Cerere înlocuire lichidator desemnat să administreze procedura falimentului debitorului. Calitate procesuală activă

Decizie 916 din 15.09.2010


Potrivit  art.22 alin.2 din Legea nr. 85/2006 "în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor."

Această dispoziţie se aplică şi lichidatorului,  în acest sens fiind  prevederile art. 24 din lege potrivit căruia, în cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se în mod corespunzător  dispoziţiile art.19, 21,22,23 şi ale art. 102 alin.5"

Ca urmare, administratorul special nu are calitate procesuală activă pentru formularea cererii de înlocuire  culpabilă a administratorului judiciar  sau  a lichidatorului. O asemenea măsură poate fi luată numai la  cererea comitetului creditorilor, iar în lipsa acestuia,  la cererea  adunării creditorilor, judecătorul-sindic putând să dispună măsura  şi din oficiu.

Prin încheierea nr.189 din 1 iunie 2010  pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11824/63/2009, s-a respins cererea de înlocuire a lichidatorului CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ A. P, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC E. P. L&D SNC,  formulată de administratorul special P.L.

Instanţa a reţinut că,  potrivit art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, astfel cum a fost modificată,  judecătorul-sindic, în orice stadiu al procedurii, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice, îl poate înlocui pe lichidatorul  debitoarei.

Având în vedere că în speţă, comitetul creditorilor debitoarei  nu a  fost desemnat, întrucât  s-au înscris la masa pasivă doar  doi creditori şi în atare situaţie, atribuţiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor, conform art.16 din lege, că nici unul dintre creditori  nu a formulat o cerere de înlocuire a lichidatorului debitoarei,  judecătorul-sindic a constatat că administratorul special  al debitoarei  nu are legitimitate procesuală activă în promovarea unei astfel de cereri, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestuia ca fiind întemeiată.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs administratorul special al debitoarei.

A susţinut că  judecătorul-sindic avea motive temeinice să înlocuiască lichidatorul,  acesta încălcând dispoziţiile art.3 pct.26,5,14,19 şi 25 din Legea nr.85/2006.

Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art.18 din Legea nr. 85/2006, care enumeră atribuţiile administratorului special, coroborat cu dispoziţiile art.22 alin. 2 şi art.24 din aceiaşi lege, administratorul special nu poate fi titularul cererii de înlocuire a administratorului  judiciar/lichidatorului.

 Astfel, conform art.22 alin.2 din Legea nr. 85/2006 "în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor." Această dispoziţie se aplică şi lichidatorului, şi în acest sens sunt prevederile art. 24 din lege potrivit căruia, în cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se în mod corespunzător, dispoziţiile art.19, 21,22,23 şi ale art. 102 alin.5"

Deci,  administratorul special nu are calitate procesuală activă pentru formularea cererii de înlocuire  a administratorului judiciar  sau  a lichidatorului. O asemenea măsură poate fi luată numai la  cererea comitetului creditorilor, iar în lipsa acestuia,  cum este cazul în speţă, a adunării creditorilor, judecătorul-sindic putând să dispună măsura  şi din oficiu.

Hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art.312 C.pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.

1