Litigiu privind funcționarii publici statutari. Stabilirea salariului de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, cu excluderea din acesta a sumelor compensatorii

Litigiu privind funcționarii publici statutari. Stabilirea salariului de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, cu excluderea din acesta a sumelor compensatorii

- Legea nr. 330/2009

- OUG nr. 1/2010

- Legea nr. 284/2010

- Legea nr. 285/2010

Din succesiunea actelor normative în domeniul salarizării, aplicabile începând cu anul 2010, rezultă că legiuitorul a urmărit menținerea în plată a salariilor la un nivel cel puțin egal cu cel aflat în plată la finalul anului anterior, dacă personalul a continuat să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.

Totodată, rezultă că în anul 2011 au intervenit modificări ale denumirilor elementelor componente ale salariului lunar utilizate de legiuitor pentru anul 2010, respectiv noțiunea “salariul funcției de bază” utilizată prin Legea nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010 a fost înlocuită cu noțiunea “salariul de funcție” prin Legea nr. 284/2010, aceasta justificând, în opinia instanței dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.

În ceea ce privește problema sporurilor și indemnizațiilor incluse în temeiul prevederilor legale mai sus citate în solda funcției de bază/salariul de funcție, instanța de recurs reține că acestea și-au pierdut individualitatea și au devenit parte a soldei funcției de bază/salariului de funcție, astfel încât nu există temei legal pentru excluderea lor din cuantumul acestuia. Scopul includerii lor în solda funcției de bază/solda de funcție a fost menținerea aceluiași nivel al salarizării, astfel încât nicio persoană să nu înregistreze prin punerea în aplicare a prevederilor noilor legi ale salarizării, diminuarea cuantumului drepturilor salariale de care beneficia.

Modalitatea în care au fost evidențiate pe statele de plată sumele compensatorii incluse în temeiul OUG nr. 1/2010 în salariul funcției de bază și ulterior, în temeiul Legii nr. 285/2010, în salariul de funcție, respectiv chiar dacă au fost evidențiate ca elemente individuale cu indicarea denumirii avute potrivit legislației aplicabile anterior datei de 01.01.2010 – precum situația din speță, nu poate justifica o concluzie contrară celei expuse în considerentele de mai sus întrucât, în opinia instanței, evidența angajatorului are scopul de a indica în concret modul de calcul al drepturilor salariale acordate angajaților.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 906 din 29 octombrie 2021

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 16.06.2021, Tribunalul (...) a respins acțiunea în contencios administrativ astfel cum a fost modificată înaintată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă – Departamentul (...), având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari – dosar disjuns din dosarul nr. (...)/2019.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul inițiator al cererii de chemare în judecată a fost polițist în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă – Departamentul (...) având gradul de comisar șef principal de poliție și s-a pensionat începând cu data de 15.12.2016.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut faptul că, prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la art. 30 alin. 5 din acest act normativ s-a prevăzut că, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”

Iar la pct. 1 al Notei la Anexa IV/1A se stabilește că, „în coeficienții de ierarhizare minimi și maximi sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizația de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate și sporul de fidelitate.”

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar prevede la art. 6: „(1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”

Legea-cadru nr. 284/2010 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ANEXA VII „familia ocupațională de funcții bugetare “apărare, ordine publică și siguranță națională”, Capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, Secțiunea a 2-a „Soldele și salariile funcțiilor de bază” stabilește următoarele:

- art. 4 „(1) Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariu lunar.

 (2) Salariul lunar se compune din salariul funcției de bază, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.

 (3) Salariul funcției de bază este compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferențierii salariilor funcțiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare pentru salariile de funcție.”

- art. 6 „Solda de funcție, respectiv salariul de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți pentru fiecare funcție cu valoarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei 1, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea personalului, sau prin acordarea cuantumului aferent claselor de salarizare corespunzătoare funcțiilor.”

De asemenea, Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede: „Anexa VI - Cap. I - Secțiunea 2

Art. 4 (1) Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariu lunar. (2) Salariul lunar se compune din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.

Art. 7 lit. a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I - IX; b) solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I - IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată „art. 1 - Începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră”, iar potrivit HG nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată art. 1 „Începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 lei/oră.”

Din dispozițiile legale anterior amintite instanța a reținut că din interpretarea și aplicarea prevederilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 153/2017, raportat la dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 și Hotărârii Guvernului nr. 846/2017, rezultă împrejurarea că, în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale pct. 1 al Notei la Anexa IV/1A la Legea-cadru nr. 330/2009 și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, în salariul de funcție al polițiștilor au fost introduse foste sporuri și sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Salariul lunar al polițistului se compune din salariul funcției de bază (compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă), indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale. În aceste condiții, valoarea care se compară cu nivelul salariului de bază minim garantat în plată, așa după cum prevede art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2017, este salariul funcției de bază, întrucât acesta nu cuprinde nici sporuri, nici adaosuri.

Așa cum rezultă din prevederile art. 4 alin. (2) din capitolul II al anexei VII din Legea nr. 284/2010, la salariul funcției de bază se adaugă „indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale”.

Valoarea salariului de funcție (sau salariul pentru funcția îndeplinită) nu este cea care trebuie comparată cu nivelul salariului de bază minim garantat în plată deoarece, pe de o parte, salariul de funcție (sau salariul pentru funcția îndeplinită) este o parte componentă a salariului funcției de bază (conform art. 4 alin. (3) din capitolul II al anexei VII din Legea nr. 284/2010), iar, pe de altă parte, acesta se obține înmulțind două elemente: coeficientul de ierarhizare al funcției și valoarea de referință sectorială, adică formula CI x VRS (conform art. 6 din capitul II al anexei VII din Legea nr. 284/2010).

De asemenea, instanța a apreciat că salariul de funcție a fost format din salariul de funcție + foste sporuri (incluse în salariul de funcție prin Nota la anexa IV/1A la Legea nr. 330/2009 + sume compensatorii tranzitorii, în baza dispozițiilor art. 30 alin. (5), (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010), iar acest salariu de funcție, calculat prin însumarea elementelor de mai sus, este superior valorilor de 1450 de lei și de 1900 lei.

Scopul Legii nr. 330/2009 a fost de a elimina o parte dintre sporurile acordate personalului plătit din funcții publice însă, pentru ca suma de bani efectiv încasată să nu scadă, eliminarea s-a făcut prin includerea acestora în salariul de bază, indiferent care ar fi denumirea lor prin raportare la diferite categorii de salariați. Procedând de această manieră, sporurile în discuție și-au pierdut individualitatea, devenind parte a salariului de bază.

Din acest punct de vedere, prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 și ale Hotărârii Guvernului nr. 846/2017, potrivit cărora salariul de bază reprezintă suma care nu include sporuri sau alte adaosuri, nu schimbă cu nimic raționamentul de mai sus deoarece prin aceste dispoziții s-a intenționat ca salariul care se raportează la salariul minim să fie cel calculat fără sporuri sau adaosuri. Or, sporurile incluse în salariul de funcție al reclamantului, în baza Legii nr. 330/2009, și-au pierdut individualitatea, fiind doar elemente pe baza cărora acest salariu a fost calculat, astfel că nu mai reprezintă nici sporuri și nici adaosuri.

Nu există niciun temei legal pentru a exclude din salariul de funcție restul componentelor ce au stat la baza reconstrucției salariale impuse de apariția Legii nr. 284/2010 în afara salariului de funcție din 2009 ci, dimpotrivă, un astfel de demers ar însemna ignorarea prevederilor compensatorii instituite ca urmare a situațiilor tranzitorii apărute la implementarea noului sistem de salarizare a personalului plătit din fonduri publice începând cu anul 2011 și stabilirea unui salariu de funcție contrar prevederilor legale.

Astfel fiind, instanța de contencios administrativ a apreciat, în acord cu orientarea jurisprudențială reținută la punctul 67 din considerentele Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu respingerea ca inadmisibilă a solicitării de dezlegare a unei probleme de drept similară cu cea din speța dedusă judecății, că, în analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu cel al salariului de funcție al jandarmilor/polițiștilor se impune a se face fără excluderea din salariul de funcție a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare, respectiv în Legea-cadru nr. 284/2010 sau Legea nr. 153/2017 – dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câștigate.

Față de considerentele de mai sus constatând că din probele administrate, nu rezulta că față de reclamant autoritățile publice pârâte ar fi stabilit o altă modalitate decât cea legală de stabilire a drepturilor salariale cuvenite potrivit legislației succesive începând cu anul 2009 în materia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv față de legislația specială privind drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special, instanța a constatat netemeinicia cererii de chemare în judecată sub aspectul capetelor de cerere rejudecate în întregul acestora, în lipsa unei constatări privind modul eronat de calcul a drepturilor salariale cuvenite reclamantului neexistând nici obligația pârâtei de a comunica diferite acte (anexe) casei Sectoriale de pensia M.A.I. pentru recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.

Prin urmare, în temeiul art. 8, art. 10, art. 18, art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ și a dispozițiilor legale anterior amintite instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamant, fără a acorda acestuia cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, acesta nejustificând angajarea acestora și fiind totodată căzut în pretenții, conform dispozitivului prezentei.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant (R) solicitând admiterea recursului și anularea sentinței recurate, cu consecința admiterii capătului al doilea al acțiunii.

În motivare, a arătat că acțiunea a avut două capete de cerere principale soluționate prin Sentința nr. (...)/CA din 13.112020 a Tribunalului (...).

Împotriva acești sentințe cu privire la capătul 2 al acțiunii reclamantul a formulat recurs soluționat de Curtea de Apel (...) prin Decizia (...)/CA/2021-R, decizie prin care s-a admis recursul formulat de reclamant cu privire la capătul 2 al acțiunii adică cu privire la solicitarea reclamantului de echivalare a salariului de funcție cu salariul minim brut garantat pe economie conform HG nr. 1091/2014 și HG nr. 1017/2015 și s-a dispus rejudecarea cauzei sub acest aspect cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond.

A arătat pe situația de fapt că reclamantul a lucrat în cadrul D.G.P.I. (...), iar în prezent i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a ieșirii la pensie astfel.

Pe fond, pe acest capăt de cerere a invocat prevederile art. 1 și art. 2 din HG nr. 1091/2014, precum și ale art. 1 din HG nr. 1017/2015 din 30 decembrie 2015 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la data de 01.05.2016.

Astfel conform acestor două hotărâri de guvern solda/salariul funcției de bază începând cu 01.07.2015 trebuia să fie 1050 lei, iar începând cu 01.05.2016 trebuia să fie 1250 lei.

Așa cum reiese și din buletinul de calcul atașat deciziei de pensionare reclamantul nu a avut salariile calculate conform dispozițiilor legale în sensul că salariul de funcție achitat acestuia este inferior salariului minim brut pe țară garantat în plată, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile legale citate.

Potrivit art. 4 din Anexa VII la Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariul lunar.

Salariul lunar se compune din salariul funcției de bază, indemnizații, compensații sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariate.

Salariul funcției de bază este compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferențierii salariilor funcțiilor de bază se stabilesc clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare pentru salariile de funcție.

Raportat la prevederile legale evocate, rezultă că elementul specific de încadrare corespondent salariului de bază este, în cazul polițiștilor, salariul de funcție în timp ce salariul gradului profesional și gradațiile reprezintă elemente salariate particulare fiecărui polițist în parte, cuvenite în raport cu pregătirea militară și de specialitate respectiv cu perioada de timp în care a deținut funcția respectivă.

A făcut trimitere la dispozițiile art. 164 Codul muncii republicat cu modificările și completările ulterioare.

Astfel a menționat că aplicarea corectă a HG nr. 1091/2014 și a HG nr. 1017/2015 se realizează conform dispozițiilor menționate prin analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut garantat în plată față de cuantumul salariului de funcție al polițiștilor.

Adică pentru perioada 01.07.2015 - 30.04.2016 conform HG nr. 1091/2014 la un cuantum al salariului de funcție de 1050 lei iar pentru perioada 01.05.2016 - până la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie pentru fiecare reclamant conform HG nr. 1017/2015 cuantumul salariului de funcție este 1250 lei lunar.

La acest cuantum se calculează toate sporurile de care beneficiază reclamantul în funcție de gradul, vechime, funcția deținută etc.

A învederat faptul că aceste dispoziții legale nu au fost aplicate reclamantului, salariul de funcție fiind inferior salariului minim brut garantat conform dispozițiilor legale.

În rejudecare, instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Apreciază că soluția instanței de fond este nemotivată sub aspectul soluției pe acest capăt de cerere, invocând prevederile art. 488 alin. l pct. 6 și nelegală, invocând prevederile art. 488 alin. l pct. 8.

Instanța de recurs prin Decizia (...) din 26.04.2021 a admis recursul reclamantului formulat cu privire la capătul doi al acțiunii cu referire la solicitarea de echivalare a salariului de funcție cu salariul minim brut garant pe economie conform HG nr. 1091/2014 și HG nr. 1017/2015 și a dispus rejudecarea cauzei sub acest aspect cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond.

În considerentele Deciziei (...)/25.03.2021, instanța de recurs a reținut faptul că, conform art. 425 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, instanța, la motivarea propriei hotărâri, trebuie să menționeze, în considerentele soluției, motivele de drept și de fapt care au stat la baza hotărârii, dar și motivele pentru care au fost înlăturate apărările părților.

Cu privire la considerentele Deciziei nr. (...) din 26.04.2021 a Curții de Apel (...) a considerat că soluția instanței de fond, în rejudecare, este de asemenea nemotivată, instanța de fond respingând acțiunea motivat de faptul că, conform probelor administrate, nu rezultă faptul că reclamantul a fost salarizat sub salariul minim brut stabilit prin hotărârile de guvern citate fără însă să arate motivele pentru care a respins apărările reclamantului cu privire la aplicabilitatea Deciziei 51/2020 a Curții Constituționale.

Instanța de fond a citat în motivarea soluției Decizia 15/2020 a ICCJ însă nu a făcut nicio referire la Decizia CCR nr. 51/2020 în vigoare de la 13 martie 2020, prin care CCR a desființat ca neconstituțională interpretarea dată prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii în sensul că fostul spor de doctorat, acordat după 2010 sub formă de sumă compensatorie tranzitorie, ar fi devenit parte a salariului de bază și drept fundamental. Face trimitere la considerentele de la paragraful 20 din decizie.

Față de considerentele citate, solicită a se observa că sporul de doctorat a fost acordat ca sumă compensatorie tranzitorie și polițiștilor/cadrelor militare care, în anul 2009, dețineau titlul de doctor, făcând deci parte și el din sumele compensatorii tranzitorii introduse în soldele/salariile de funcție ale cadrelor militare/polițiștilor, prin art. l (5) din Legea 285 din 2010.

Deci, dacă față de acest spor acordat din 2010, cu aceeași natură de sumă compensatorie tranzitorie Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei 51/2020, a înlăturat teza eronată promovată de ICCJ, în sensul că sumele compensatorii ar fi devenit parte a salariului de bază/salariul de funcție/soldei de funcție și drept fundamental, raționamentul Curții Constituționale în Decizia 51/2020 orientează și interpretarea ce trebuie făcută tuturor fostelor sporuri/sume compensatorii din salariul de funcție/solda de funcție ale polițiștilor/cadrelor militare.

Față de cele expuse a arătat că nu este de acord cu punctul de vedere al instanței în sensul că în componența salariului de bază ce urmează a se compara cu salariul minim brut pe economie, intră și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, decizia CCR citată fiind clară și menționează în acest context și Decizia CCR nr. 667 din 2016, în care instanța constituțională a reținut că există distincție între salariul de bază și elementele adiționale ale acestuia, printre care și sporurile, neputând fi acceptat, din perspectiva constituțională, ca un spor, în sine, să constituie atât o parte a indemnizației/salariului de bază, la care să se calculeze procentual alte sporuri prevăzute de lege, cât și un adaos salariat pentru compensarea corespunzătoare a unor condiții de muncă în considerarea cărora este acordat.

Astfel, consideră că motivarea instanței sub acest aspect, al capătului doi al acțiunii privind echivalarea salariului minim brut cu salariul de funcție al reclamantului, chiar bazată pe o decizie a ICCJ, este nelegală față de dispozițiile Constituționale și față de Deciziile Curții Constituționale citate mai sus.

Legile salarizării împart drepturile salariale în drepturi salariate principale și drepturi salariate secundare, împreună acestea constituind drepturile salariate lunare. Dreptul salarial principal este salariul de bază, drept constituțional, drept pentru care, conform dispozițiilor legale, anual, se stabilește cuantumul sumei minime pentru acest drept salarial principal prin hotărâri ale Guvernului. Drepturile secundare se acordă în funcție de specificul fiecărei instituții și se calculează, de obicei, ca procent din dreptul salarial principal.

în cazul reclamantului dreptul salarial principal este salariul de funcție. Salariul funcției de bază conține mai multe componente salariale astfel că acesta nu poate fi asociat cu salariul de bază. Astfel salariul funcției de bază se compune din salariul de funcție, salariul de grad, gradații, spor pentru misiune permanentă, spor de fidelitate, spor de condiții grele, spor de confidențialitate, alte elemente. Din enumerarea acestor elemente ce compun salariul funcției de bază se poate observa că acesta nu poate fi comparat cu salariul de bază, singura componentă ce are rol de salariu de bază fiind salariul de funcție.

Analiza comparativă a salariului minim brut garantat se face cu salariul de funcție întrucât acesta este elementul salarial în baza căruia sunt calculate restul drepturilor salariale secundare.

A invocat prevederile art. 10 al Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Salariul de funcție al polițiștilor se calculează înmulțind două elemente: coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și valoarea de referință. Conform actelor depuse la dosar, buletinul de calcul atașat deciziei de pensie a reclamantului, acesta are salariu de funcție mult inferior salariului minim brut garantat.

Precizează recurentul că aceste dispoziții legale nu s-au aplicat niciodată, nici etapizat nici în altă modalitate, ori față de dispozițiile legale invocate și anume art. 164 Codul muncii, a HG nr. 1091/2014 și a HG nr. 1017/2015, consideră că trebuia să le fie aplicate reclamanților aceste dispoziții legale și acordat salariul minim brut garantat astfel cum prevăd dispozițiile legale.

Astfel, a considerat că față de dispozițiile legale invocate, instanța de fond în respingerea acțiunii reclamantului sub aspectul capătului 2 al acțiunii cu privire la echivalarea salariului de funcție cu salariul minim brut prevăzut de Hotărârile Guvernului, a pronunțat o soluție nelegală cu aplicarea greșită a dreptului material.

Recurentul a apreciat că soluția este nemotivată întrucât scurtele considerente nu conțin un răspuns la cererea sa și la modul în care a considerat că îi sunt aplicabile dispozițiile invocate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 483 și urm. Cod procedură civilă.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă - Departamentul (...) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În esență, intimata cu privire la primul motiv de casare, respectiv cel prevăzut în cuprinsul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Precizează faptul că, în anul 2010, odată cu trecerea la noul sistem de salarizare, pe baza reconstrucției salariale, prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, singurul principiu care asigura stabilitate în întreg sistemul bugetar, convenit de altfel și cu partenerii sociali care au participat la elaborarea actului normativ respectiv, era cel conform căruia trecerea de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare, de la salarizarea asigurată în baza unui legislații speciale, să se facă astfel încât nicio persoană aflată în plată să nu înregistreze o diminuare a drepturilor salariate de care beneficia la data de 31.12.2009.

Principiul enunțat a fost preluat în cadrul legii-cadru la art. 7 alin. (2), prevederile alin. (5) al art. 30 din respectivul act normativ întărind de asemenea acest aspect, iar dispozițiile respective nu făceau nicio distincție în ceea ce privește elementele componente ale salariului avut în luna decembrie 2009, singura obligație referindu-se la menținerea integrală a acestuia.

Face trimitere la prevederile alin. (5) al art. 30 din legea-cadru.

Ulterior, la data de 27.01.2010, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

Face trimitere la prevederile art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010.

Astfel, în suma compensatorie au fost introduse o serie de drepturi salariale de care a beneficiat personalul la 31.12.2009, în condițiile în care persoana își desfășura activitatea în aceleași condiții.

Dispozițiile respective nu făceau nicio distincție în ceea ce privește elementele componente ale salariului avut în luna decembrie 2009, singura obligație referindu-se la menținerea integrală a acestuia.

Începând cu anul 2011, în salariul de funcție au fost cuprinse sporurile, indemnizațiile care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului, necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009 și care au fost acordate în 2010 ca sume compensatorii au fost introduse începând cu 01.01.2011 în salariul de funcție, nemaifiind acordate ca elemente salariale distincte, iar cuantumul lor a fost practic „înghețat” la nivelul aflat în plată la data de 31.12.2009.

Astfel, referitor la recalcularea și acordarea salariului de funcție la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară, a învederat faptul că, începând cu anul 2011, terminologia elementelor specifice de încadrare în anul 2010 a polițiștilor și cadrelor militare s-a modificat, dispozițiile legale aplicabile reprezentate de art. 9 alin. (2) și alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 14 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și de art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (3) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, precum și de Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, înlocuind salariul funcției de bază/solda funcției de bază cu salariul/solda de funcție, modificare preluată și de legile anuale de salarizare emise în perioada 2010 - prezent pentru aplicarea etapizată a legii-cadru.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 4 din Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, principalul element al câștigului salariat, ca funcționalitate, se schimbă din salariul funcției de bază în salariul de funcție, care, potrivit legii-cadru, devine noțiunea juridică specifică polițiștilor și personalului militar reglementată ca fiind echivalentul salariului de bază acordat personalului civil și cu privire la care se face raportarea la salariul minim brut pe țară garantat în plată.

Astfel, salariul de funcție al polițiștilor, după data de 01.01.2011, a reprezentat în plan practic o sumă a cuantumurilor unor elemente salariale avute la data de 31.12.2009, respectiv cuantumul salariului pentru funcția îndeplinită, cuantumul sporului pentru misiune permanentă, cuantumul sporului pentru misiune permanentă, cuantumul sporului pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, cuantumul salariului de merit și suma compensatorie cu caracter tranzitoriu astfel cum era reglementată de legislația aplicabilă în anul 2010, prin raportare la 31.12.2009.

Arată intimata că interpretarea expusă în cuprinsul acțiunii este una eronată, solicitându-se instanței schimbarea elementului salariat de comparație care să fie raportat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Astfel, recurentul-reclamant solicită utilizarea în această comparație a valorii salariului de funcție astfel cum era acesta reglementat de legislația în vigoare la data de 31.12.2009, în locul valorii salariului de funcție acordat pentru anii 2010-prezent, potrivit reconstrucției salariale, așa cum impune legislația în vigoare.

Ținând cont de normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unor acte normative, prin hotărâri de Guvern nu se pot aduce modificări ale modalității de salarizare a personalului bugetar adoptate la nivel de lege, motiv pentru care este cert faptul că prin hotărârile de guvern invocate de recurentul - reclamant nu s-a reglementat aplicarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prin eliminarea unor cuantumuri salariale cuprinse în valorile absolute ale salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție aflate în plată conform nivelului de salarizare stabilit prin legislația-cadru de salarizare în vigoare în perioada 2010-2017, pe baza reconstrucției salariale.

Intenția legiuitorului cu privire la faptul că aplicarea prevederilor referitoare la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată se realizează ca urmare a analizei comparative a acestui nivel cu salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție în valori absolute, se regăsește și la art. 7 alin. (1) din OUG 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, apreciază că dacă s-ar ține cont de solicitarea recurentului și ar proceda la acordarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prin comparație doar cu un cuantum din cele cuprinse în salariul de funcție actual, eliminându-se din comparație cuantumurile elementelor introduse de Legea-cadru nr. 330/2009 sau a elementelor care au fost acordate ca sume compensatorii și preluate de solda de funcție în plată după 01.01.2011, atunci rezultatul comparației ar încălca cel puțin prevederile art. 7 alin. (1) din OUG 90/2017.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare, respectiv cel prevăzut în cuprinsul art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, consideră că hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În acest fel, contrar celor expuse prin recurs, arată că instanța de fond a prezentat prin hotărâre argumentele ce au condus la pronunțarea soluției date și a justificat temeinicia și legalitatea soluției pronunțate.

Astfel, a solicitat intimata a se constata că hotărârea judecătorească cuprinde în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, s-au raportat, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

În drept, întâmpinarea nu a fost motivată în mod expres.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

În al doilea ciclu procesual din prezentul dosar a fost soluționată cererea reclamantului (R) privind obligarea pârâtei Direcția Generală de Protecție Internă - Departamentul (...), în calitate de fost angajator, să recalculeze salariul funcției de bază/salariu de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată conform HG nr. 1091/2014 și HG nr. 1017/2015, cu excluderea sumelor compensatorii, începând cu data de 24.04.2016 și până la încetarea raportului de serviciu prin pensionare, respectiv 15.12.2016.

Sentința primei instanțe, de respingere a acțiunii, a fost criticată de recurent din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Examinând criticile invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că sunt nefondate având în vedere că prima instanță a arătat motivele avute în vedere la pronunțarea soluției, motive care nu sunt contradictorii sau străine de natura cauzei. În esență, judecătorul fondului a analizat actele normative care au reglementat succesiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a ajuns la concluzia că nu există niciun temei legal pentru excluderea din salariul de funcție a sumelor acordate ca sume compensatorii în condițiile reconstrucției salariale impuse de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010.

Împrejurarea că nu s-a dat un răspuns susținerii reclamantului referitoare la relevanța Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2020, invocată în recursul din primul ciclu procesual, nu poate atrage incidența motivului de casare mai sus menționat întrucât motivarea corespunzătoare presupune oferirea unui răspuns argumentelor esențiale ale părții în economia litigiului și nu câte un răspuns elaborat la fiecare susținere. Or, judecătorul fondului a răspuns problemei esențiale a litigiului.

Criticele invocate în susținerea incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, sunt, de asemenea, neîntemeiate, pentru considerentele următoare:

Chestiunea litigioasă constă în esență în solicitarea reclamantului de recalculare a salariului funcției de bază/salariu de funcție la nivelul salariului minim brut pe țară prevăzută de HG nr. 1017/2015 (act incident în raport cu perioada rămasă în discuție față de admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, pronunțată în primul ciclu procesual), cu excluderea din componența salariului acordat a sumelor compensatorii.

Conform HG nr. 1017/2015 începând cu data de 1 mai 2016, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 1.250 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2016, reprezentând 7,382 lei/oră.

Se impune astfel a se clarifica, raportat la obiectul litigiului, regimul juridic al sumelor compensatorii incluse în temeiul OUG nr. 1/2010 în salariul/solda funcției de bază.

În acest scop, instanța de recurs a reținut ca fiind relevante prevederile art. 5 din OUG nr. 1/2010, potrivit cărora, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Totodată, art. 6 din același act normativ, prevede că în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.

Anexa IV a Legii nr. 330/2009, la art. 4 prevede următoarele: ”(1) Pentru activitatea depusă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariu lunar.

 (2) Salariul lunar se compune din salariul de bază de încadrare și din alte drepturi salariale.

 (3) Salariul de bază de încadrare este compus din salariul funcției de bază, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, indemnizația de conducere”.

Instanța de recurs a reținut, totodată, că în anul 2010 a fost adoptată Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului bugetar, în care la art. 7 s-a prevăzut aplicarea etapizată a prevederilor acestei legi, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază, respectiv că valoarea acestora utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se va face printr-o nouă lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice.

În anexa VII a Legii nr. 284/2010, la art. 4, se prevede că “(1) Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariu lunar.

 (2) Salariul lunar se compune din salariul funcției de bază, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.

 (3) Salariul funcției de bază este compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferențierii salariilor funcțiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare pentru salariile de funcție”.

A fost adoptată Legea nr. 285/2010, care în art. 1 al. 5 menționează că în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Din succesiunea actelor normative în domeniul salarizării, aplicabile începând cu anul 2010, rezultă că legiuitorul a urmărit menținerea în plată a salariilor la un nivel cel puțin egal cu cel aflat în plată la finalul anului anterior, dacă personalul a continuat să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.

Totodată, rezultă că în anul 2011 au intervenit modificări ale denumirilor elementelor componente ale salariului lunar utilizate de legiuitor pentru anul 2010, respectiv noțiunea “salariul funcției de bază” utilizată prin Legea nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010 a fost înlocuită cu noțiunea “salariul de funcție” prin Legea nr. 284/2010, aceasta justificând, în opinia instanței dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.

Revenind la problema sporurilor și indemnizațiilor incluse în temeiul prevederilor legale mai sus citate în solda funcției de bază/salariul de funcție, instanța de recurs a reținut că acestea și-au pierdut individualitatea și au devenit parte a soldei funcției de bază/salariului de funcție, astfel încât nu există temei legal pentru excluderea lor din cuantumul acestuia. Scopul includerii lor în solda funcției de bază/solda de funcție a fost menținerea aceluiași nivel al salarizării, astfel încât nicio persoană să nu înregistreze prin punerea în aplicare a prevederilor noilor legi ale salarizării, diminuarea cuantumului drepturilor salariale de care beneficia.

Prin urmare, pretențiile recurentului-reclamant sunt lipsite de fundament legal, întrucât se bazează pe interpretarea conform cărora analiza comparativă mai sus menționată trebuie făcută cu excluderea din solda de funcție a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăseau în legile de salarizare aplicabile începând cu anul 2010, interpretare care este eronată.

Modalitatea în care au fost evidențiate pe statele de plată sumele compensatorii incluse în temeiul OUG nr. 1/2010 în salariul funcției de bază și ulterior, în temeiul Legii nr. 285/2010, în salariul de funcție, respectiv chiar dacă au fost evidențiate ca elemente individuale cu indicarea denumirii avute potrivit legislației aplicabile anterior datei de 01.01.2010 - precum situația din speță (filele 18-19 dosar Tribunalul (...), nu poate justifica o concluzie contrară celei expuse în considerentele de mai sus întrucât, în opinia instanței, evidența angajatorului are scopul de a indica în concret modul de calcul al drepturilor salariale acordate angajaților.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 51/2020, invocată de recurentul-reclamant, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reținută în justificarea pretențiilor, neprezentând relevanță raportat la problema de drept disputată între părți.

Se are în vedere că, prin decizia menționată, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională interpretarea dată de ICCJ – Complet RIL dispozițiilor art. 30 alin. (6), art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 4 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, potrivit căreia “au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009, reținându-se că interpretarea instanței supreme conform căreia „legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă și efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care își perfecționează pregătirea profesională prin obținerea titlului științific de doctor”, astfel că dreptul a supraviețuit, dobândind denumirea de „sumă compensatorie”, se constituie, în fapt, într-o modificare a opțiunii legiuitorului, în sensul contrar adoptat de acesta, afirmând existența unui drept care nu mai are temei legal.

Or, așa cum s-a reținut mai sus sporurile prevăzute de legislația aplicabilă până la 31.12.2009 dar nemaiprevăzute de Legea nr. 330/2009, respectiv începând cu 01.01.2010, și-au pierdut individualitatea, fiind incluse în salariul de funcție în scopul evitării diminuării cuantumului drepturilor salariale de care beneficia personalul plătit din fonduri publice, neexistând temei legal pentru excluderea lor din cuantumul acestuia.

În concluzie, raportat la considerentele expuse și având în vedere că salariul de funcție al reclamantului (R) în configurația rezultată din aplicarea legilor anuale de salarizare, nu a avut în anul 2016 un cuantum inferior salariului minim brut pe țară garantat în plată, fiind în cuantum de 3858 lei (conform înscrisurilor de la filele 18-19 din dosarul Tribunalului (...), Curtea a constatat că soluția pronunțată de judecătorul fondului este legală, neexistând motive pentru reformarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de intimată.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)

Domenii speta

Spete similare