Acţiune în revendicare. Calitate procesuală pasivă. Drept de folosinţă dobândit de pârât în temeiul Legii nr. 58/1974 pentru terenul pentru care nu s-a emis Ordinul Prefectului în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Calitatea procesual pasivă reprezintă identitatea între  persoana pârâtului şi cel care este obligat în raportul juridic dedus judecăţii. În acţiunile în revendicare imobiliară, are calitatea de pârât cel care ocupă imobilul  asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, adică titularul unui drept de folosinţă sau simplul detentor precar, inclusiv cel care ocupă imobilul fără o justificare în drept.

Art. 36 din Legea nr. 18/1991 a dat posibilitatea atribuirii în proprietatea  deţinătorilor construcţiei a terenului aferent, asupra căruia au dobândit anterior, sub regimul Legii nr. 58/1974, doar un drept de folosinţă. În condiţiile în care prin acest ordin nu a fost consfinţită proprietatea pârâţilor asupra întregului teren  atribuit  în folosinţă în anul 1974, pârâţii nu pot invoca în prezent supravieţuirea deciziei 43/1974 pentru diferenţa de 32,70 m.p. şi ordinul prefectului pentru 102 m.p. Ca efect al Legii nr. 18/1991 a avut loc schimbarea dreptului real de folosinţă în drept de proprietate, astfel că titularii fostului drept de folosinţă nu mai pot invoca existenţa în paralel a două acte administrative: unul emis în aplicarea Legii nr. 58/1974, altul emis conform Legii nr. 18/1991.

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 14 iunie 2006 reclamanţii C. D. şi C. E. au chemat în judecată pe  pârâţii C. S. G., C. I., C. V. şi C. E. M. , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie  un teren în suprafaţă totală de 84,3 m.p. situat în Tg.-Jiu, str.G-ral Dragalina, nr. 5, care face parte din terenul cumpărat de către reclamanţi de la numita G. E., conform contractului autentificat sub nr. 3612/26.07.1999 de B.N.P. T. I. Tg.-Jiu.

Au solicitat, totodată, chemarea în garanţie a numitei G. E., în calitate de vânzător.

În motivarea acţiunii au arătat că prin  contractul  sus menţionat au cumpărat o casă de locuit compusă din 3 camere şi dependinţe şi terenul aferent în suprafaţă de 376,921 m.p., din care pârâţii ocupă fără drept suprafaţa de 84,30 mp, prin amplasarea unor dependinţe .

Judecătoria Tg.Jiu, prin s.c. 1641 din 8.03.2007, a admis în parte acţiunea civilă în revendicare şi grăniţuire  formulată de reclamanţii C. D. şi C. E.,  împotriva pârâţilor C. S. G., C.I., C. V. şi C. E. M..

Au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate reclamanţilor suprafaţa de 9,30 m.p. (3 x 3,10 m.), pe care este amplasată o magazie de lemne, situată în Tg.-Jiu, str.G-ral Dragalina, nr. 5, judeţul Gorj, vecină la Est, Vest şi Sud – rest proprietate reclamanţi; Nord – P. F. şi suprafaţa de 70 m.p., ocupată cu coteţe şi curte păsări, situată la aceeaşi adresă, vecină la Est şi Nord- rest proprietate reclamanţi; Sud- E.G.; Vest- N. R..

S-a dispus grăniţuirea dintre proprietăţile părţilor, astfel încât lungimea terenului reclamanţilor să fie de 23,43 m. spre Nord, iar lăţimea terenului pârâţilor de 11,30 m spre Nord. Linia de hotar s-a stabilit să pornească spre Sud, pe o distanţă de 2,55 m., după care pătrunde spre proprietatea pârâtului cu 0,78 m, continuă spre Sud pe o lungime de 8,71 m. şi apoi spre Est pe o lăţime de 7,1 m (conform schiţei-anexă la raportul de expertiză).

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanţi în contradictoriu cu intervenienta G. E. ca rămasă fără obiect

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamanţii au dovedit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare nr. 3612/1999 şi s.c. nr. 1394/2006 rămasă definitivă şi irevocabilă, din care rezultă că intervenienta G.E. a înstrăinat reclamanţilor suprafaţa de teren pe care o avea în proprietate.

Că, terenul  reconstituit  pârâţilor  prin  Ordinul  Prefectului  nr. 138  din 26.07.2005 are  o  întindere  de 102,5  mp. atât cât  a  fost  atribuit  autorului D. G.  în folosinţă iar pentru diferenţa  de teren,  intervenienta  G. E.  a  rămas  proprietară, constatându-se  prin  sentinţa  civilă  nr. 139/2005 ineficienţa  Decretului  nr. 92/1950.

S-a  mai  reţinut  că pârâţii în  calitate  de  moştenitori  ai  autorului D. G. nu pot  dovedi proprietatea pentru o suprafaţă  mai  mare  de 102,5  mp. , atât  cât  a fost  atribuit  în  folosinţă prin  decizia  nr. 43/1974.

Împotriva  acestei  sentinţe  au  declarat  apel pârâţii.

În şedinţa publică din 04.03.2008 apelantul pârât a invocat lipsa calităţii procesuale pasive arătând că nu este proprietar al terenului ci titularul unui drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei, că proprietarul suprafeţei de 134,70 mp teren este Consiliul Local Tg.Jiu care potrivit s.c. 1763/5.03.1998 a despăgubit pe vânzătoarea G. E. cu suma de 5.534.150 lei ROL reprezentând c/val. terenului aferent.

Prin decizia civilă nr. 77 din 4 martie 2008 a Tribunalului Gorj s-a respins apelul ca nefondat.

Pentru a  se pronunţa astfel, tribunalul  a reţinut că din suprafaţa  de 545,76  mp.  care  a  aparţinut  vânzătoarei  G.  E. i s-a atribuit în  folosinţă autorului  pârâţilor , D.  G., prin  decizia  nr. 43/1974, doar o  suprafaţă  de 134 mp. care în realitate  conform  măsurătorilor  are  o  întindere  de 102  mp.

Restul  terenului  ce  depăşeşte  suprafaţa  de 102  mp. a fost înstrăinat  de  intervenienta  G. E. ,  reclamanţilor.

Pârâţii ocupă în afara terenului atribuit în folosinţă şi  din terenul reclamanţilor o porţiune, ceea ce justifică în cauză calitatea procesuală pasivă.

Actul  prin  care  pârâţii îşi invocă  proprietatea  îl  reprezintă  Ordinul Prefectului  nr.  138 din 26.07.2005  în  care nu  este  cuprinsă  suprafaţa  de teren  pe  care  o  ocupă  aceştia  peste  suprafaţa  de 102  mp.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. S. G., motivând că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive  a pârâţilor, deoarece autorii lor au primit în folosinţă suprafaţa de 134,70 m.p. teren din care 102 m.p. teren de sub casă, 9,50 m.p. teren de sub magazie, 23,20 m.p. teren  cale de acces.

S-a arătat că pentru suprafaţa de 134,70 m.p. G. E. a fost despăgubită de către Consiliul Local cu suma de 5 534 150 lei, conform sentinţei civile 1763/1998, astfel că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să solicite din nou acest teren. În atare condiţii, grăniţuirea trebuia să se facă în contradictoriu cu toţi proprietarii.

S-a susţinut că trebuia chemat în judecată consiliul local.

La data de 3 iulie 2008 intimaţii C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recursul nu este fondat şi urmează a  fi respins pentru următoarele considerente.

Calitatea procesual pasivă reprezintă identitatea între  persoana pârâtului şi cel care este obligat în raportul juridic dedus judecăţii. În acţiunile în revendicare imobiliară, are calitatea de pârât cel care ocupă imobilul  asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, adică titularul unui drept de folosinţă sau simplul detentor precar, inclusiv cel care ocupă imobilul fără o justificare în drept.

În atare situaţie,  pârâţii au fost corect chemaţi în judecată de reclamanţi, deoarece ei ocupă terenul revendicat, iar nu consiliul local. Fără îndoială că pârâţii puteau cere chemarea în garanţie a consiliului sau a oricărei persoane împotriva căreia se puteau îndrepta  dacă erau evinşi dintr-un eventual drept asupra terenului, însă o astfel de cerere nu a fost formulată.

Pârâţii invocă asupra terenului un drept  real de folosinţă, născut din convenţia încheiată cu consiliul local. Acest drept nu există  şi nu poate fi opus reclamanţilor.

Astfel,  autoarea reclamanţilor, G. E. a dobândit în anul 1941 suprafaţa de 500 m.p. pe care era amplasată o construcţie cu 5 camere, imobil preluat  abuziv de stat prin naţionalizare, în anul 1950. Din construcţia cu destinaţie de locuinţă, autorii pârâţilor au cumpărat în anul 1974 un apartament cu suprafaţa construită de 63,62 m.p., primind în folosinţă pe durata existenţei construcţiei suprafaţa de teren aferent de 134,70 m.p. În acest sens a fost emisă de către  autoritatea administrativă decizia nr. 43/1974.

Art. 36 din Legea nr. 18/1991 a dat posibilitatea atribuirii în proprietatea  deţinătorilor construcţiei a terenului aferent, asupra căruia au dobândit anterior, sub regimul Legii nr. 58/1974, doar un drept de folosinţă. Pârâţii au uzat de aceste dispoziţii, fiind emis Ordinul Prefectului nr. 138/2005 pentru suprafaţa de 102 m.p. teren. În condiţiile în care prin acest ordin nu a fost consfinţită proprietatea pârâţilor asupra întregului teren  atribuit  în folosinţă în anul 1974, pârâţii nu pot invoca în prezent supravieţuirea deciziei 43/1974 pentru diferenţa de 32,70 m.p. şi ordinul prefectului pentru 102 m.p. Ca efect al Legii nr. 18/1991 a avut loc schimbarea dreptului real de folosinţă în drept de proprietate, astfel că titularii fostului drept de folosinţă nu mai pot invoca existenţa în paralel a două acte administrative: unul emis în aplicarea Legii nr. 58/1974, altul emis conform Legii nr. 18/1991.

Mai mult,  autoarea reclamanţilor  a revendicat de la stat imobilul preluat abuziv, iar prin sentinţa civilă 139/1995 a redobândit proprietatea imobilului cu 3 camere ( celelalte două camere fiind vândute către D. G. în anul 1974) şi a terenului aferent în suprafaţă de 250 m.p.

Prin  sentinţa civilă 1394/2006 a Judecătoriei Tg. Jiu, irevocabilă prin decizia civilă 497/26.02.2008 a Tribunalului Gorj, s-a respins acţiunea formulată de C. pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamanţi cu G. E., pentru diferenţa de teren de la 250 m.p. ( cât s-a stabilit prin s.c. 139/1995) la  suprafaţa de 376,921 m.p. cât face obiectul vânzării. Instanţele au stabilit în mod irevocabil faptul că singurul titlu de proprietate al actualilor pârâţi îl constituie Ordinul Prefectului nr. 138/2005, pentru  suprafaţa de 102 m.p. şi că aceştia nu pot pretinde un drept de folosinţă pentru diferenţa de teren. Se reţine şi faptul că pârâţii nu au atacat ordinul emis de prefect şi nu au pretins atribuirea unei suprafeţe de teren mai mari în proprietate.

Apărarea recurenţilor în sensul că pentru terenul atribuit în folosinţă lui D. G. s-au primit despăgubiri de la stat de către  G. E., ceea ce ar paraliza dreptul reclamanţilor de a pretinde terenul în litigiu,  este nefondată.

Aşa cum rezultă din  sentinţa  civilă nr. 1763/1998,  autoarea reclamanţilor a primit despăgubiri pentru  imobilele ce au fost vândute de stat în anul 1974,  iar obiectul acestei vânzări nu l-a constituit suprafaţa de  134 m.p. teren.

Dat fiind faptul că ordinul prefectului a fost emis pârâţilor după revendicarea imobilului de la stat de către fostul proprietar, G. E.,  este evident că statul, reprezentat prin prefect, a atribuit în proprietate pârâţilor doar terenul liber,  fără a menţine prin vreun act administrativ regimul juridic al folosinţei instituit în anul 1974. Un astfel de regim juridic a  încetat, de altfel, întrucât  prin schimbarea titularului dreptului de proprietate,  noul proprietar dobândeşte toate atributele proprietăţii iar fostele dezmembrăminte încetează.

Concluzia care se impune este aceea că în mod corect instanţele au reţinut că pârâţii sunt titularii unui drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 102 m.p. iar dreptul lor de folosinţă asupra terenului de 134 m.p. a încetat ca efect al aplicării art. 36 din Legea nr. 18/1991. În aceste condiţii în mod corect, în aplicarea prevederilor art. 480 cod civil, s-a admis acţiunea reclamanţilor pentru suprafeţele de teren precizate în sentinţa primei instanţe, în contradictoriu cu pârâţii, iar  nu cu consiliul local care nu are calitate procesuală pasivă.

Apreciind ca nefondate motivele de recurs, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare