Procedura simplificată prevăzută de art.320 ind.1 Cod procedură penală. Contestarea de către partea civilă a încadrării juridice dată faptei.

Procedura simplificată prevăzută de art.320 ind.1 Cod procedură penală. Contestarea de către partea civilă a încadrării juridice dată faptei.

În procedura prevăzută de dispoziţiile art.320 ind.1 C.proc.pen., valorificarea pledoariei de vinovăţie a inculpatului vizând infracţiunea prev.de art.182 (1) C.penal şi aplicarea automată a  dispoziţiilor art.320/1 (7) C.pr.penală, prin ignorarea cererilor esenţiale ale părţii civile, care a contestat încadrarea juridică a faptei, arătând  că faptele nu sunt clar stabilite şi fără a pune în discuţie şi a se pronunţa cu privire la această cerere  se circumscrie cazului de casare prev.de art.385/9 pct.10 C.pr.pen, întrucât instanţa  nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale a unei părţi, de natură dă garanteze dreptul său şi să influenţeze soluţia procesului.

Secţia  penală – Decizia  penală nr. 873/01 septembrie 2011

Prin sentinţa penală nr.164/24 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar penal nr.1444/257/2011, în baza art.182 alin.1 C.penal cu aplicarea dispoziţiilor art.320/1 alin.7 C.pr.penală, inculpatul A.D.A. a fost condamnat la :

-1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă .

In baza dispoziţiilor art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art.64 literele a teza a II-a  Cod penal.

În temeiul disp.art.81,82 şi 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe o durată de 3 ani şi 4 luni . 

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

Au fost disjunse  acţiunile civile formulate de părţile civile : Z.C., Spitalul clinic judeţean de urgenţă T.M. , Spitalul clinic judeţean  de urgenţă S. şi Spitalul municipal M.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de  800  lei  cheltuieli judiciare.

Determinând vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunii expuse, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :

În data de 24 decembrie 2010, în jurul orei 23,00, partea civilă împreună cu fratele său şi concubinul surorii sale, martorul D.I., s-au deplasat la barul situat în comuna B., str. Ş. nr.X , jud. S. aparţinând  S.C. „M.” S.R.L. loc în care, printre alţi tineri, se afla şi inculpatul A.D.A.

În jurul orei 3,00, pe fondul consumului de alcool, în barul menţionat, între partea civilă şi inculpat s-a produs o altercaţie, care a degenerat, de aşa natură încât, după ce partea civilă l-a lovit pe inculpat cu capul în faţă, s-au lovit, reciproc, cu pumnii lovituri în urma cărora partea vătămată Z.C., a căzut pe pardoseala camerei .

În timp ce partea vătămată încerca să se ridice, inculpatul Andrei Dumitru Alexandru a lovit-o, cu un scaun metalic luat din bar, o singură dată, violenţă care a vizat partea dreaptă a feţei, soldată cu producerea unei plăgi contuze periorbitare dreapta, transfixiantă în orbită şi cavitatea bucală, asociată cu fractură cominutivă laterofacială dreapta.

Leziunile traumatice produse de acţiunea violentă a inculpatului au impus internarea, de urgenţă, a părţii vătămate, iniţial în Clinica de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. şi ulterior, în Spitalul Municipal M., judeţul S.

Examinările medico-legale efectuate asupra părţii vătămate au conchis că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 25 decembrie 2010, prin lovire directă repetată cu corp contondent, care necesită îngrijiri medicale de 75-80 zile, pentru vindecare.

Medicul legist care a efectuat examinările menţionează că abia după 6 luni de la producerea actului de violenţă, în raport de evoluţia procesului de vindecare, pot fi făcute aprecieri asupra eventualelor sechele sau infirmităţi ale părţii vătămate legate cauzal de actul de lovire exercitat de inculpat.

Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în baza materialului probator al cauzei : procesul verbal de cercetare la faţa locului (f.X), certificatul medico-legal nr.115/13.01.2011 (f.X), declaraţiile părţii civile Z.C., depoziţiile martorilor M.G.R., S.L., M.F.N., Z.V., K.O.O., P.B., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului (f.X).

În drept , fapta inculpatului comisă în circumstanţele sus-arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.182 (1) C.penal.

Sub aspectul laturii civile, Judecătoria a dispus disjungerea acţiunii civile formulate de părţile civile Z.C., Spitalul de Urgenţă T.M., Spitalul Clinic de Urgenţă S.şi Spitalul Municipal M.

Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termenul legal impus de art.385/3 C.pr.pen. inculpatul A.D.A. şi partea civilă Z.C., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

I. Inculpatul A.D.A.

- instanţa fondului nu a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante legale, deşi este probat cu prisosinţă că victima a declanşat incidentul;

- în mod greşit judecătorul nu a reţinut nici circumstanţe atenuante facultative cu referire strictă la lipsa antecedentelor penale şi a conduitei procesuale adecvate.

II. Partea civilă Z.C. 

- instanţa fondului a aplicat dispoziţiile art.320/1 (7) C.pr.penală fără ca în cauză să existe premisele stabilirii concrete şi clare a modului cum  au decurs evenimentele, precum şi a elementelor ce defineau poziţia subiectivă a inculpatului la momentul săvârşirii infracţiunii;

- judecătoria a ignorat cererea părţii civile vizând schimbarea încadrării juridice a  faptei, limitându-se la a aplica dispoziţiile art.320/1 (7) C.pr.penală şi a disjunge latura civilă a cauzei, fără a pune în discuţie cererea esenţială invocată de către parte, de natură a garanta dreptul său şi a influenţa soluţia procesului.

În faţa Curţii au fost depuse de către partea civilă înscrisuri şi acte medicale care atestă starea sa actuală de sănătate (f.X).

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar şi din oficiu în limitele statuate de art.385/6 (3) C.pr.pen., Curtea constată următoarele :

1. Prin Rechizitoriul din 31 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, instanţa fondului Judecătoria Mediaş a fost sesizată cu privire la inculpatul A.D.A. , împotriva căruia s-au formulat acuzaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.182 (1) C.penal în dauna părţii vătămate  Z.C., în condiţiile în care rezoluţia de începere a urmăririi penale şi toată activitatea de urmărire penală ce a urmat a vizat o altă încadrare juridică, respectiv cea prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1, 2, 175 alin.1 lit.i C.penal.

2. Ulterior, înaintea sesizării instanţei cu rechizitoriu, procurorul de caz a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea prev.de art.182 (1) C.penal.

3. Curtea constată că la termenul din 24 mai 2011, partea civilă prin avocat a arătat că faptele nu sunt clar stabilite, astfel încât să permită o calificare juridică corectă, cu atât mai mult cu cât există acte medicale noi ce oferă o nouă perspectivă asupra naturii incidentului şi a urmărilor produse (f.X).

4. Curtea reţine că instanţa a valorificat pledoaria de vinovăţie a inculpatului vizând infracţiunea prev.de art.182 (1) C.penal şi a aplicat automat dispoziţiile art.320/1 (7) C.pr.penală, ignorând cererile esenţiale ale părţii civile, care a contestat încadrarea juridică a faptei, fără a da explicaţiile corespunzătoare.

5. Curtea apreciază că jurisdicţia inferioară a realizat o interpretare restrictivă a textului de lege prev.de art.320/1 C.pr.pen., cu consecinţa vădit defavorabilă părţii civile, creând astfel un vădit dezechilibru procesual între apărare şi acuzare.

6. Astfel, chiar dacă judecătoria ar fi apreciat că în modalitatea în care au fost administrate probele în cursul urmăririi penale , este în măsură să stabilească faptele săvârşite de către inculpat, acest aspect nu o împiedica să dea curs solicitărilor părţii civile şi să pună în discuţie încadrarea juridică a faptelor, cu atât mai mult cu cât aceasta a comportat discuţii şi în cursul urmăririi penale , iar dispoziţiile art.320/1 (6) C.pr.pen. îi permiteau.

7. Curtea nu poate accepta poziţia instanţei de fond în sensul că este ţinută să judece în limitele în care a fost sesizată prin rechizitoriu , acest aspect referindu-se evident la baza factuală şi nu la calificarea juridică a faptei şi care în mod legal, poate suporta schimbări (art.320/1 (6) C.pr.pen.).

8. Curtea precizează că instanţa fondului se impunea să pună în discuţie cererea părţii civile şi să se pronunţe asupra încadrării juridice , chiar dacă aceasta ar fi rămas neschimbată.

9. Procedând însă în maniera expusă mai sus, judecătoria nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru partea civilă Z.C., de natură dă garanteze dreptul său şi să influenţeze soluţia procesului, aspect ce circumscrie hotărârea cazului de casare prev.de art.385/9 pct.10 C.pr.pen.

10. Faţă de cele ce preced, Curtea, conform art.385/5 pct.2 lit.c C.pr.pen. a admis  recursurile formulate de partea civilă şi inculpat, casând hotărârea penală atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Judecătoria Mediaş.

Cu ocazia rejudecării, instanţa fondului a analizat cererile părţii civile privind încadrarea juridică a faptei reţinute în rechizitoriu, urmând să se pronunţe în consecinţă.

Domenii speta

Spete similare