drept pentru motivele prevăzute de Legea nr. 359/2004.Inadmisibilitatea deschiderii procedurii falimentului.

Societate comercială dizolvată de drept pentru motivele prevăzute de Legea nr. 359/2004.Inadmisibilitatea deschiderii procedurii falimentului.

Secţia comercială – Decizia nr. 360/25 iunie 2008

Judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara a admis cererea formulată de H.G. lichidator al societăţii P. B. SCS Hunedoara desemnat de judecătorul delegat la ORC Hunedoara şi a deschis procedura executării silite concursuale a aceleaşi societăţii motivând că prin încheierea nr. 8608/27 iunie 2006 judecătorul delegat a constatat dizolvarea de drept a societăţii pârâte conform art.30 alin.l şi 2 din Legea nr. 359/2004, şi a numit ca lichidator pe H. G., iar potrivit art. 270 indice 1 şi 2 din Legea nr.31/1990 în cazul în care societatea aflată în lichidare este în insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară

deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006. (Tribunalul Hunedoara, Sentinţa nr. 363/27 martie 2008).

Curtea de apel a admis recursul pârâtei pentru considerentele următoare:

Art.237 lit. (a-d) din Legea nr.31/1990 reglementează dizolvarea ireversibilă provocată de cauze care pun sub semnul întrebării funcţionarea legală a societăţii.

La cauzele prevăzute de Legea nr.31/1990, art.30 alin.l din Legea nr.359/16 sept.2004 a adăugat neândeplinirea obligaţiei de preschimbare a certificatelor de înmatriculare şi de înregistrare fiscală, până la 30 decembrie 2004. ^

În această ultimă ipoteză, competenţa de a constata dizolvarea de drept, aparţine judecătorului delegat la registrul comerţului, iar încheierea se pronunţă la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, se comunică, se publică şi se afişează conform cu dispoziţiile art.30 alin.3 din Legea nr.359/2004, fiind supusă recursului.

Dacă încheierea judecătorului delegat nu a fost atacată cu recurs ori dacă recursul a fost respins, societatea intră în procedura lichidării voluntare descrisă de Legea nr.31/1990, pentru îndeplinirea operaţiunilor specifice lichidării, art. 31 alin.3 şi alin.4 din Legea nr. 359/2004 stabilind calea procedurală specială de urmat.

Prin urmare, procedura dizolvării voluntare guvernată de Legea nr.31/1990 şi procedura dizolvării în caz de insolvenţă se declanşează faţă de societatea comercială ale cărei elemente de identificare şi structură internă nu prezintă neregularităţi, iar aceste proceduri nu se aplică în ipotezele care atrag dizolvarea de drept.

Legea nr.31/1990 reglementează cauzele care atrag încetarea activităţii comerciale şi trecerea în procedura lichidării activului patrimonial, sub supravegherea asociaţilor şi cu intervenţia limitată a tribunalului.

Legea nr.85/2006 reglementează cauzele de risc comercial grav care determină încetarea definitivă a activităţii societăţii, şi declanşarea procedurii de lichidare patrimonială sub supravegherea judecătorul sindic căreia legea îi conferă atribuţii specifice.

Legea nr.359/2004 reglementează cauzele care atrag dizolvarea de drept a societăţii datorită unor neregularităţi ce nu-i permit funcţionarea normală.

În situaţia expres prevăzută, Legea nr.31/1990 impune trecerea de la lichidarea voluntară sau de la executarea voluntară a creanţelor către creditori, efectuată de lichidatorul desemnat de asociaţi, în baza unui mandat convenţional, şi sub supravegherea asociaţilor, la lichidarea sub supravegherea puterii judecătoreşti.

În această ipoteză legală, intervine aplicabilitatea Legii nr.85/2006 întrucât, procedura voluntară devine judiciară, adică, executarea voluntară se converteşte în executarea silită judiciară, preşedintele tribunalului desemnând pe judecătorul a cărei denumire de „sindic" exprimă aşezarea debitorului subprotecţia legii şi aplicarea parităţii de tratament juridic faţă de toţi creditorii sociali chemaţi să-şi exercite dreptul la satisfacerea creanţelor din fondul bănesc obţinut ca urmare a valorificării bunurilor debitoarei.

În cadrul executării silite concursuale judiciare, Legea nr.85/2006 conferă judecătorului sindic atribuţii specifice, de administrare a societăţii şi de administrare-gestionare a patrimoniului acesteia, cu scopul de a coordona, supraveghea şi controla întregirea şi valorificarea activului şi plata pasivului patrimonial faţă de toţi creditorii sociali.

Cum, dizolvarea de drept, ireversibilă reglementată de Legea nr. 359/2004 priveşte o persoană juridică care nu a îndeplinit obligaţii imperative de informare financiar-contabilă, ori ale cărei elemente de identificare şi structură internă prezintă neregularităţi, devine sesizabilă diferenţa faţă de dizolvarea în caz de insolvenţă.

În consecinţă, de la data dizolvării de drept constatată de judecătorul delegat la ORC, lichidarea ce se derulează în baza dispoziţiilor Legii nr.389/2004 are deja caracter judiciar, regulile aplicabile acestei executări sunt cele reglementate de Legea nr.31/1990, şi nu mai este necesară punerea societăţii, a lichidatorului şi a creditorilor sub coordonarea, supravegherea şi controlul puterii judecătoreşti.

Aceasta deoarece, atribuţiile de coordonare, supraveghere şi control asupra operaţiunilor lichidării societăţilor vizate de Legea nr.389/2004, sunt date de lege în competenţa judecătorului delegat, iar operaţiunile se derulează conform Legii nr.31/1990 care reprezintă „dreptul comun" în materia lichidării.

În speţă, societatea P.B. SCS Hunedoara a fost dizolvată de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, astfel că devine aplicabilă Legea nr. 359/2004, iar procedura lichidării trebuie să se deruleze conform Legii nr.31/1990. într-o astfel de ipoteză, legea nu impune trecerea dintr-o procedură de lichidare judiciară totală, într-o nouă procedură de lichidare judiciară totală, întrucât, deschiderea din nou a procedurii de lichidare faţă de aceeaşi societate al cărui patrimoniu fost supus deja lichidării, nu este posibilă decât teoretic.

Mai mult, ratio legis nu este de a efectua cheltuieli inutile pentru operaţiuni fictive, lipsite de suport juridic. In acest sens, decizia cu privire la valorificarea întregului activ patrimonial şi la plata pasivului patrimonial al societăţii, luată în baza Legii nr.31/1990, şi punerea în executare a acestor măsuri, confirmate de judecătorul delegat, lipseşte de eficienţă şi de temei juridic reluarea aceloraşi operaţiuni, sub supravegherea judecătorului sindic.

Bazat pe considerentele expuse, Curtea a concluzionat că speţei nu-i sunt incidente nici dispoziţiile art. 233 alin.l şi 4, nici cele ale art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990, şi nici cele ale Legii nr.85/2008, şi că este greşită interpretarea conform căreia, prin instituirea obligaţiei de a fi deschisă procedura lichidării prevăzută de Legea nr. 31/1990, Legea nr. 359/2004 ar impune deschiderea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006.

Domenii speta

Spete similare