Acordarea sporului de calculator de 15% personalului auxiliar din justiţie nu se acordă, fiind inclus în sporul de 15% pentru condiţii vătămătoare

. Acordarea sporului de calculator de 15% personalului auxiliar din justiţie

nu se acordă, fiind inclus în sporul de 15% pentru condiţii vătămătoare

Art. 30 din O.U.G. nr.177/2002

Art.7 alin.(1)şi (2) din O.U.G. nr.27/2006

 Reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de

specialitate care îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin

acţiunea formulată au solicitat obligarea pârâţilor la plata sporului de 15%,

justificat de aceea că lucrează la calculator în toate cele 8 ore ale

programului de lucru.

O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale

magistraţilor a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din

indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru condiţii deosebite de muncă,

grele, vătămătoare sau periculoase, la instanţele judecătoreşti şi parchete,

spor ce se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.

Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din

O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,

procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei că pentru

condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase,

judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului asimilat

acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută

lunară, proporţional cu  timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.

La stabilirea condiţiilor de acordare a  sporului noua

reglementare – alin.2 al art.7 din  O.U.G. nr.27/2006 – nu a mai preluat

prevederea privind desfăşurarea activităţii în condiţiile menţionate pe o

durată de cel puţin 70%.

Din interpretarea gramaticală a textelor de lege menţionate,

rezultă că, în situaţia în care activitatea reclamanţilor se desfăşoară în mai

multe tipuri de condiţii vătămătoare, sporul de 15% din indemnizaţia de

încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată.

Cum reclamanţii primesc deja acest spor pentru alte condiţii

vătămătoare de muncă, noua pretenţie nu are bază legală.

(Decizia civilă nr.1317/R-CM din 05 octombrie 2009)

Prin acţiunea înregistrată la data de 6.02.2008, reclamanţii M.C. ş.a. au

chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti şi Consiliul

Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea care se va

pronunţa să fie obligaţi să le plătească sporul de lucru la calculator în procent de

15% din salariul de bază brut, pe perioada februarie 2005 – februarie 2008 şi în

continuare, sume actualizate în raport cu rata inflaţiei până la data plăţii efective a

acestora, obligarea pârâtei de a efectua menţiunile corespunzătoare în carnetele de

muncă ale reclamanţilor, precum şi obligarea pârâţilor la acordarea a 3 zile în plus la

concediul de odihnă începând cu data introducerii acţiunii, precum şi cu 3 ani

anterior acestei date.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, începând cu anul

2003 lucrează numai la calculator, în toate cele 8 ore de program zilnic şi cu toate

acestea, nu au primit drepturile aferente acestei munci, drepturi de care alţi salariaţi

din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie beneficiază.

S-a susţinut că în domenii precum sănătatea, petrochimia şi altele se

plăteşte acest spor, invocându-se în acest sens Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.

414/2006 şi prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivelul grupului de

unităţi din industria chimică şi petrochimică.

Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă

periodic prin pauză care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare.

Reclamanţii au invocat şi împrejurarea că, deşi lucrează în condiţii

grele şi beneficiază de sporul corespunzător acestora, totuşi nu beneficiază de cele

cel puţin 3 zile în plus la concediul de odihnă, aşa cum este prevăzut în art.142

Codul muncii.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat,

întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în

susţinerea căreia a adus următoarele argumente:

C.N.C.D. nu poate fi chemat în instanţă în calitate de pârât deoarece,

potrivit dispoziţiilor art.16-20 din O.G. nr.137/2000 republicată este instituţia

abilitată şi investită prin lege să aplice dispoziţiile legislaţiei în materie de

nediscriminare pe teritoriul României, să constate şi să sancţioneze contravenţiile

prevăzute în acelaşi act normativ, Consiliul având competenţa materială de a se

pronunţa cu privire la săvârşirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă

şi în orice domeniu de activitate.

S-au invocat şi prevederile art.27 din O.G. nr.137/2000, potrivit

cărora, posibila victimă a discriminării poate introduce acţiune direct în instanţă,

prin care să solicite despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare, fiind obligat să

probeze existenţa discriminării.

În acest context, C.N.C.D. a solicitat să se admită excepţia lipsei

calităţii sale procesuale pasive.

Pârâta Curtea de Apel Piteşti a formulat întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări:

În absenţa unui text de lege prin care să fie recunoscut distinct sporul

de calculator solicitat prin acţiune, reclamanţii nu pot beneficia de un astfel de

drept.

Prin reglementarea de la art.22 alin.1 din O.U.G. nr.8/2007 s-a

prevăzut că pentru condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase,

personalul salarizat potrivit acestei ordonanţe beneficiază de un spor de 15% din

salariul de bază, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii, astfel că

sporul cerut de reclamanţi li se acordă deja efectiv acestora.

Pe de altă parte, H.G. nr.1136/2006 reglementează măsurile

preventive sau de reparaţie care vizează durata expunerii la radiaţii şi echipamentul

de protecţie, fără a reglementa un spor special.

În ceea ce priveşte discriminarea invocată de reclamanţi în sensul că

salariaţii din alte domenii primesc sporul solicitat prin acţiune, pârâta a învederat că

nici această susţinere nu poate fi primită deoarece, astfel cum a motivat anterior,

reclamanţii beneficiază deja de sporul cerut în baza legii speciale de salarizare.

Prin sentinţa civilă nr.398/6 mai 2008, Tribunalul Vâlcea a admis

excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Naţional pentru

Combaterea Discriminării şi a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca fiind introdusă împotriva

unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de şi obligaţi pârâţii

Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti să plătească reclamanţilor despăgubiri

constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe

perioada februarie 2005 şi până la data pronunţării sentinţei, sumă actualizată cu

rata inflaţiei până la data plăţii efective.

Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea la efectuarea

menţiunilor în carnetele de muncă ale reclamanţilor şi privind acordarea a 3 zile

în plus la concediul de odihnă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor

art.16-20 din O.G. nr.137/2000 republicată, Consiliul Naţional pentru Combaterea

Discriminării este o instituţie abilitată şi învestită prin lege să aplice dispoziţiile

legislaţiei în materie de nediscriminare, el neputând fi ţinut obligat la repararea

vreunui prejudiciu prin obligarea lui la acordarea de despăgubiri sau la restabilirea

situaţiei anterioare.

Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, precum şi a

prevederilor art.27 din O.G. nr.137/2000, rezultă că C.N.C.D., cu toate că nu poate

fi ţinut obligat în raportul juridic dedus prezentei judecăţi, el trebuie să fie doar citat

în cauză în calitate de monitor al pricinilor având drept obiect discriminarea şi nu în

calitate de parte pârâtă, situaţie faţă de care urmează să se admită excepţia lipsei

calităţii procesuale pasive a acestui pârât, consecinţa admiterii acestei excepţii de

fond fiind respingerea acţiunii formulată de reclamanţi împotriva pârâtului

C.N.C.D. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală

pasivă.

Sub aspectul fondului cauzei, tribunalul a reţinut că, reclamanţii au

calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vâlcea.

Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor

judecătoreşti este reglementată prin O.G. nr.8/2007.

Potrivit prevederilor art.6 alin.1 Codul muncii, tuturor salariaţilor care

prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală, dreptul la negocieri

colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la

protecţia împotriva concedierilor ilegale.

De asemenea, legea reglementează protecţia sănătăţii şi a securităţii în

muncă, sub aspectul acestora sporurile la salariu putând fi stabilite până la limita

maximă permisă de lege pentru locurile de muncă cu condiţii grele sau vătămătoare,

sporurile putând fi cumulate deoarece ele se datorează unor cauze diferite care

generează drepturi distincte.

În aceste condiţii, tribunalul a reţinut că sporul de calculator de 15%

solicitat de reclamanţi este întemeiat deoarece, aceştia desfăşoară zilnic activitate

permanentă în faţa calculatorului, pe parcursul celor 8 ore de program.

În condiţiile în care un astfel de spor a fost recunoscut şi acordat prin

dispoziţii legale speciale unor categorii de salariaţi care lucrează în domenii precum,

sănătatea ori petrochimia, avându-se în vedere considerentul desfăşurării efective a

activităţii zilnice la calculator, din aplicarea dispoziţiilor art.27 din O.G.

nr.137/2000 a rezultat că reclamanţii au suferit o discriminare în ceea ce priveşte

neacordarea aceluiaşi spor pentru desfăşurarea muncii în condiţii identice cu cei

care beneficiază deja de plata sporului de calculator.

Astfel fiind, s-a admis în parte acţiunea şi să fie obligaţi pârâţii

Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti să plătească reclamanţilor despăgubiri

constând în sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut, pe

perioada februarie 2005 şi până la data pronunţării hotărârii, sumă actualizată cu

rata inflaţiei până la data plăţii efective.

Actualizarea s-a acordat având în vedere faptul că de la data la care

sumele erau datorate şi până la data plăţii efective a acestora, puterea economică de

cumpărare a monedei naţionale a scăzut, iar repararea integrală a prejudiciului

suferit de reclamanţi impune şi actualizarea sumelor datorate.

Cât priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la

efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor,

sub aspectul sporului de 15%, tribunalul a constatat că prin dispoziţiile Decretului

nr.92/1976 privind carnetul de muncă s-au reglementat situaţiile speciale în care se

pot face înscrieri în carnetul de muncă.

Având în vedere caracterul de despăgubiri al drepturilor care se vor

acorda prin prezenta hotărâre reclamanţilor, tribunalul a reţinut că în carnetele de

muncă nu se înscriu decât sumele cu titlu de drepturi salariale şi nu de despăgubiri

rezultate ca urmare a constatării discriminării.

Astfel fiind, s-a respins capătul de cerere privind obligarea la

efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.

Sub aspectul capătului de cerere referitor la acordarea a 3 zile de

concediu în plus la concediul de odihnă, tribunalul a constatat că reclamanţii

beneficiază anual, potrivit dispoziţiilor Legii nr.567/2004 de un concediu de odihnă

plătit de 30 de zile lucrătoare, iar faţă de situaţia că nici H.G. nr.1028/2006 şi nici

Legea nr.319/2006 nu prevăd obligaţia angajatorului de a acorda un astfel de

concediu suplimentar, a fost respins şi acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal

reclamanţii şi pârâta Curtea de Apel Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi

netemeinicie.

În dezvoltarea recursului formulat, reclamanţii au susţinut că plata

actualizată a sporului de calculator în procent de 15% din salariul de bază se

cuvenea a fi acordată şi în continuare pentru aceleaşi raţionamente exprimate şi în

cererea de chemare în judecată şi efectuate menţiunile în carnetele de muncă ale

acestora, aşa cum s-a conturat în practica altor instanţe din ţară.

Pârâta Curtea de Apel Piteşti a criticat hotărârea ca fiind lipsită de

temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât actul normativ care

prevede salarizarea reclamanţilor, personal auxiliar de specialitate, respectiv O.G.

nr.8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, nu recunoaşte distinct sporul de

calculator solicitat de reclamanţi prin acţiunea introductivă.

Dimpotrivă, art.22 alin.1 din O.G. nr.8/2007 prevede deja pentru

aceştia un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, proporţional cu

timpul efectiv lucrat în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase, plătibil o singură

dată în cazul constatării întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru

acordarea sa.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a

admis recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Piteşti şi a modificat sentinţa, iar

pe fond a respins acţiunea. Totodată a respins ca nefondat recursul formulat de

reclamanţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut

următoarele:

Reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate

care îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin acţiunea formulată au

solicitat obligarea pârâţilor la plata sporului de 15%, justificat de aceea că lucrează la

calculator în toate cele 8 ore ale programului de lucru.

Utilizarea în mod obişnuit a calculatorului – echipament cu ecran de

vizualizare – pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru – necesită

evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală, potrivit

prevederilor H.G. nr.1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se

desfăşoară în condiţii vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau

sisteme ale organismului.

O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale

magistraţilor a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din

indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru condiţii deosebite de muncă, grele,

vătămătoare sau periculoase, la instanţele judecătoreşti şi parchete, spor ce se

acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.

Textul de lege a prevăzut la alin.2 condiţia ca cel puţin 70% din

activitate să se desfăşoare în asemenea condiţii pentru ca apoi, să se stabilească de

către Ministrul Justiţiei sau, după caz, de către Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, alte condiţii de acordare a sporului.

Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din

O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor

şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei că pentru condiţii deosebite de

muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-

asistenţi şi personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din

indemnizaţia de încadrare brută lunară, proporţional cu  timpul efectiv lucrat în

aceste condiţii.

La stabilirea condiţiilor de acordare a  sporului noua reglementare –

alin.2 al art.7 din  O.U.G. nr.27/2006 – nu a mai preluat prevederea privind

desfăşurarea activităţii în condiţiile menţionate pe o durată de cel puţin 70%.

Din interpretarea gramaticală a textelor de lege menţionate, rezultă că,

în situaţia în care activitatea reclamanţilor se desfăşoară în mai multe tipuri de

condiţii vătămătoare, sporul de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară nu

poate fi acordat decât o singură dată.

Cum reclamanţii primesc deja acest spor pentru alte condiţii

vătămătoare de muncă, noua pretenţie nu are bază legală.

Măsurile speciale de prevenire sau remediere a eventualului risc

profesional constatat în urma evaluării activităţii la calculator, măsuri reglementate

de H.G. nr.1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă

referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare şi de legea – cadru

nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, sunt de aplicare imediată întrucât

vizează asigurarea protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi evitarea riscurilor profesionale.

Nu au drept scop compensarea muncii depuse în condiţii vătămătoare, de aceea nu

au caracter de spor salarial.

Pentru aceste considerente nu a foat reţinut tratamentul diferenţiat,

pentru a se putea vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, sporul fiind deja plătit.

De altfel, nu s-a probat situaţia de comparabilitate dintre judecători şi

salariaţii care lucrează în domeniile contabilitate şi informatică sub aspectul duratei

de utilizare a calculatorului în programul de lucru.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la

art.291 Codul muncii, Curtea a admis recursul declarat de pârâtă, aşa cum s-a

arătat şi pe cale de consecinţă a respins recursul formulat de reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare