Anulare act

Conform disp.art.27, Lg.554/2004 privind judecarea cauzelor aflate pe rol, cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii în vigoare a Lg.554/2004, vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile în momentele sesizarii instantei.

În speta înregistrata pe rolul instantei de judecata în anul 2002, având ca obiect, în principal, anularea certificatului de urbanism, a autorizatiei de construire si a contractului de concesiune, în ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a actiunii directe în contencios administrativ, erau aplicabile dispozitiile Legii contenciosului administrativ în vigoare la momentul actiunii, respectiv, dispozitiile Lg.29/1990.

În ceea ce priveste competenta dupa materie, instanta a avut în vedere, în ceea ce priveste cererea referitoare la contractul de concesiune, atât elementele constitutive ale unui act administrativ, cât si faptul ca, actul în cauza, contractul de concesiune a fost încheiat de o autoritate a administratiei publice locale pentru punerea în valoare a terenului ce a constituit proprietatea publica si este asimilat actelor si contractelor administrative, nefiind un contract civil.

 (Decizia civila nr.1231/5.09.2007-C.A.B.-SCFA)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 la data de 14.01.2002, reclamantii Ilie Radu Emil, Caluser Gabriela Otilia si Teutsch Valentina au chemat în judecata pârâtii Balan Iosif, Balan Elena, Municipiul Bucuresti prin Primarul General, Primaria sector 1 prin prima si SC Romvial SA, solicitând instantei constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare cumparare nr.18/112/1997, repunerea partilor în situatia anterioara si pe cale de consecinta anularea certificatului de urbanism nr.54/S/9431/17.08.2000, autorizatiei de construire nr.315/24/S/1504/2001, contract de cesiune teren nr.94/24.01.2001, contract de închiriere (teren curte) nr.C 57789/10.11.1999 si contractului de închiriere nr.21414/27.02.2000.

Aceasta cerere a format obiectul dosarului nr.1084/2002 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, în care a fost pronuntata sentinta civila nr.6295/5.07.2002, de respingere ca neîntemeiata a actiunii.

Prin decizia civila nr.344A/21.02.2003 a Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a , pronuntata în dosarul nr.7022/2002, sentinta sus mentionata a fost anuala, fiind trimisa spre rejudecare în fond acestei sectii, cererea privind anularea certificatului de urbanism, a autorizatiei de construire si a contractului de concesiune.

Prin decizia civila nr.521/31.03.2005 a Curtii de Apel Bucuresti, pronuntata în dosar nr.3883/2004, s-a constatat în mod irevocabil nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare nr.18/112/1997 încheiat între C Romvial SA ca reprezentant al Primariei Municipiului Bucuresti  si pârâtii Balan si s-a mentinut solutia de respingere ca neîntemeiata a cererii de anulare a contractelor de închiriere nr.57789/10.11.1999 si nr.21414/27.02.2000.

Reclamantul Ilie Radu Emil a decedat în cursul judecatii, fiind citati mostenitorii sai, Ilie Daniel Timur si Ilie Dana Ainur (certificat de mostenitor nr.166/14.10.2003).

În cursul judecatii dosarului înregistrat sub nr.3315/CA/2003 pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a VIII-a, reclamantii Ilie Daniel Timur, Ilie Dana Ainur, Caluser Gabriela Otilia si Teutsch Valentina au formulat cererea completatoare, solicitând obligarea partilor sa-si ridice constructia de pe terenul proprietatea acestora, cu plata de daune interese pentru lipsa de folosinta a terenului.

Pârâtii Balan Iosif si Balan Elena au formulat întâmpinare si cerere reconventionala, prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construit si sa se dispuna totodata dreptul de folosinta linistita asupra acestuia, precum si dreptul de servitute asupra aleei de circulatie persoane si automobil existenta pe terenul reclamantilor si destinata în acest scop si în prezent, iar în situatia în care reclamantii pârâti insista sa le fie restitui întregul imobil în natura, pârâtilor sa li se puna la dispozitie alta locuinta în conditiile ar.15 alin.4 din Lg.10/2001 si acordarea în prealabil a contravalorii de circulatie a constructiei ridicate de catre acestia, a lucrarilor de conservare si a îmbunatatirilor aduse constructiei vechi.

Pe de alta parte, pârâtii Balan Iosif si Balan Elena au formulat cerere de chemare în garantie a Primariei Municipiului Bucuresti  prin Primarul General, Primariei sectorului 1 prin primar si SC Romvial SA, pentru ca în situatia admiterii cererii reclamantilor, acestea sa le chite despagubirile ce li se cuvin pentru efectuarea constructiei noi, a lucrarilor de îmbunatatire  si conservare a bunurilor respective cât si a eventualelor daune interese solicitate de reclamanti pentru lipsa de folosinta a terenului.

La rândul sau, pârâta SC Romvial SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garantie, solicitând pe aceasta cale admiterea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive si constatarea ca respectiva cerere este nefondata.

Prin sentinta civila nr.4176/24.10.2005 pronuntata în ds.nr.3315/CA/2003 Tribunalul a dispus disjungerea solutionarii cererii de anulare a autorizatiei de construire, a certificatului de urbanism si a contractului de concesiune de cererea completatoare, reconventionala si cererea de chemare în garantie.

Cererea disjunsa formeaza obiectul acestui dosar, cu nr.8320/CA/2005.

În ce priveste cererile: completatoare, reconventionala si de chemare în garantie, Tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale, competenta fiind declinata în favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.

Prin sentinta civila nr.5427/22.11.2005, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a  a respins exceptiile inadmisibilitatii si tardivitatii ca fiind neîntemeiate.

A admis actiunea si a dispus  anularea contractului de concesiune nr.91/24.01.2001, autorizatia de construire nr.315/24/S/1504/18.07.2001 si a certificatului de urbanism nr.54/S/9431/17.08.2000.

Pentru a adopta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Conform art.5 din Lg.29/1990, înainte de a cere instantei anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat are obligatia sa se adreseze pentru apararea dreptului sau, în termen de 30 de zile  de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea  termenului prevazut la art.1 alin.2 (data la care trebuia rezolvata cererea), autoritatii emitente. În cazul în care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.

Din actele dosarului nu rezulta însa ca actele administrative supuse analizei în cauza ar fi fost comunicate reclamantilor.

Cu privire la procedura prealabila, Tribunalul retine ca la data sesizarii instantei lucrarile de construire autorizate erau executate.

Având în vedere ca actele care au fost realizate material sunt exceptate de la principiul revocabilitatii, Tribunalul constata ca plângerea prealabila nu îsi mai putea atinge scopul pentru care a fost reglementata, sesizarea instantei fiind legal realizata.

La data încheierii contractului, titlul statului asupra terenului fusese desfiintat prin decizia civila nr.263/16.05.2000 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila în dosar nr.238/2000 irevocabila prin Decizia Curtii Supreme de Justitie-Sectia Comerciala nr.3646/16.10.2000.

Prin aceasta hotarâre, s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate al statului asupra imobilului situat în str.Sevastopol nr.3A compus din constructie P+1 si 265 m.p. teren si s-a admis în parte actiunea în revendicare, CGMB fiind obligat sa lase în deplina proprietate si linistita folosinta reclamantilor terenul de 242,56 m.p. neconstruit, aferent constructiei.

Terenul de 62 m.p. face parte din suprafata de 265 m.p., astfel cum rezulta din fisa bunului imobil întocmita pentru imobilul din str. Sevastopol nr.3A ap.1, întocmita de expert cadastral Hriscu Ion. Fata de împrejurarea ca la data pronuntarii hotarârii era teren neconstruit . curte, rezulta ca face obiectul solutiei de admitere a cererii de revendicare.

Având în vedere ca la data concesionarii terenul de la adresa sus mentionata nu se afla în domeniul privat al statului sau al municipiului, dreptul de proprietate apartinând reclamantilor, contractul de concesiune nu este valabil.

Împotriva hotarârii judecatoresti pronuntata în cauza au declarat  recurs în termen legal  pârâtii Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Balan Iosif si Balan Elena, criticând-o pentru netemeincie si nelegalitate.

Astfel, recurenta Municipiul Bucuresti a sustinut urmatoarele prin recursul formulat;

S-a invocat necompetenta instantei de fond în solutionarea cererii privind anularea contractului de concesiune, acesta fiind un contract civil.

Se arata ca instanta de fond nu s-a solutionat în mod corect exceptia lipsei procedurii prealabile care a facut o interpretare gresita a disp.art.5 din Lg.29/1990.

Actul administrativ nu s-a comunicat reclamantilor deoarece acestia erau terti fata de act. Totusi reclamantii au luat cunostinta de actele administrative  respective, dar în loc sa le atace cu recurs administrativ prealabil - asa cum se prevede ca este obligatoriu de lege - solicita anularea acestora direct în fata instantei, încalcând flagrant prev.art.5 din lege.

Pârâtii Balan Iosif si Balan Elena au formulat urmatoarele critici cu privire la sentinta recurata;

Instanta nu si-a motivat nici în fapt, nici în drept solutia de respingere a exceptiilor invocate sau de admitere a actiunii intimatilor, rezumându-se numai sa  afirme ca terenul nu mai era în proprietatea statului la momentul emiterii actelor administrative, fara sa-si întemeieze în drept solutia si fara sa cerceteze celelalte aspecte esentiale si probe din cauza.

Instanta de fond nu a indicat nici un temei legal care sa-i permita înlaturarea procedurii prealabile sau pentru care sa ignore faptul ca actiunea a fost formulata tardiv. De asemenea, nici Lg.29/1990 nu prevede situatia invocata de instanta ca exceptie de la respectarea procedurii prealabile.

De asemenea, stabilirea  momentului în care intimatii au luat la cunostinta ca cele 3 înscrisuri prezinta interes în cauza din doua puncte de vedere: în primul rând pentru verificarea temeiniciei exceptiei tardivitatii invocate, iar în al doilea rând pentru a se stabili daca au fost sau nu de rea credinta.

Pe tot parcursul acestui proces intimatii nu au facut dovada faptului ca se cunostea intentiile acestora de revendicare, dar nici nu ne-au notificat sa oprim lucrarile de construire. Este foarte comod în acest moment sa invoce faptul ca detineau deja un titlu la data emiterii/încheierii actelor administrative, dar nu si-au justificat starea de pasivitate a intimatilor. Dupa data de 26.10.2000, în calitate de  proprietari aveau dreptul legal sa solicite punerea în posesie a imobilului si chiar înainte de acest moment trebuia sa depuna diligente si sa verifice daca exista si alte persoane care îl ocupa.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti este doar un organ deliberativ si este o institutie distincta de Primaria Municipiului Bucuresti cu care am încheiat contractul de concesiune si a Primariei sectorului 1, care a emis autorizatia de construire. Prin urmare, nu se poate retine nici culpa sau reaua credinta a Primariei Municipiului Bucuresti  sau a Primariei sectorului 1.

Recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arata în continuare;

Cu privire la exceptia necompetentei materiale a instantei de fond, Curtea retine ca potrivit art.2 alin.1, lit.c) din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica în vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dând nastere, modificând sau  stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative si contractelor încheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publica.

Or, în cauza, contractul de concesiune în discutie, fiind încheiat de catre o autoritate publica pentru punerea în valoare a terenului ce a constituit proprietatea publica, este asimilat actelor administrative, nefiind un contract civil, asa cum sustine recurenta.

Verificând actele si lucrarile de la dosarul acuzei, Curtea, retine ca instanta de fond a solutionat în mod legal exceptiile inadmisibilitatii pentru lipsa plângerii prealabile si a tardivitatii actiunii.

Disp.art.5 din Lg.29/1990 aplicabila în cauza, impune conditia plângerii prealabile, înainte de a cere tribunalului anularea actului, însa, asa cum a constatat si instanta de fond, la momentul în care reclamantii au luat la cunostinta de existenta actelor administrative atacate, în conditiile în care aceste acte nu le-au fost comunicate niciodata, actele administrative  erau deja intrate în circuitul civil si îsi produsesera efectele juridice pentru care au fost încheiate.

Principiul care sta la baza impunerii conditiei procedurii prealabile îl constituie posibilitatea autoritatilor publice de a-si revoca propriile acte.

Este evident ca la momentul dat, recursul gratios ar fi putut avea asemenea consecinte juridice întrucât actele administrative îsi produsesera deja efectele.

Asadar, o interpretare contrara a disp.art.5 din Lg.29/1990 ar fi caracterizata de un formalism excesiv si totodata ar fi contrara scopului urmarit de legiuitor cu privire la procedura administrativa prealabila.

Asa cum s-a retinut, actele administrative  atacate nu au fost comunicate reclamantilor si ca atare, conform art.5 din Lg.29/1990, termenul în cauza, curge de la data comunicarii actelor administrative  si ca urmare, reclamantii nu vor putea fi sanctionati cu exceptia tardivitatii actiunii, de vreme ce în cauza nu s-a facut dovada datei la care acestia au luat la cunostinta de respectivele acte.

Cât priveste fondul cauzei, este evident ca împrejurarea ca la data încheierii contractului de concesiune între parti, titlul statului asupra terenului fusese desfiintat, constatându-se nulitatea absoluta prin hotarâri judecatoresti irevocabile, conduce la anularea acestui contract întrucât la data încheierii sale au fot încalcate disp.art.10 si urm. din Lg.50/1991 rep.

De asemenea, nu se poate retine critica formulata de pârâtii Balan Iosif si Balan Elena cu privire la faptul ca Consiliul General al Municipiului Bucuresti este doar un organ deliberativ si o institutie distincta  de Primaria Municipiului Bucuresti.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti a participat în litigiul  în care s-a constatat nulitatea absoluta a titlului statului în calitate de reprezentant  legal al Municipiului Bucuresti , acest organ deliberativ neavând personalitate juridica si neputând sta de sine statator ca parte în litigiile de natura civila.

Problema bunei sau relei credinte a pârâtilor Balan Iosif si Balan Elena va putea fi transata în cadrul unui litigiu civil  si nu poate constitui obiect al cenzurii instantei de recurs în materia contenciosului administrativ.

Fata de aceste considerente, Curtea, în baza art.312 al.1 cod pr.civ., urmeaza a respinge recursurile ca fiind nefondate.

1

Domenii speta

Spete similare