Legea nr.10/2001. Preluare abuzivă.

Conform prevederilor art.1 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii prevăzute de lege se acordă pentru imobilele care au fost preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940.

Art.2 din lege defineşte noţiunea de „imobil preluat abuziv”  prin enumerarea  la lit. a-i a actelor de preluare care au caracter abuziv.

Prin sentinţa civilă nr.1444 din 30 septembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu Primăria comunei Fărcaş şi Primarul comunei Fărcaş, ca prematur introdusă.

S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive în accepţiunea Legii nr.10/2001 republicată, a imobilului – casă cu 4 camere şi teren în suprafaţă de 2,10 ha – de către stat.

Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr.65 din 25 ianuarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinţei civile nr.1444 din 30 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Fărcaş şi Primarul comunei Fărcaş şi pe cale de consecinţă, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.297 Cod pr.civilă, în sensul că instanţa de fond prin soluţia pronunţată a rezolvat cauza pe excepţie, fără să cerceteze fondul litigiului.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Primăria comunei Fărcaş, criticând-o  pentru nelegalitate şi invocând prevederile art.304 pct.9 Cod pr. civilă .

S-a susţinut că deşi reclamanta a vândut casa cu 4 camere şi terenul aferent, de 2,10 ha, către GAC Unirea Fărcaş, cu suma de 10.000 lei, sumă pe care a primit-o cu ordin de plată şi chitanţă, totuşi susţine fără temei legal că imobilul respectiv i-a fost luat abuziv în accepţiunea Legii nr.10/2001.

Prin decizia nr.7165 din 18 septembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în dosarul nr.4475/1/2006, s-a admis recursul declarat de pârâta Primăria comunei Fărcaş, împotriva deciziei nr.65 din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.

S-a reţinut că, în baza analizei actelor dosarului, instanţa de fond a statuat temeinic şi legal că reclamanta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru un imobil vândut către GAC Unirea Fărcaş.

Constatând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a bunului, instanţa a examinat fondul litigiului, dar din eroare în dispozitivul sentinţei s-a menţionat că acţiunea se respinge ca prematur introdusă, aceasta neputând însă duce la concluzia că litigiul a fost soluţionat pe excepţie.

În consecinţă, aprecierea instanţei de apel în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor art.297 Cod pr.civilă nu este întemeiată, nefiind motive care să justifice trimiterea cauzei  spre rejudecare la tribunal.

Fiind investită cu rejudecarea apelului după casare, Curtea de Apel a dispus, la cererea părţilor, suplimentarea probatoriului administrat, încuviinţând audierea a câte 2 martori propuşi de fiecare parte.

Analizând criticile formulate de apelantă, în raport de materialul probator administrat în cauză, se constată nefondat apelul reclamantei, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art.1 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii prevăzute de lege se acordă pentru imobilele care au fost preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940.

Art.2 din lege defineşte noţiunea de „imobil preluat abuziv”  prin enumerarea  la lit. a-i a actelor de preluare care au caracter abuziv.

În speţă, reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului situat în comuna Fărcaş, jud. Dolj, care a făcut obiectul notificării rezolvată prin dispoziţia nr.69/24.03.2005.

Conform înscrisului sub semnătură privată denumit „contract de vânzare-cumpărare” depus în copie la fila 18 în dosarul de fond, casa cu 4 camere şi terenul aferent au fost înstrăinate de reclamantă către GAC Unirea, pentru preţul de  10.000 lei, la data de 21.06.1963.

Deşi reclamanta a susţinut în mod constant că nu a primit preţul vânzării , la fila 19 din dosar se află copia dispoziţiei de plată nr.279/21.06.1963 care atestă, sub semnătura vânzătoarei, primirea sumei de 10.000 lei.

În acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorilor R. I., M. P. şi N. G. audiaţi în rejudecare, care au confirmat plata preţului, apreciind totodată că acesta a fost corespunzător preţurilor practicate la perioada respectivă şi stării imobilului, care se afla într-un avansat proces de degradare datorită nefolosirii îndelungate de către proprietari.

Martorii au mai relatat că după cumpărarea imobilului şi încheierea anului şcolar, construcţia a fost demolată şi s-a edificat o nouă clădire cu destinaţia de şcoală.

Faţă de situaţia de  fapt reţinută, rezultă că bunul în litigiu nu a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, pentru a face obiectul Legii nr.10/2001, astfel că reclamanta nu este îndreptăţită la  măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de respingere a notificării nefiind întemeiată.

În consecinţă, apelul este nefondat şi urmează să fie respins, conform art.296 Cod pr. civilă.

Domenii speta

Spete similare