Nerespectarea hotărârii judecătoreşti. Întrunirea elementelor constitutive.

Nerespectarea hotărârii judecătoreşti. Întrunirea elementelor constitutive.

Art. 271 alin.2 Cod penal

Hotărârile judecătoreşti, ce reprezintă titlu executoriu, nu au fost puse în executare în mod  eficace şi efectiv, sens în care inculpatul a avut permanent posesia terenului în litigiu, se apreciază că nu sunt întrunite elementele  constitutive ale acestor infracţiuni (prev. de art. 271 alin.2 Cod penal), întrucât partea vătămată nu a deţinut posesia imobilului la data comiterii faptelor, fapt ce  impune  achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. d Cod procedură penală pentru infracţiunile prev. de art.271 alin.2 Cod penal.

(Decizia penală nr.  349/R din 19 Aprilie 2012)

Prin sentinţa penală nr.27 din 7 februarie 2012, Judecătoria Câmpulung, a condamnat pe inculpat,  la câte 3 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 271 al. 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 2078 pronunţată la 27.10.2004 de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 231 pronunţată de Tribunalul Argeş la 03.02.2006 şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 902/R/07.06.2006 de Curtea de Apel Piteşti, inculpatul a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie părţii vătămate suprafaţa de 200 mp situată în pct. IC.

Prin sentinţa civilă nr. 405 pronunţată la 24.02.2005 de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 666 pronunţată la 03.06.2005 de Tribunalul Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă 1487 pronunţată la 03.11.2005 de Curtea de Apel Piteşti, inculpatul a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie părţii vătămate suprafaţa de 1750 mp situată în pct. IC.

După ce partea vătămată a fost pusă în posesie de către executorul judecătorească asupra suprafeţelor de teren revendicate, inculpatul a continuat să folosească suprafeţele revendicate. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung nr. 895/P/2009 din 17.11.2009 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de nerespectare a două hotărâri judecătoreşti în concurs.

Prin sentinţa penală nr. 93 pronunţată la 11.03.2010 de Judecătoria Câmpulung, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare în condiţiile prev. de art. 81 C. pen., fiind dispusă totodată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

La data de 24.11.2010, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 605 încheiat de executorul judecătoresc M.I.M., partea vătămată a fost pusă din nou în posesie asupra terenurilor şi construcţiilor revendicate prin cele două sentinţe judecătoreşti, menţionate mai sus.

Şi după această nouă punere în posesie, inculpatul a continuat să folosească aceste două suprafeţe de teren.

Prin decizia penală nr.349/R din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Piteşti, a admis recursul inculpatului, cu consecinţa achitării conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi s-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut următoarele:

Articolul 271 alin.2 din Codul penal incriminează împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă sau un imobil deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, inculpatul împotrivindu-se unei situaţii de fapt consfinţită printr-o hotărâre  judecătorească şi adusă la îndeplinire, de cele mai multe ori, pe calea executării silite.

În  acest sens, dreptul pe care partea vătămată îl exercită asupra imobilului în litigiu poate izvorî dintr-un act juridic, câtă vreme în baza acestui titlu, pentru protejarea exercitării sale titularul dreptului s-a adresat justiţiei, obţinând o hotărâre judecătorească care a fost pusă în executare.

Prin incriminarea din art.271 din Codul penal, inclusiv alin.2, se ocrotesc deopotrivă prestigiul, autoritatea hotărârilor judecătoreşti, ca şi drepturile şi interesele legitime  ale cetăţenilor, recunoscute şi restabilite de instanţele judecătoreşti prin intermediul acestora.

O asemenea hotărâre judecătorească este şi cea prin care se dispune obligarea inculpatului  în cauză, de a lăsa în deplină proprietate şi posesie părţii vătămate  unele terenuri, conform titlurilor executorii reprezentate prin sentinţa civilă nr.2078/27.10.2004 a Judecătoriei  Câmpulung, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă  nr.902/R/07.06.2006 a Curţii de Apel Piteşti, precum şi sentinţa civilă nr.405 din 24.02.2005 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1487 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, căci luarea unei asemenea măsuri presupune implicit şi recunoaşterea unui drept  asupra imobilelor respective în favoarea părţii vătămate.

În caz contrar, ar însemna ca orice demers al unei persoane  de a cere restabilirea  pe calea justiţiei  a drepturilor sale asupra unui imobil ar fi inutil, câtă vreme situaţia de fapt consfinţită printr-o hotărâre judecătorească şi pusă efectiv în executare nu ar primi o protecţie  corespunzătoare din partea legii.

În speţă, la data de 24.11.2010,  executorul judecătoresc s-a deplasat la faţa locului şi în baza sentinţelor civile nr.2078/27.10.2004 a Judecătoriei  Câmpulung, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă  nr.902/R/07.06.2006 a Curţii de Apel Piteşti, precum şi sentinţa civilă nr.405 din 24.02.2005 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1487 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, investite cu formulă executorie, a pus-o în posesie pe partea vătămată cu imobilele terenuri  ce rezultă din  titlurile executorii exhibate încheind procesul verbal de executare  nr.605,  la aceeaşi dată.

Deşi, cu acea ocazie, inculpatul a declarat că se opune la executare şi a refuzat să semneze procesul verbal, executorul a omis să asigure prezenţa la faţa locului a doi martori asistenţi care să participe la executarea silită şi, să confirme efectivitatea punerii în posesie a părţii vătămate.

În această situaţie, punându-se în discuţie , însăşi valabilitatea actului de executare silită,  se pune la îndoială efectivitatea punerii în posesie a părţii vătămate asupra imobilelor în litigiu, cu atât mai mult cu cât din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a rămas în continuare  în posesia terenurilor, ca stare de fapt, nepermiţând accesul părţii vătămate pe acestea.

Cum inculpatul a avut permanent posesia terenului în litigiu, partea vătămată nu a deţinut posesia imobilului la data comiterii faptelor.

În consecinţă, întrucât hotărârile judecătoreşti, ce reprezintă titlu executoriu, nu au fost puse în executare în mod  eficace şi efectiv, se apreciază că nu sunt întrunite elementele  constitutive ale acestor infracţiuni (prev. de art.271 alin.2 Cod penal).

Domenii speta

Spete similare