Procedura falimentului. distribuirea sumelor. prioritatea dispoziţiilor art. 121 alin. 1 din legea nr. 85/2006 faţă de prevederile art. 115 alin. 3 cod proc. fiscală.

PROCEDURA FALIMENTULUI. DISTRIBUIREA SUMELOR.

PRIORITATEA DISPOZIŢIILOR ART. 121 ALIN. 1 DIN

LEGEA NR. 85/2006 FAŢĂ DE PREVEDERILE ART. 115

ALIN. 3 COD PROC. FISCALĂ.

-art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenţei;

-art 115 alin. 3 Cod procedură fiscală;

Distribuirea de sume în cadrul procedurii falimentului se

realizează în condiţiile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006,

ce constituie legea specială în materie de insolvenţă, aplicabilă cu

prioritate faţă de dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 989/R-

C/ 24 octombrie 2008)

  Prin sentinţa nr.638/25 aprilie 2008 Tribunalul Vâlcea –

judecător sindic,  în baza art.101 din Legea nr.85/2006, a confirmat

modificarea planului aprobat prin Adunarea Generală a Creditorilor

17.12.2007, în sensul că programul de plată aprobat la data de 17.12.2007

şi confirmat prin sentinţa 107/25.01.2008, va fi înlocuit cu programul de

plată aprobat de Adunarea Generală din 19.03.2008 cuprins în Anexa

2.1.a.

S-a fixat termen  de prezentare trimestrială a raportului asupra

situaţiei financiare a averii debitorului, de către administratorul judiciar :

04.07.2008.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus,  judecătorul

sindic a reţinut că prin sentinţa nr.107 din 25 ianuarie 2008 a fost

confirmat planul de reorganizare judiciară a debitoarei SC B.M. & C.

SRL Rm.Vâlcea cu modificările cuprinse în Anexele 1.1. şi 2.1., aşa cum a

fost votat în Adunarea Generală a Creditorilor din data de 9.01.2008.

Ulterior, administratorul judiciar a convocat adunarea

creditorilor la data de 19.03.2008, pentru aprobarea propunerii acestuia

privind reeşalonarea programului de plată a creanţelor şi a altor plăţi

prevăzute la art.102 alin.4 din Legea nr.85/2006 prevăzute pentru

trimestrul I 2008.

Reeşalonarea a fost menţionată în Anexa 2.1.a.-fila 50 vol.III,

fiind reţinut în procesul-verbal al adunării creditorilor punctul de vedere

la DGFP VÂLCEA, care a solicitat ca toate creanţele fiscale ivite pe

perioada de după data deschiderii procedurii, să se achite anterior oricărei

distribuiri în favoarea creditorilor-fila  47 vol.III dosar.

Faţă de punctul de vedere exprimat de către creditoarea

DGFP Vâlcea, instanţa a constatat că prin planul confirmat prin sentinţa

nr.107/2008, s-a propus creditorilor includerea în planul de reorganizare

a prevederilor art.115(3) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, cu privire la ordinea de stingere a acestor obligaţii pentru debitorii

aflaţi în procedura insolvenţei.

Cum această modalitate de achitare a datoriilor fiscale a fost

confirmată prin sentinţa nr.107/2008, iar modificarea nu a fost aprobată

cu majoritatea cerută de lege,  s-a reţinut că dispoziţiile art.115(3) din OG

nr.92/2003 rămân aplicabile.

Cu excepţia acestei precizări, având în vedere că reeşalonarea

propusă de administratorul judiciar potrivit Anexei 2.1.a a fost aprobată

de adunarea creditorilor din data de 19.03.2008, instanţa a confirmat

modificarea planului de reorganizare.

Împotriva acestei sentinţe, s-a formulat în termen legal recurs

de către creditoarea DGFP Vâlcea, care a susţinut că din dispozitivul

acesteia nu rezultă cu certitudine dacă modificarea planului de

reorganizare include şi modificarea referitoare la aplicarea art.115 alin.3

din OG nr.92/2003.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce se

încadrează în disp.art.304 pct.7 şi.9 Cod pr.civilă, cât şi sub toate

aspectele, în temeiul art.3041 Cod pr.civilă,  Curtea constată următoarele:

Recursul DGFP Vâlcea împotriva sentinţei 638/2008 este

nefondat.

Astfel, prin sentinţa recurată s-a confirmat modificarea

planului aprobat prin adunarea generală din 17.12.2007, în sensul că

programul de plată iniţial aprobat la acea dată şi confirmat prin sentinţa

nr.107/25.01.2008 va fi înlocuit cu programul de plată aprobat de

adunarea generală din 19.03.2008 cuprins în Anexa.2.1.a.

Cu prilejul adunării generale din 19.03.2008, s-a supus

dezbaterii creditorilor aprobarea propunerii administratorului judiciar

privind reeşalonarea programului de plată al creanţelor şi altor părţi

prevăzute la art. 102 alin.4 din Legea nr.85/2006, pentru trim.I.2008, în

urma dezbaterilor creditorul BCR Vâlcea ca şi DGFP Vâlcea fiind de

acord cu propunerea de plată a creanţelor bugetare până la data de

30.06.2008 . Reeşalonarea propusă de administratorul judiciar potrivit

Anexei 2.1.a a fost aprobată de adunarea generală a creditorilor din

19.03.2008, situaţie în care programul de plată din această anexă l-a

înlocuit pe cel aprobat din data de 17.12.2007 şi confirmat prin sentinţa

nr.107/2008.

Tot în adunarea din 19.03.2008 s-a discutat solicitarea DGFP

Vâlcea în sensul achitării creanţelor fiscale ivite după data deschiderii

procedurii, anterior oricărei distribuirii în favoarea creditorilor, iar

instanţa constatând că modificarea nu a fost aprobată cu majoritatea

cerută, a reţinut că dispoziţiile art.115 alin.3 din OG nr.92/2003 rămân

aplicabile. De altfel includerea art.115 alin.3 din OG nr.92/2003 în planul

de reorganizare a fost confirmată prin sentinţa nr.107/2008, astfel încât

nu există neclarităţi sub acest aspect. Articolul respectiv reglementează

ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale, care decurg chiar din lege,

neavând relevanţă asupra distribuirii de sume în procedura insolvenţei,

reglementate de art.121 din Legea nr.85/2006.

Între cele două norme legale nu există suprapunere, astfel

încât, constatându-se că sentinţa recurată nu cuprinde neclarităţi legate de

acest fapt şi nu există motivări contradictorii, Curtea va respinge recursul

ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.

Se va constata, de asemenea, că aceeaşi creditoare a formulat

recurs şi împotriva altei sentinţe pronunţate în aceeaşi procedură a

insolvenţei (sentinţa nr.887/4.07.2008 a Tribunalului Vâlcea).

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că în mod

greşit a fost respinsă contestaţia sa formulată împotriva planului de

distribuire şi a raportului asupra fondurilor obţinute din reorganizarea

activităţii debitorului., deoarece acesta nu respectă planul de reorganizare

aprobat prin sentinţa nr.107/2008.

S-a mai arătat că prin procesul verbal al adunării creditorilor

din 9.01.2008 a fost votat planul de reorganizare cu modificările aduse

ulterior, printre acestea fiind şi includerea prevederilor art.115 alin.3 din

OG nr.92/2003 cu privire la ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale.

În actele contestate nu se face referire la achitarea creanţelor

bugetare rezultate din activitatea curentă a debitoarei care trebuiau

satisfăcute cu prioritate în temeiul art.115 alin.3 Cod pr.fiscală.

Şi în privinţa acestui recurs s-au formulat concluzii scrise de

către administratorul judiciar, care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând şi acest recurs, prin prisma dispoziţiilor art.304

pct.9 şi art.3041 Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa recurată, judecătorul sindic a respins contestaţia

formulată de DGFP Vâlcea împotriva planului de distribuire şi a

raportului asupra fondurilor obţinute din reorganizarea activităţii

debitorului, cu motivarea că planul de distribuire depus la data de 8 mai

2008 pune în fapt în executare programul de plată confirmat prin

sentinţa nr.638/25.04.2008, program conform căruia la data de 31 mai

2008 trebuia achitată suma de 180.000 lei către creditoarea BCR Vâlcea.

S-a mai reţinut că aspectul cuprins în contestaţie referitor la

achitarea datoriilor curente ale debitoarei nu privesc însă executarea

programului de plată aşa cum a fost el confirmat prin sentinţa

nr.638/2008 şi că în mod corect nu s-a cuprins în acest plan aspectul

referitor la achitarea datoriilor ce rezultă din desfăşurarea activităţii

curente a debitoarei, a căror plată este reglementată printr-o lege specială, 

creditorul nemulţumit având la îndemână dispoziţiile art.105 din legea

insolvenţei.

Concluziile judecătorului sindic sunt temeinice şi legale în

condiţiile în care prin  anexa 2.1.a la planul de reorganizare confirmat

prin sentinţa nr.638/2008 a fost prevăzută plata unei prime creanţe în

sumă de 180.000 lei către creditorul garantat BCR, pentru data de 31 mai

2008, fără ca la acest termen să fie prevăzută plata vreunei creanţe către

DGFP Vâlcea.

După cum s-a arătat de către administratorul judiciar, DGFP

Vâlcea a înregistrat  creanţe asupra averii debitoarei după data confirmării

planului de reorganizare, însă acestea trebuiau achitate din încasările

rezultate urmare a activităţii desfăşurate după acest moment,  dispoziţiile

art.115 alin.3 Cod pr.fiscală referindu-se explicit la ordinea de stingere a

obligaţiilor fiscale pentru societăţile aflate în procedura insolvenţei şi nu

la distribuirea de sume în cadrul acestei proceduri care se realizează în

condiţiile art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006, ce constituie legea specială

în materie de insolvenţă, aplicabilă cu prioritate faţă de dispoziţiile

codului de procedură fiscală.

Pentru că la acest termen din 31 mai 2008 nu s-a prevăzut

vreo plată către DGFP Vâlcea conform anexei aprobă de judecătorul

sindic prin sentinţa nr.638/2008,  nu se poate pune problema

aplicabilităţii disp.art.115 alin.3 Cod pr.fiscală.

Concluzia este şi logică, deoarece creanţele născute după data

confirmării planului de reorganizare nu puteau fi cunoscute la data

întocmirii acestui plan, astfel încât în ipoteza în care DGFP Vâlcea nu

este mulţumită de achitarea creanţelor curente pe parcursul reorganizării,

poate solicita aplicarea  dispoziţiilor art.105 alin.1 din Legea nr.85/2006,

cu consecinţele trecerii la faliment a debitoarei.

Dat fiind faptul că şi această sentinţă a fost pronunţată cu respectarea

legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1

Cod pr.civilă.

Domenii speta

Spete similare