Certificat de moştenitor. Nulitate. Condiţii

Dispoziţiile art.88 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale prevăd că până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de  moştenitor face dovada  deplină numai în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotelor sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moştenitor.

Faţă de terţi, certificatul de moştenitor nu poate face dovada decât cu privire la calitatea de moştenitor, nu şi asupra componenţei masei succesorale, chiar dacă aceasta este menţionată în cuprinsul lui.

Patrimoniul defunctului se transmite moştenitorilor în situaţia juridică în care se afla la decesul lui şi dacă defunctul era obligat, în legătură cu bunurile sale, să facă dovada dreptului de proprietate, nu se poate susţine că trecerea unor bunuri în masa succesorală, cu ocazia dezbaterilor în faţa notarului, ar constitui probă în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al moştenitorilor asupra lor.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Baia de Aramă  la 15 iunie 2005, reclamanţii D.V., D.I. şi D. I.I., au chemat în judecată pe pârâtul V. V., pentru a se constata nulitatea parţială absolută a certificatului de moştenitor nr.9 din 12 decembrie 1995, pentru suprafaţa de 9000 mp. din pct. ,,Văgăuna’’.

În motivarea acţiunii au arătat că pârâtului Văduva Victor i s-a emis certificatul de moştenitor mai sus menţionat, în care a fost inclusă la poziţia 4 suprafaţa de teren de 2,9 ha, deşi autorul acestuia deţinea  teren în suprafaţă de 2 ha, aşa cum rezultă din actul de împroprietărire nr.213109/25 mai 1927.

Pârâtul V.V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei  dreptului la acţiune şi a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr.569 din 8 noiembrie 2006, Judecătoria Baia de Aramă a respins excepţia autorităţii lucrului judecat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr.9 din 12 decembrie 1995 cu privire la suprafaţa de 9000 mp. din suprafaţa de 29000 mp., teren precizat la pct.4 ce este excedentară faţă de suprafaţa de 20000 mp., teren cu care a fost împroprietărit autorul pârâtului V. M. prin titlul de proprietate nr.213109 din 25 mai 1927.

S-a reţinut că în cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât prin decizia civilă nr.1155/2005 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus respingerea acţiunii ca prescrisă. Soluţionând cauza pe excepţia prescriptibilităţii şi neintrând în fondul cauzei, nu se poate reţine autoritatea lucrului judecat.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a reţinut că acţiunea în anularea certificatului de moştenitor formulată de terţi este dublată de acţiunea în revendicare, astfel că  sunt aplicabile regulile specifice acesteia din urmă, acţiunea în revendicare fiind imprescriptibilă.

Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut că, acţiunea este întemeiată întrucât, prin titlul de proprietate autorul V. M. a fost împroprietărit cu suprafaţa de 2 ha, iar în certificatul de moştenitor, la poziţia 4 a fost trecută suprafaţa de 2,9 ha.

Împotriva sentinţei  a formulat apel în termen pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că reclamanţii nu au calitate procesuală activă faţă de faptul că, sunt străini de succesiunea defunctului V. M., astfel că nu au calitate de a cere anularea certificatului de moştenitor nr.9 din 12 decembrie 1995, nefiindu-le afectat dreptul de proprietate.

Prin decizia nr.50/A din 2 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.1317/101/2007, s-a admis apelul declarat de pârâtul Văduva Victor, s-a schimbat sentinţa şi s-a respins acţiunea.

Apreciind că acţiunea în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor promovată de o persoană care nu are calitatea de succesor îmbracă forma acţiunii în revendicare, instanţa de apel a constatat că în speţă reclamanţii nu au făcut dovada proprietăţii asupra terenului în litigiu, şi nu au probat încălcarea acestui drept prin emiterea certificatului de moştenitor contestat.

Mai mult, pe rolul instanţelor se află acţiunea în revendicare, ce are ca obiect acelaşi teren şi în cadrul căreia urmează să se analizeze actele de proprietate invocate de părţi.

În baza art.299 Cod pr. civilă împotriva deciziei reclamanţii au declarat recurs, arătând că pentru terenul asupra căruia deţin titlu de proprietate, au fost acţionaţi în judecată  de pârâţi în cadrul unei acţiuni în revendicare, aceştia prevalându-se de certificatul de moştenitor al autorului Văduva Marin.

Promovarea acţiunii în revendicare este suficientă pentru a face dovada încălcării dreptului reclamanţilor, nefiind necesare alte probe.

Recursul nu este fondat.

Cu înscrisul depus în recurs la fila 19, reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra unui teren de 1,5 ha în comuna Ponoarele jud. Mehedinţi, cu care a fost împroprietărit în anul 1927 D.V., act care se regăseşte şi în dosarul de apel la fila 21.

Probarea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în litigiu nu este esenţială în soluţionarea cauzei, avându-se în vedere obiectul ei, aşa încât nu are relevanţă că nu s-a făcut dovada identităţii dintre terenul menţionat în actul de împroprietărire şi cel inclus în masa partajabilă a autorului Văduva Marin.

Pretenţiile reclamanţilor trebuiesc analizate în raport de forţa probantă a actului juridic contestat, ţinându-se seama că, faţă de terţi, certificatul de moştenitor nu poate face dovada decât cu privire la calitatea de moştenitor, nu şi asupra componenţei masei succesorale, chiar dacă aceasta este menţionată în cuprinsul lui.

Patrimoniul defunctului se transmite moştenitorilor în situaţia juridică în care se afla la decesul lui şi dacă defunctul era obligat, în legătură cu bunurile sale, să facă dovada dreptului de proprietate, nu se poate susţine că trecerea unor bunuri în masa succesorală, cu ocazia dezbaterilor în faţa notarului, ar constitui probă în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al moştenitorilor asupra lor.

În acest context, justificat Tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au fost vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor, atâta timp cât acesta nu le poate fi opus, el neavând putere probantă împotriva terţilor în ceea ce priveşte masa partajabilă.

Dispoziţiile art.88 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale prevăd că până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de  moştenitor face dovada  deplină numai în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotelor sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moştenitor.

În consecinţă, reclamanţii nu justifică un interes judiciar în promovarea acţiunii în anularea certificatului de moştenitor, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din actele dosarului (filele 14-17) terenul în litigiu este în posesia lor şi deci nu le-a fost încălcat dreptul de proprietate, acesta exercitându-se în toate prerogativele sale.

Promovând acţiunea ce face obiectul cauzei, reclamanţii tind de fapt ca instanţa să compare titlurile de proprietate prezentate de părţi, operaţiune ce excede însă cadrului procesual al cererii de anulare a certificatului de moştenitor introdusă de terţii faţă de succesiune, fiind specifică acţiunii în revendicare  întemeiată pe art.480 Cod civil.

De altfel,pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă (dosar nr.182/2003) se află acţiunea în revendicare a aceluiaşi teren, introdusă de pârâtul din prezenta cauză – V. V. împotriva numitului B. I. şi în care D. V., D. I. şi D. I. au calitatea de intervenienţi, instanţa investită cu soluţionarea acelei cauze fiind îndrituită să compare titlurile de proprietate prezentate de părţi şi să dea eficienţă unuia din ele.

Faţă de  considerentele arătate, recursul este nefondat şi urmează să fie respins conform art.312 alin.1 Cod pr. civilă.

Domenii speta

Spete similare