Recurs contencios administrativ. anulare act administrativ fiscal. calculul datoriei vamale.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CALCULUL DATORIEI VAMALE.

-O. G. nr.51/1997;

-Legea nr.99/1999;

-art.143, 144 şi 201 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/1993 din 12.10.1992;

-art.157 alin.4 din Legea nr.571/2003.

În mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, în care se arată că datoria vamală a fost calculată corect de SC M. T. R. SRL, folosind cursul de schimb la data punerii în liberă  circulaţie a bunurilor, expertul fiind în eroare atunci când afirmă că în speţa de faţă este vorba de achiziţii intracomunitare, deoarece în momentul introducerii mărfurilor în ţară (28.05.2003), România nu făcea parte din UE.

În prezentul dosar este vorba de două operaţiuni de leasing (în conformitate cu OG nr. 51/1997 şi Legea nr. 99/1999) cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operaţiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporară.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulaţie a mărfurilor după aderarea României la U.E., în vederea stabilirii valorii drepturilor de import la punerea în libera circulaţie a mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parţiala se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulaţie, curs aplicat de reclamantă, în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Art. 143: "Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se stabileşte la 3%, pentru fiecare lună sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depăşească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată”.

Art. 144: "Atunci când se naşte o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispoziţiile art. 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menţionat la art. 214.”

În plus, conform art. 201 din acelaşi Regulament, „o datorie vamală la import poate să ia naştere prin punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import. O datorie vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză. "

În plus, este de asemenea eronată cealaltă afirmaţie a expertului luată în considerare de instanţa de fond, respectiv faptul că societatea nu are obligaţia de a achita  suma  reprezentând TVA  calculat ci numai de a o înregistra  în decontul de  TVA, atât ca  TVA deductibil  cât  şi ca  TVA  colectat conform art.157 din Legii 571/2003, astfel cum a fost în  vigoare la data de 01.01.2007.

Conform art. 157 alin. 4 din Codul fiscal (în forma modificată prin OUG nr. 22/2007), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Or reclamanta nici măcar nu a invocat deţinerea unui asemenea certificat, cu atât mai mult cu cât nu doar a înregistrat TVA-ul de 17.880 lei, ci l-a şi plătit în contul Biroului Vamal O.  prin O.P. nr. 39/25.05.2007.

Calculul TVA-ului a fost făcut însă greşit, cursul de schimb valutar folosit de reclamantă fiind cel în vigoare la momentul punerii în liberă circulaţie aplicat de reclamantă, iar nu cel în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv, cum ar fi fost corect.

Decizia nr.2225/CA/20.05.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.7199/CA/18.12.2012 Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. T.  R. SRL  în contradictoriu cu pârâtele ANAF – A. N. V. , D. R. A. O. V. C., D. J. A.  O. V. B.  şi ANAF DGFP B.  - SERVICIUL SOLUŢIONARE CONTESTAŢII şi în consecinţă  a dispus;

- anularea  procesului verbal de control nr.3996/28.04.2010

- anularea Deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile  suplimentare stabilite de controlul vamal nr.280  şi 281,  ambele din 28.04. 2010

A respins cererea constând  în obligarea  intimatei la  restituirea  sumei de 4856 lei reprezentând TVA şi majorări de  întârziere aferente.

- a obligat pârâta la plata  cheltuielilor de judecată  parţiale  în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Instanţa a constatat că acţiunea formulată de reclamanta SC M. T.  R.  SRL este  întemeiată  şi pe cale de consecinţă va fi admisă.

Prin procesul verbal de  control nr. 3996/ 28.04. 2010,  D. R.  A.  O. V. C.  - DJVAO  B., în urma controlului  efectuat în perioada  24.04. 2010 – 28.04. 2010 a constat că societatea  reclamantă a încheiat în mod  eronat  operaţiunile  vamale  suspensive  plasate  în regim de admitere  temporară, fără a respecta  prevederile cuprinse în actele normative care reglementează prin măsuri speciale  modalitatea de derulare şi încheiere a operaţiunilor suspensive începute  înaintea aderării.  S-a reţinut că cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vamă la cursul de  schimb  în vigoare la data înregistrării declaraţiilor vamale de punere în liberă circulaţie  a fost stabilit greşit întrucât trebuia  avut în vedere cursul de schimb în vigoare  valabil la  data  plasării mărfurilor  sub regim de  admitere  temporară. Astfel, s-a  stabilit o bază de impozitare a  TVA  eronată  şi ca atare şi datoria  vamală rezultată. Concret  în declaraţia  vamală întocmită de reclamant având  nr.1362/ 25.05, 2007, cuantumul TVA stabilit de plată a fost de 8940 lei însă prin procesul verbal de  control  contestat  s-a stabilit că baza de  impozitare  TVA  trebuia să  fie 10.115 lei.  Ca atare a rezultat un debit suplimentar în cuantum de 1875 lei la care s-a aplicat majorări de întârziere în cuantum de 1253 lei. în spiritul acestui  raţionament pârâta a întocmit Deciziile de regularizare a datoriilor vamale suplimentare de încasat cu nr.280  şi 281/28.04.2010.

Prin Decizia  pentru regularizarea  situaţiei nr. 280/ 28.04. 2010 s-a stabilit TVA de plată 1175 lei şi majorări de întârziere aferente TVA  1253 lei.

Acelaşi sume  au fost stabilite şi prin Decizia de regularizare nr.281/28.04. 2010.

Prin Decizia nr. 247/ 07.07. 2010  a fost respinsă  contestaţia  formulată de reclamanta SC M. T. R. SRL  împotriva actelor  enunţare mai sus.

Prin Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză  expertul desemnat a stabilit că datoria vamală a fost calculată corect de SC M. T. R.  SRL, folosind cursul de schimb la data punerii în liberă  circulaţie a bunurilor şi anume  33.298 lei. Expertul subliniază că  societatea  nu are obligaţia de a achita  suma  reprezentând TVA  calculat ci numai de a o înregistra  în decontul de  TVA , atât ca  TVA deductibil  cât  şi ca  TVA  colectat conform art.157 din Legii 571/2003, astfel cum a fost în  vigoare la data de 01.01. 2007. De altfel, expertul apreciază că  reclamanta a avut în vedere  schimbul valutar de  la data punerii în liberă circulaţie a  bunurilor  şi nu cel de  la  data completării declaraţiei vamale. Se arată că, chiar şi în situaţia în care  ar fi fost stabilită în sarcina societăţii o diferenţă de  taxă pe  valoare adăugată, obligaţia acesteia  nu era de  a achita această sumă  ci  doar de a o înregistra  în decontul de TVA. 

Faţă de  acestea s-a apreciat că nu se datorează majorări de întârziere pentru TVA  rezultat din DVI 1375 şi 1376 din 18.05. 2007, câtă vreme acesta a fost calculat corect de  către reclamantă şi având în vedere inexistenţa obligaţiei achitării TVA.

Instanţa şi-a însuşit concluziile expertizei efectuată în cauză şi pentru  considerentele expuse a admis acţiunea formulată de SC M.  T.  R.  SRL, mai puţin cererea constând  în obligarea  intimatei la  restituirea  sumei de 4856 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere aferente pe care  reclamantul  susţine  că  le-a achitat la data de 13.05. 2010,  fără însă a  depune vreo dovadă în acest sens  la dosarul cauzei.

Ca o consecinţă a admiterii a acţiunii prin prisma dispoziţiilor art.274 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului SC M. T.  R.  SRL a cheltuielilor de judecată parţiale în  cuantum de 1.000.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs recurenta reclamantă SC M. T.  R. SRL solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii capătului de cerere referitor la obligarea intimatei ANAF-A. N. V. , D. R. A. O. V. C. , D.  J. A. O. V. B.  la restituirea sumei de 4.856 Lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere şi plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.490 Lei, din care 3.010 lei reprezintă onorariu expert - Raport de expertiză contabilă şi 2.480 lei reprezentând onorariu de avocat.

A arătat că prin dispunerea anulării unor acte administrativ-fiscal, trebuie să se asigure şi anularea efectelor produse de emiterea acestor acte cu nerespectarea prevederilor legale. Singura modalitate de a pune partea în situaţia anterioară adoptării acestor decizii este restituirea sumei nedatorate, achitate de către subscrisă în baza deciziilor emise.

Anularea acestor decizii, fără a dispune şi restituirea sumei achitate, ar însemna lipsirea instituţiei anulării de efectele specifice. Atât timp cât a achitat această plată nedatorată, în temeiul unor principii de bază de drept, aceasta trebuie restituită pentru a se evita îmbogăţirea fără justă cauză a organelor fiscale în cauză.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art.274 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa nu poate să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată pe care partea care a câştigat procesul a probat că le-a făcut.

În speţă, în cauză a fost dispusă o expertiză contabilă, onorariul expertului fiind în cuantum de 3.010 lei, achitat în întregime. La dosarul cauzei a fost depus OP-ul prin care s-a achitat acest onorariu. În această situaţie, instanţei îi era prohibit prin dispoziţiile codului de procedură civilă să reducă cheltuielile de judecată la cuantumul de 1.000 lei.

În plus, în ceea ce priveşte cheltuielile reprezentând onorariul de avocat, menţionează că în conformitate cu dispoziţiile legale, societatea are dreptul şi la restituirea acestora, făcând parte din cheltuielile de judecată.

În contextul achitării unui onorariu de expert în cuantum de 3.010 lei şi a onorariului de avocat în cuantum de 2.480 lei, consideră că dispoziţia instanţei de a se acorda cheltuieli de judecată în cuantumul redus de 1.000 lei nu este fondată şi se impune acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată efectuate, în cuantum total de 5.490 lei.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs recurenta pârâtă D.  G. F. P. B.  solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

A arătat că sentinţa pronunţata de instanţa de fond este nelegala si netemeinica, data cu aplicarea greşita a legii.

In fapt, în perioada 26.04.2010 - 28.04.2010, la sediul D.J.A.O.V.B.  s-a efectuat controlul ulterior privind modalitatea de încheiere a operaţiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care se încheie dupa aderare, prin reverificarea declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie înregistrată sub nr. 1-1375/28.05.2007 si 1-1376/28.05.2007.

Declaraţiile reverificate încheie, prin punere în libera circulaţie, declaraţiile vamale de import plasate în regim suspensiv de admitere temporara (cu exonerare totala sau parţiala de drepturi de import), deschise în baza prevederilor art. 119-122 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României si art. 254; 255; 271-272; 275 si 278 din H.G. nr. 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare al Codului Vamal al României, precum si în baza articolelor similare din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României si din H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare al Codului Vamal al României, la fostul Biroul vamal O. , actualmente D. J. A.  O.  V.  B.

In urma controlului ulterior privind modalitatea de încheiere a operaţiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care se încheie după aderare, prin reverificarea declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie înregistrate sub nr. I-1375/28.05.2007 si 1-1376/28.05.2007, efectuat în perioada 26.04.2010 -28.04.2010 s-a constatat ca reclamanta a încheiat în mod eronat operaţiunile vamale suspensive plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parţiala de drepturi de import, operaţiuni iniţiate inainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care s-au încheiat dupa aderare, prin punerea mărfurilor în libera circulaţie.

Totodată s-a constatat ca nu s-au respectat astfel prevederile cuprinse în Tratatul de aderare a Bulgariei si României la Uniunea Europeana, Litera B "Protocolul privind condiţiile si aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria si a României în Uniunea Europeana", Anexa V, punctul 4 "Uniunea vamala", aliniatele 13; 16 si 19, precum si prevederile cuprinse de Documentul D.G. TAXUD nr. 1661/2006 privind Masurile tranzitorii în domeniul vamal al Actului de Aderare, si nu a ţinut cont de elementele de taxare în vigoare de la data plasării mărfurilor sub regim suspensiv fiind stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama, în mod greşit, la cursul de schimb în vigoarte la data înregistrării declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie, faţa de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara.

De asemenea s-a constatat ca reclamanta a stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama în mod greşit la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie, fata de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara, moment la care a luat naştere datoria vamala în suma totală de 4.856 lei, stabilita conform calculelor din Deciziile pentru Regularizarea Situaţiei nr. 280 si 281 din data de 28.04.2010, cu anexele aferente, întocmite de organele de control din cadrul D.J.A.O.V. B.

Ca urmare s-a procedat la stabilirea de către autoritatea vamala a datoriei vamale suplimentare de încasat, în cuantum total de 4.856 lei (reprezentând TVA - în cuantum de 2.350 lei si majorări de întârziere aferente în cuantum de 2.506 lei), evidenţiata în Deciziile de Regularizare a situaţiei nr. 280 si 281 din data de 28.04.2010 si în Anexele 1 si 2 aferente.

Potrivit dispoziţiilor art. 201 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 de instituire a Codului vamal comunitar "o datorie vamală la import poate să ia naştere prin punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import. O datorie vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză.."

În conformitate cu dispoziţiile art. 204 din acelaşi act normativ  datorie vamala la import ia naştere prin:

(a)Neexecutarea uneia dintre obligaţiile care rezulta, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporara săi din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, sau

(b)Nerespectarea unei condiţii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero g drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor, în alte cazuri decât cele menţionate la art. 203 doar daca nu se stabileşte ca acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporara sau a regimului vamal în cauza.

Datoria vamală ia naştere fie în momentul în care obligaţia a cărei neexecutare generează datorii vamale încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile sunt plasate sub regimul vamal în cauză, atunci când se stabileşte ulterior că o condiţie care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor nu a fost îndeplinită în fapt."

Stabilirea valorii drepturilor de import la punerea în libera circulaţie ai mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parţiala se face în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Art. 143: "Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se stabileşte la 3%, pentru fiecare lună sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depăşească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată."

Art. 144: "Atunci când se naşte o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispoziţiile art. 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menţionat la art. 214.

Atunci când, din alte raţiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, se naşte o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menţionat, valoarea acestei datorii este egală cu diferenţa dintre valoarea drepturilor calculate în conformitate cu alin. (1) şi a celor datorate în conformitate cu art. 143".

Articolul 115 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevede la alin. (2), litera a) că "pentru diferenţele de impozite, taxe, contribuţii, precum si cele administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, majorările se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei impozitului, taxei sau contribuţiei, pentru care s~a stabilit diferenţa, pina la data stingerii acesteia inclusiv."

Articolul III din Legea nr. 210/2005, privind aprobarea O.G. nr. 20/2005 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, modifica art. 115 din Codul de procedura fiscala, alin. (1) al acestuia având următorul cuprins: "Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si până la data stingerii sumei datorate, inclusiv", iar la alin (5) se precizează ca "nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere..."

Menţionează ca datoria vamala este compusa din taxe vamale, comision vamal si TVA. Potrivit pct. 2.3. din Masurile unitara aplicare a reglementarilor în domeniul taxelor vamale si TVA :

-taxa vamala datorata este cea din Tariful vamal de import al Românie vigoare la momentul depunerii declaraţiei vamale de plasare sub regim.

-Comisionul vamal reglementat conform Legii nr. 8/1994, în vigoare momentul plasării mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporara datorează, fiind considerat o taxa cu efect echivalent al taxelor vamale.

-TVA-ul se datorează si se plăteşte de titularul operaţiunii conf. art.157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările completările ulterioare.

Atunci când revizuirea unei declaraţii sau un control ulterior indică faptul ca dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte, autorităţi vamale, în conformitate cu dispoziţiile legale prevăzute, trebuie sa ia masurile necesare pentru reglementarea situaţiei, ţinând seama de oriei informaţie noua de care dispun.

Fata de aspectele mai sus menţionate, raportat la dispoziţiile legale aplicabile concluziile expertizei contabile judiciare sunt nefondate întrucât în mod eronat se susţine ca în cazul de fata este vorba de achiziţie intracomunitara, în momentul introducerii mărfurilor în România.

In fapt este vorba despre doua operaţiuni de leasing (in conformitate cu O.G. 51/1997 si Legea 99/1999) cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operaţiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporara.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulaţie a mărfurilor dupa aderarea României la U.E., se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulaţie aplicat de reclamanta.

Menţionează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 157 alin. (4) Cod fiscal, modificate prin O.U.G. nr. 22/2007, în vigoare la data depunerii declaraţiilor vamale de punere în liberă circulaţie, prin excepţie de la prevederile alin. (3), în perioada 15 aprilie 2007 - 31 decembrie 2008 (in data de 28.05.2007 reclamanta trebuia sa faca plata TVA-ului), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Per a contrario reiese ca persoanele impozabile care NU au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, au obligaţia de plata a TVA-ului, aşa cum  s-a pronunţat si I.C.C.J. prin Decizia nr. 1491/16.03.2010, pronunţata în D.252/59/2009.

Prin urmare, afirmaţia expertului, însuşita de instanţa de fond, referitoare la faptul ca obligaţia reclamantei nu este de a plăti TVA-ul calculat ci doar de a-l înregistra este complet eronata.

In drept a invocat dispoziţiile art.304 pct.9, 3041 Cod procedura civila si art.20 din Legea nr.554/2004.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs recurenta pârâtă D.  R. A. O. V. C. - ÎN NUME PROPRIU ŞI ÎN REPREZENTAREA A.  N.  V. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

Arată că, în perioada 26.04.2010 - 28.04.2010, la sediul D.J.A.O.V.B. , s-a efectuat controlul ulterior privind modalitatea de încheiere a operaţiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care se încheie după aderare, prin reverificarea declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie înregistrate sub nr. 1-1375/28.05.2007 si 1-1376/28.05.2007.

In urma controlului s-a constatat ca reclamanta a încheiat în mod eronat operaţiunile vamale  suspensive  plasate  în  regim  de  admitere  temporara fără exonerare parţiala de drepturi de import, operaţiuni iniţiate înainte de aderări a României la Uniunea Europeana si care s-au incheiat dupa aderare, prin punerea mărfurilor în libera circulaţie.

Totodată s-a constatat ca nu s-au respectat astfel prevederile cuprinse în Tratatul de aderare a Bulgariei si României la Uniunea Europeana, Litera B "Protocolul privind condiţiile si aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria si a României Uniunea Europeana", Anexa V, punctul 4 "Uniunea vamala", aliniatele 13; 16 si 19; precum si prevederile cuprinse de Documentul D.G. TAXUD nr. 1661/2006 privind Masurile tranzitorii în domeniul vamal al Actului de Aderare, si nu a ţinut cont de elementele de taxare în vigoare de la data plasării mărfurilor sub regim suspensiv fiind stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama, în mod greşit, la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie, fata de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara.

Potrivit dispoziţiilor art. 201 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 de instituire a Codului vamal comunitar "o datorie vamală la import poate să ia naştere prin punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import. O datorie vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză.."

În conformitate cu dispoziţiile art. 204 din acelaşi act normativ o datorie vamala la import ia naştere prin:

(a)Neexecutarea uneia dintre obligaţiile care rezulta, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporara sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, sau

(b)Nerespectarea unei condiţii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor, în alte cazuri decât cele menţionate la art. 203 doar daca nu se stabileşte ca acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporara sau a regimului vamal în cauza.

 Datoria vamală ia naştere fie în momentul în care obligaţia a cărei neexecutare generează datorii vamale încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile sunt plasate sub regimul vamal în cauză, atunci când se stabileşte ulterior că o condiţie pare reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ţinând seama de destinaţia mărfurilor nu a fost îndeplinită în fapt."

Stabilirea valorii drepturilor de import la punerea în libera circulaţie a mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parţiala se face în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Art. 143: "Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se stabileşte la 3%, pentru fiecare lună sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depăşească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată”.

Atunci când din alte raţiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se naşte o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menţionat, valoarea acestei datorii este egală cu diferenţa dintre valoarea drepturilor calculate în conformitate cu alin.1 şi a celor datorate în conformitate cu art.143.”

Astfel s-a procedat la întocmirea procesului verbal de control şi a deciziilor pentru regularizarea situaţiei nr.280 şi 281/28.04.2010.

Toate aceste elemente au condus la stabilirea de către autoritatea vamal a datoriei vamale suplimentare de încasat, în cuantum total de 4.856 lei (reprezenta TVA - în cuantum de 2.350 lei si majorări de întârziere aferente în cuantum de 2.506 1 evidenţiata în Deciziile de Regularizare a situaţiei nr. 280 si 281 din data 28.04.2010 si în Anexele 1 si 2 aferente.

In susţinerea celor de mai sus sunt aduse si precizările suplimentare ale A. N. V.  în adresele nr. 66829/19.12.2006 si nr. 44136/06.08.2007 privind derularea si încheierea regimurilor vamale economice (regimuri suspensive) iniţiate înaintea aderării României la UE si care se încheie după aderare.

Datoria vamala este compusa din taxe vamale, comision vamal si TVA. Potrivit pct. 2.3. din Masurile unitare de aplicare a reglementarilor în domeniul taxelor vamale si TVA :

-taxa vamala datorata este cea din Tariful vamal de import al României, în vigoare ^ momentul depunerii declaraţiei vamale de plasare sub regim.

-Comisionul vamal reglementat conform Legii nr. 8/1994, în vigoare la momentul plasării mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporara se datorează, fiind considerat o taxa cu efect echivalent al taxelor vamale.

-TVA-ul se datorează si se plăteşte de titularul operaţiunii conform art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare.

Atunci când revizuirea unei declaraţii sau un control ulterior indica faptul ca dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte, autorităţile vamale, în conformitate cu dispoziţiile legale prevăzute, trebuie sa ia masurile necesare pentru reglementarea situaţiei, ţinând seama de orice informaţie noua de care dispun."

Ca urmare a celor de mai sus, s-a constatat ca reclamanta S.C. M. T. R.  S.R.L., a stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama în mod greşit la cursul de schimb în vigoare începând cu data înregistrării declaraţiilor vamale de punere în libera circulaţie, fata de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara, moment la care a luat naştere datoria vamala în suma totală de 4.856 lei, stabilita conform calculelor din Deciziile pentru Regularizarea Situaţiei nr. 280 si 281 din data de 28.04.2010, cu anexele aferente, întocmite de organele de control din cadrul D.J.A.O.V. B. 

In ceea ce priveşte Raportul de Expertiza Contabila Judiciara efectuat in cauza , expertul contabil si consultant fiscal a făcut anumite confuzii.

Prima confuzie pe care o face expertul este când spune ca în cazul de fata este vorba de achiziţie intracomunitara, ceea ce nu este real, deoarece în momentul introducerii mărfurilor în România (28.05.2003), tara noastră nu făcea parte din UE.

In speţa de fata este vorba despre doua operaţiuni de leasing cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operaţiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporara.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulaţie a mărfurilor după aderarea României la U.E., se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulaţie aplicat de reclamanta.

In ceea ce priveşte sublinierea expertului referitoare la faptul ca obligaţia reclamantei nu este de a plaţi TVA-ul calculat ci doar de a-l înregistra este complet eronata, având în vedere următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 157 alin. (4) Cod fiscal, modificate prin O.U.G. nr. 22/2007, în vigoare la data depunerii declaraţiilor vamale de punere în liberă circulaţie, prin excepţie de la prevederile alin. (3), în perioada 15 aprilie 2007 - 31 decembrie 2008 (in data de 28.05.2007 reclamanta trebuia sa faca plata TVA-ului), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Reclamanta nu doar a înregistrat TVA-ul de 17.880 lei ci 1-a si plătit în contul Biroului vamal O. (in prezent D.J.A.O.V. B. ), asa cum reiese din O.P. nr. 39/25.05.2007.

Intimata pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul declarat de reclamanta SC M. T. R. SRL este nefondat, iar recursurile declarate de pârâtele D.R.A.O.V. C. şi D.G.F.P. B. sunt fondate pentru următoarele considerente.

În mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, în care se arată că datoria vamală a fost calculată corect de SC M. T. R. SRL, folosind cursul de schimb la data punerii în liberă  circulaţie a bunurilor, expertul fiind în eroare atunci când afirmă că în speţa de faţă este vorba de achiziţii intracomunitare, deoarece în momentul introducerii mărfurilor în ţară (28.05.2003), România nu făcea parte din UE.

În prezentul dosar este vorba de două operaţiuni de leasing (în conformitate cu OG nr. 51/1997 şi Legea nr. 99/1999) cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operaţiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporară.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulaţie a mărfurilor după aderarea României la U.E., în vederea stabilirii valorii drepturilor de import la punerea în libera circulaţie a mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parţiala se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulaţie, curs aplicat de reclamantă, în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Art. 143: "Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se stabileşte la 3%, pentru fiecare lună sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depăşească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată”.

Art. 144: "Atunci când se naşte o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispoziţiile art. 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menţionat la art. 214.”

În plus, conform art. 201 din acelaşi Regulament, „o datorie vamală la import poate să ia naştere prin punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import. O datorie vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză. "

În plus, este de asemenea eronată cealaltă afirmaţie a expertului luată în considerare de instanţa de fond, respectiv faptul că societatea nu are obligaţia de a achita  suma  reprezentând TVA  calculat ci numai de a o înregistra  în decontul de  TVA, atât ca  TVA deductibil  cât  şi ca  TVA  colectat conform art.157 din Legii 571/2003, astfel cum a fost în  vigoare la data de 01.01.2007.

Conform art. 157 alin. 4 din Codul fiscal (în forma modificată prin OUG nr. 22/2007), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Or reclamanta nici măcar nu a invocat deţinerea unui asemenea certificat, cu atât mai mult cu cât nu doar a înregistrat TVA-ul de 17.880 lei, ci l-a şi plătit în contul Biroului Vamal O.  prin O.P. nr. 39/25.05.2007.

Calculul TVA-ului a fost făcut însă greşit, cursul de schimb valutar folosit de reclamantă fiind cel în vigoare la momentul punerii în liberă circulaţie aplicat de reclamantă, iar nu cel în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv, cum ar fi fost corect.

Acestea fiind avute în vedere, soluţia instanţei de fond cu privire la admiterea acţiunii apare ca fiind greşită, actele administrative atacate prin cererea de chemare în judecată fiind legale şi temeinice.

În temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă şi a admis recursurile declarate de pârâte. În consecinţă, sentinţa atacată a fost modificată în totalitate în  sensul respingerii ca netemeinice a cererii de chemare în judecată.

Fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare