Compensarea obligaţiilor reciproce de plată. Inadmisibilitate pe calea ac?iunii în constatare.

În situaţia  în care  există o contestaţie la executare deja promovată,  este inadmisibil a se constata, în temeiul dispoziţiilor art. 111 C.pr. civilă, că a operat compensaţia datoriilor reciproce  existente între două societăţi comerciale. Deoarece creanţele  a căror compensare se solicită provin din titluri executorii, respectiv din hotărâri judecătoreşti irevocabile, numai în cadrul unei contestaţii la executare se poate analiza stingerea obligaţiilor reciproce prin  compensarea acestora.

Tribunalul Dolj-Secţia Comercială şi de Contencios-Administrativ, prin  sentinţa  nr. 3346/20.06.2006, a  respins ca nefondată acţiunea reclamantei  SC M. SA  faţă de pârâta  SC C. COM SRL prin care s-a solicitat a se constata compensaţia datoriilor reciproce  existente între ele, reţinând că atât reclamanta cât şi pârâta au cerut executarea silită a creanţelor lor, conform dosarelor de executare nr. 91 E/2004 BEJ T .N., 70E/2003  şi 293E/2004 BEJ B.M.F.

Curtea de Apel Craiova-Secţia Comercială, prin decizia nr. 8/16.01.2007, a admis apelul declarat  de reclamanta  SC  M. SA  a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Craiova reţinând faptul că, întrucât creanţele a căror compensare se solicită, provin din titluri executorii, respectiv din hotărâri judecătoreşti irevocabile, numai în cazul unei contestaţii la executare se poate analiza stingerea unor obligaţii reciproce prin compensarea acestora, situaţie faţă de care,  potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. 1 C.pr. civilă, competenţa materială în primă instanţă aparţine judecătoriei.

Împotriva deciziei, reclamanta SCM SA Craiova a  declarat  recurs, iar  Î.C.C.J prin decizia nr. 3795/22.11.2007, a admis recursul şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.

Curtea de Apel-Secţia Comercială, în urma îndrumărilor date de I.C.C.J a apreciat că apelul declarat de SC M. SA Craiova  este nefondat, cu următoarea motivare:

Cererile în constatare reglementate de art. 111 Cod procedură civilă sunt cererile prin care reclamantul solicită constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept al său împotriva pârâtului.

Textul art. 111 stabileşte caracterul subsidiar al cererii în constatare faţă de cererea în realizarea dreptului, prevăzând expres că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Articolul 111 nu se referă numai la ac?iunile propriu-zise de drept comun în realizarea dreptului, ci la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv la contestaţia la executare.

Ca urmare, cererea în constatare este inadmisibilă în condiţiile în care partea are la îndemână o cerere în realizare dreptului, fie pe calea dreptului comun, fie pe calea contestaţiei la executare.

În speţă, reclamanta are deschisă calea în realizarea dreptului, anume contestaţia la executare propriu-zisă, în cadrul căreia poate să invoce compensaţia legală prevăzută de art. 1444 Cod civil.

 De altfel, în cadrul executării silite pornite în baza titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătoreşti care stabilesc obligaţiile reciproce ale părţilor, acestea au invocat compensaţia legală.

 Procesele-verbale încheiate în acest sens de executorul judecătoresc au fost contestate, iar contestaţia la executare a fost suspendată, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, până la soluţionarea cererii ce face obiectul prezentului dosar.

În consecinţă, cererea de compensare a obligaţiilor de plată reciproce ale SC M. SA şi SC C. SRL  până la concurenţa sumei de 277.251.354 ROL, nu este admisibilă pe calea acţiunii în constatare întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă, urmând a fi soluţionată pe calea contestaţiei la executare deja promovată.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M. SA CRAIOVA.

Domenii speta

Spete similare