Decizie de ridicare a autoturismului parcat neregulamentar. calificare act. competenţa materială de soluţionare a cauzei. inaplicabilitatea legii contenciosului administrativ.

DECIZIE DE RIDICARE A AUTOTURISMULUI PARCAT

NEREGULAMENTAR. CALIFICARE ACT. COMPETENŢA

MATERIALĂ DE SOLUŢIONARE A CAUZEI.

INAPLICABILITATEA LEGII CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIV.

- art. 2 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ;

- art. 1 alin. 1 Cod procedură civilă

Dispoziţia de ridicare a autoturismului, derivată din fapta

contravenţională şi complementară acesteia, nu poate fi calificată

ca act administrativ unilateral, chiar dacă este emisă în

realizarea unui serviciu public.

Ca urmare, competenţa materială de soluţionare a acţiunii

îndreptată împotriva acestei decizii, revine judecătoriei, ca

instanţă de drept comun.

(Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 1035/R-

C/07 noiembrie 2008)

Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 3.12.2007,

reclamantul D.I a chemat în judecată pe S.C. P. S.R.L., solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei de

ridicare din 29.11.2007 şi restituirea sumei de 150 lei încasată nejustificat.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în data de 29.11.2007,

orele 950 a.m., pârâta a ridicat autoturismul proprietatea sa, cu motivaţia

că parcarea este neregulamentară. Însă, în zonă nu există nici un indicator

de avertizare, astfel că măsura este nelegală.

Judecătoria Rm.Vâlcea – prin sentinţa nr.1473/5.03.2008 – a

admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a dispus

declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reţinând incidenţa

dispoziţiilor art.2 lit.b şi c din Legea nr.554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub

nr.1592/90/2008.

Prin sentinţa nr.952/9.09.2008, Tribunalul Vâlcea – Secţia

comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia

inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea privind

anularea deciziei de ridicare a autoturismului şi restituirea sumei de 150

lei, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a

reţinut că decizia de ridicare a autoturismului proprietatea reclamantului a

fost emisă de S.C. P. SRL, căreia i s-a concesionat serviciul public de

ridicare a autovehiculelor sau a remorcilor staţionate neregulamentar pe

drumurile publice, astfel că actul emis de intimată în realizarea serviciului

public concesionat denumit decizie este un act administrativ unilateral

care produce efecte faţă de o persoană în sensul art. 2 al.1 lit. c din Legea

nr. 554/2004.

Acţiunea prin care o persoană solicită anularea actului

administrativ şi repararea prejudiciului intră sub incidenţa prevederilor

Legii nr. 554/2004 şi, ca atare, trebuie respectată procedura prevăzută de

legea contenciosului administrativ, care nu s-a îndeplinit în speţă.

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen

legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul din 7.11.2008, curtea a invocat, din oficiu,

excepţia de necompetenţă materială a tribunalului.

Ca atare, observând dispoziţiile art.137 Cod pr.civilă, aceasta

se va pronunţa, mai întâi, asupra excepţiei pe care o găseşte întemeiată

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Într-adevăr, autorităţilor publice locale li s-a creat posibilitatea

concesionării serviciului public de ridicare a autovehiculelor sau

remorcilor staţionate neregulamentar pe drumurile publice, dar fără ca

prin aceasta să se producă transformarea societăţilor respective în

autorităţi publice, în condiţiile Legii nr.554/2004.

În speţă, pârâta SC P. S.R.L.  realizează această activitate în

baza contractului de concesiune încheiat cu autoritatea publică locală.

Însă, măsura de ridicare a autovehiculelor nu poate fi privită

ca o sancţiune de sine stătătoare, ci ea derivă din fapta contravenţională,

fiind complementară acesteia.

Această calificare rezidă din însăşi conţinutul documentelor în

baza cărora intimata-pârâtă a dispus măsura, în sensul că „angajaţii

concesionarului pot constata staţionarea neregulamentară (deci,

contravenţia) şi să dispună în scris măsura blocării sau ridicării

autovehiculului, precum şi preţul operaţiunii”.

Deci, decizia emisă de intimata-pârâtă nu poate fi calificată ca

act administrativ unilateral, chiar dacă este emis în realizarea unui serviciu

public, având în vedere că ea este continuarea sancţionării faptei

contravenţionale comise de recurentul-reclamant. Sub acest aspect,

competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, ca

instanţă de drept comun.

Ca atare, în mod greşit, tribunalul, invocând dispoziţiile art.7

alin.1 din Legea nr.554/2004, a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul a

fost admis, iar sentinţa a fost casată şi trimisă cauza spre competentă

soluţionare Judecătoriei Rm.Vâlcea.

Domenii speta

Spete similare