Suspendarea judecăţii în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă atunci când se invocă un drept de retenţie.

Suspendarea judecăţii în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă atunci când se invocă un drept de retenţie.

Dispoziţiile art. 244 pct.1 Cod procedură civilă sunt incidente şi în situaţia în care dreptul de retenţie se invocă pe calea unei acţiunii separate, condiţia fiind ca între cele două litigii să existe o legătură suficient de strânsă, iar bunul să fie încă în detenţia celor ce invocă retenţia, deoarece dreptul de retenţie este un drept real imperfect, care funcţionează atâta timp cât bunul se află la detentor.

Secţia civilă –Decizia civilă nr. 3/7  ianuarie  2010

Prin sentinţa civilă nr.1959/2009 a Judecătoriei Sibiu, astfel cum a fost completată prin sentinţa 3433/2009, a fost admisă acţiunea reclamanţilor DSE şi DKC împotriva pârâţilor PN şi PM şi s-a dispus evacuarea acestora din urmă din imobilul situat în Sibiu, str. G.A., nr.10.

De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională prin care pârâţii - reclamanţi reconvenţionali P. au solicitat să se constate că sunt titularii unui drept locativ asupra imobilului în litigiu şi să fie obligaţi pârâţii reconvenţionali D. să încheie contract de închiriere a imobilului pe o durată de 5 ani.

Pârâţii au declarat apel împotriva sentinţelor menţionate, iar în cursul judecării apelului, la data de 14.07.2009, au formulat acţiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr.8432/306/2009, prin care au solicitat. în contradictoriu cu pârâţii D. (intimaţi în cauza de faţă), obligarea acestora din urmă la plata investiţiilor şi a sporului de valoare adus imobilului situat în Sibiu str. G.A. nr.10, prin aceste investiţii, precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la plata integrală a despăgubirilor.

La 26.10.2009 Tribunalul Sibiu a dispus, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea soluţionării apelului din dosar nr.8825/306/2008 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.8432/306/2009 al Judecătoriei Sibiu.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare şi continuării judecăţii.

În expunerea motivelor, recurenţii susţin că ,,în mod greşit, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului, întrucât  imobilul în litigiu le-a fost restituit recurenţilor  prin dispoziţie în anul 2005, iar aceştia s-au aflat în litigiu cu pârâţii pentru redobândirea imobilului din anul 2001.

Aceştia susţin că pârâţii au fost de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi în aceste condiţii dreptul de retenţie nu poate fi recunoscut de instanţă.

Recurenţii arată, de asemenea, că pârâţii nu au invocat dreptul de retenţie în cadrul acţiunii în evacuare şi că prin suspendarea apelului se tinde la tergiversarea soluţionării cauzei, iar soluţionarea acţiunii în evacuare nu are legătură cu soluţia ce se va pronunţa în acţiunea în pretenţii.

În drept se invocă art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.

Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele :

Acţiunea pe care pârâţii au promovat-o pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr.8432/306/2009, vizează îmbunătăţirile pe care aceştia susţin că le-au adus imobilului situat în Sibiu, str. G.A., nr.10, din care reclamanţii solicită evacuarea lor, precum şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea pârâţilor asupra acestui imobil până la restituirea investiţiilor.

Investiţiile pretinse vizează perioada în care pârâţii au fost chiriaşi şi apoi proprietari ai imobilului în litigiu.

În aceste condiţii, având în vedere că unul din petitele acţiunii amintite are ca obiect instituirea unui drept de retenţie, Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a considerat că soluţionarea apelului vizând evacuarea pârâţilor depinde de soluţia ce se va da în dosar nr.8432/306/2009, ştiut fiind că dreptul de retenţie este un drept real imperfect, care funcţionează atâta timp cât bunul se află la detentor.

Criticile privind buna sau reaua credinţă a pârâţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ca o condiţie de instituire a dreptului de retenţie, nu pot fi primite, întrucât aceste aspecte se analizează în cadrul acţiunii ce formează obiectul dosarului nr.8432/306/2009, iar instanţa nu se poate pronunţa asupra acesteia în cauza de faţă.

De asemenea, pentru a verifica incidenţa dispoziţiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă nu au relevanţă litigiile anterioare între părţi, aşa cum greşit consideră recurenţii.

Faptul că, în cadrul acţiunii în evacuare, pârâţii nu au solicitat instituirea unui asemenea drept de retenţie, nu este de natură a duce la concluzia că aceştia urmăresc tergiversarea soluţionării cauzei, câtă vreme ei au solicitat, pe calea acţiunii reconvenţionale, să li se recunoască un drept locativ asupra imobilului în litigiu, situaţie în care nu se mai justifica cererea lor cu privire la dreptul de retenţie.

Pentru aceste considerente, reţinând că criticile invocate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, soluţia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de faţă.

Domenii speta

Spete similare