Proprietate. legea nr.10/2001. Fazele procedurii. Obligativitatea procedurii necontencioase.

În concepţia Legii 10/2001, raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât  între unitatea investită cu soluţionarea notificării şi persoana îndreptăţită, instanţa fiind competentă să analizeze legalitatea procedurii necontencioase,  dar obligatorii potrivit art.109 c.pr.civ.

Partea care nu a fost parte în procedura necontencioasă nu poate fi chemată direct în judecată în faţa instanţei de judecată pentru a fi obligată să restituie în natură un imobil,  pentru că faţă de aceasta nu s-a realizat procedura necontencioasă şi nici nu se  putea vorbi de un refuz de restituire, care să poată fi cenzurat de către tribunal.

Prin cererea înregistrată sub nr. 3514/2004 pe rolul Tribunalului Olt,  reclamanţii M.A., M.C., B.Şt.D., B.I.C. şi B.S.,  au solicitat instanţei în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt  în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Corabia, jud.  Olt şi Consiliul local Corabia, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 3080/8 iunie 2004 eliberată de Primarul oraşului Corabia,  prin care în baza dispoziţiilor Legii  nr. 10/2001 le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului ce a aparţinut autorilor C.E.N., respectiv imobilul situat în Corabia, str. CA Rosetti nr. 64, jud. Olt.

Prin dispoziţia menţionată s-a apreciat că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent nefiind posibilă restituirea în natură, notificarea urmând să fie adresată Prefecturii Olt.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice,  în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice,  a formulat întimpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea cererii formulate de reclamanţi întrucât aceştia nu au depus la  dosar acte justificative privind  modalitatea preluării bunurilor şi nu au dovedit că autorii reclamanţilor au avut în proprietate exclusivă aceste bunuri.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosar se arată că imobilul în litigiu, proprietate publică a statului, a fost transferat din administrarea acestuia în administrarea pârâtei, în vederea desfăşurării activităţii specifice de unitate fiscală şi trezorerie teritorială.

A precizat că în situaţia în care s-ar proceda la restituirea în natură către reclamanţi, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză în detrimentul pârâtei, mai ales că la imobil au fost făcute îmbunătăţiri substanţiale a căror valoare actualizată ar fi de zeci de miliarde, motiv pentru care se solicită instituirea unui drept de retenţie până la achitarea de către reclamaţi a contravalorii îmbunătăţirilor.

Prin sentinţa civilă nr. 307/22 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Olt s-a admis în parte contestaţia.

A fost anulată dispoziţia nr. 3080/2004 şi obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice AGFP Olt să emită reclamanţilor dispoziţie care să prezinte oferta de restituire prin echivalent întruna din formele prevăzute  de art. 24 din Legea nr. 10/2001 a sumei de 2.265.014.000 lei pentru  imobilul situat în Corabia str. C A Rosetti nr. 64 (clădire şi teren în suprafaţă de 2808 mp.).

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de Ministerul Finanţelor Publice – DGFP Olt.

Împotriva acestei sentinţe,  în termen legal,  au declarat apel  reclamanţii şi pârâta DGFP Olt în numele şi pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 344/20.04.2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5522/CIV/2005  s-au admis apelurile.

S-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt.

S-a motivat că prima instanţă nu a cercetat fondul litigiului nici în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor privind restituirea în natură a imobilului situat în Corabia, str. C A Rosetti nr. 64, jud. Olt, dar nici în ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta DGFP Olt în nume propriu sau pentru Ministerul Finanţelor Publice.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 2149/104/2006.

Prin sentinţa civilă nr.197 din 28 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.2149/104/2006, s-a respins ca neântemeiată contestaţia, precum şi cererea reconvenţională formulată de Ministerul Finanţelor  - DGFP Olt.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii procesuale active în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. a şi art. 4 pct. 2 din Legea nr.10/2001 , cât şi dovada preluării abuzive.

S-a reţinut că , raportat la dispoziţiile art.19 din Legea nr.10/2001 şi la concluziile raportului de expertiză tehnică, din care rezultă că cele două corpuri de clădire reprezintă o investiţie nouă , nu se poate dispune restituirea în natură, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, într-una din formele prevăzute de art. 24 din Legea nr.10/2001.

S-a apreciat că cererea reconvenţională este neîntemeiată, raportat la faptul că nu se dispune restituirea în natură.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat că, deşi instanţa a reţinut existenţa imobilului în materialitatea sa , a respins acţiunea fără nici un suport probator şi fără temei legal.

S-a arătat că în mod greşit  instanţa a reţinut că situaţia de fapt care face incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.19, rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuată de expert C.D., deoarece acest expert a răspuns numai la obiectivul care viza stabilirea valorii actualizate a investiţiilor efectuate de DGFP Olt şi care nu a stabilit că la imobil s-ar fi adăugat pe orizontală sau verticală corpuri noi , a căror arie desfăşurată ar însuma peste 100 % din aria desfăşurată iniţial.

Au susţinut reclamanţii că , din expertizele efectuate nu rezultă  că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.19 din Legea nr.10/2001, cele două corpuri de clădire nefiind demolate, ci doar au suportat lucrări de conservare, întreţinere şi reparaţii utile şi necesare, unele lucrări având caracter voluptoriu.

Au  solicitat reclamanţii efectuarea unei expertize care să stabilească dacă sunt realizate condiţiile impuse de art.19 din Legea nr.10/2001, expertiză care a fost încuviinţată şi efectuată.

Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au notificat Primăria Oraş Corabia pentru restituirea în natură a imobilului situat în Corabia , str. C.A. Rosetti nr.64.

Primăria Oraş Corabia, cu motivarea că imobilul a fost transferat DGFP Olt , prin dispoziţia nr.3080/8.06.2004 a respins cererea de restituire în natură şi totodată, a înaintat Prefecturii Olt notificarea pentru stabilirea măsurilor reparatorii.

Se constată că reclamanţii au îndreptat greşit notificarea către Primăria Oraş Corabia, dar potrivit art. 21 din Lergea nr.10/2001  notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, iar potrivit art. 25 , în cazul în care unitatea notificată nu deţine bunul este obligată să comunice toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare şi să anexeze copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate ,cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

Numai unitatea deţinătoare este competentă a se pronunţa prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, în privinţa cererii de restituire în natură ori, atunci când legea o prevede, asupra ofertei de restituire prin echivalent.

Se constată că fără nici un temei legal, prin art.1 din dispoziţia contestată  s-a soluţionat în fond cererea de restituire în natură a imobilului de către Primăria Oraş Corabia – unitatea nedeţinătoare , prin respingerea acesteia, astfel că dispoziţia nr.3080/8.06.2004 a fost nelegal emisă, urmând  a fi anulată.

Având în vedere aceleaşi considerente şi pentru a nu avea ca efect pierderea dreptului reclamanţilor la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, va fi obligată Primăria Oraş Corabia să înainteze notificarea MF – DGFP Olt, spre competentă soluţionare.

În concepţia Legii nr.10/2001 raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între unitatea investită cu soluţionarea notificării şi persoana îndreptăţită, instanţa fiind competentă să analizeze legalitatea procedurii necontencioase, dar obligatorii potrivit art. 109 Cod pr. civilă.

Partea care nu a fost parte în procedura necontencioasă, nu poate fi chemată direct în judecată în faţa instanţei de judecată pentru a fi obligată  să restituie în natură un imobil,  pentru că faţă de aceasta nu s-a realizat procedura necontencioasă şi nici nu se poate vorbi de un refuz de restituire, care să poată fi cenzurat de către tribunal.

Numai după emiterea dispoziţiei sau refuzul de emitere a dispoziţiei, după expirarea termenului prevăzut de lege, persoana îndreptăţită poate cere în justiţie analizarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei adoptate de către „unitatea deţinătoare”.

Declanşarea procedurii judiciare faţă de unitatea efectiv deţinătoare a bunului  înainte de investirea acesteia cu notificarea legală, face ca acţiunea să apară şi ca prematură.

Din oficiu, instanţa analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Corabia, invocată la prima instanţă şi care nu a fost analizată,  o apreciază ca fondată, această persoană juridică neavând atribuţii în aplicarea Legii nr.10/2001, excepţie care va fi admisă.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod pr. civilă urmează să se admită apelul, a se schimba sentinţa în sensul admiterii contestaţiei, anulării dispoziţiei nr.3080/2004, obligării Primăriei Corabia să înainteze notificarea reclamanţilor M.F. – D.G.F.P. Olt spre competentă soluţionare şi să se  respingă contestaţia faţă de Consiliul Local Corabia.

4

Domenii speta

Spete similare