Dreptul proprietarului unui teren de a solicita despăgubiri pentru imposibilitatea folosirii terenului datorită existenţei unei conducte magistrale de gaz. Criterii de apreciere.

Decizie 444 din 28.11.2010


Dreptul proprietarului unui teren de a solicita despăgubiri pentru imposibilitatea folosirii terenului datorită existenţei unei conducte magistrale de gaz. Criterii de apreciere.

Potrivit art. 90 alin. 2 din Legea nr.351/2004, exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.

Secţia civilă - Decizia civilă nr.444/28 noiembrie 2010

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Alba Iulia, reclamanta M.A. a chemat în judecată pârâta SNTGNe T. SA – Sucursala M., solicitând să fie obligată pârâta să-i plătească cu titlu despăgubiri echivalente valoarea de înlocuire a terenului înscris în CF 32074 Alba Iulia top 2824/3/3/2 în suprafaţă de 5800 mp estimând valoarea la 10.000 lei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietara terenului în litigiu situat în zona Schit în cadrul unui cartier de locuinţe. Terenul are lăţimea de 28 m şi lungimea de 266 m însă pe toată lungimea, pe una din laturi, este străbătut de o conductă magistrală de  distribuire a gazului metan. A mai arătat că intenţionează să construiască un imobil casă şi anexe, însă prin certificatul de urbanism nr. 579/15.04.2008 i s-a interzis efectuarea construcţiei din cauza magistralei de gaz metan. Această magistrală are un regim juridic aparte, respectiv este un bun de interes naţional, şi s-a stabilit că pe o lăţime de 20 de m de o parte şi de alta este interzisă efectuarea oricăror construcţii. Din această cauză ar rămâne o lăţime de 8 m teren construibil din care se mai scad 4 m pentru stradă, iar pe restul de  4 m nu se poate amplasa o locuinţă. În drept se invocă art. 480 Cod civil.

Acţiunea a fost precizată după efectuarea unei expertize tehnice, în sensul că lăţimea totală a zonei de protecţie a magistralei de gaz metan este de 20 de m iar suprafaţa rămasă liberă de 11,5 m lăţime maximă, afectată de detalii de sistematizare privind lăţimea străzii care trebuie configurată în zonă, astfel că rămâne liberă de orice detaliu de sistematizare lăţimea de 1 m. De aceea solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirilor aferente suprafeţei pe care nu se poate construi din pricina acesteia, respectiv de 3506 mp. Cum valoarea terenului construibil este de 60 euro/mp valoarea cerută de reclamantă este de 809.886 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 2679/8.07.2009 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia a fost respinsă acţiunea, reţinându-se că reclamanta este proprietara imobilului intravilan înscris în CF 32074 Alba Iulia nr. top 2824/3/36/2 în suprafaţă de 5800 mp, teren arabil, cu titlu reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991. Magistrala de gaz metan care străbate terenul proprietatea reclamantei impune respectarea unei zone de protecţie de 20 de m în partea stângă şi în partea dreaptă, calculată de la axul conductei, suprafaţa de teren neafectată fiind de 2294 mp cu o lăţime de 1 m ce nu permite realizarea unei construcţii. Valoarea de înlocuire a terenului, în considerarea faptului de a fi teren construibil, este de 1.339.800 lei, iar ca teren arabil valoarea este de 139.200 lei.

Raportat la jurisprudenţa Curţii Europene s-a constatat că ingerinţa (în dreptul de proprietate al reclamantei) este prevăzută de lege, Legea nr.351/2004; ingerinţa vizează un scop legitim –respectiv furnizarea gazului metan populaţiei; şi este respectată proporţionalitatea ingerinţei – asigurarea unui just echilibru între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Judecătoria a mai constatat că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi întreprins demersuri pentru schimbarea ramurii de cultură a terenului din „arabil” în teren „construibil”, astfel că prejudiciul reclamat este eventual. Mai mult, magistrala de gaz metan există din 1963, iar reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în 2006.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantă a fost admis prin decizia civilă 18/A/2010 pronunţată de Tribunalul Alba, schimbată sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 809.886 lei cu titlu despăgubiri.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a apreciat că, în temeiul art. 480 Cod civil reclamanta are dreptul de a se bucura de toate atributele dreptului său de proprietate şi că limitările impuse prin Legea nr.351/2004 nu exclud posibilitatea acordării de despăgubiri persoanei care este în imposibilitatea de a beneficia de dreptul său, imposibilitate care echivalează cu scoaterea din circuitul civil al terenului. S-a reţinut ca aplicabil şi art. 44 alin 5 din Constituţia României, potrivit căruia pentru lucrări de interes general, pârâta este obligată să despăgubească proprietarul pentru daunele aduse solului. O astfel de daună este şi imposibilitatea reclamantei de a-şi utiliza terenul în scopul construirii unei locuinţe teren pe care l-a redobândit după efectuarea lucrărilor de interes general şi fără a fi în măsură, la acea dată, să pună în discuţie problema unor despăgubiri. Acest raţionament se susţine că se regăseşte şi în decizia nr. 200/2005 a Curţii Constituţionale şi în viitoarea reglementare a Codului civil.

Împotriva acestei decizii declarat recurs pârâta solicitând desfiinţarea acesteia şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

În critica deciziei, pârâta susţine că tribunalul a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, reţinând că în anul 2006 reclamanta a dorit să construiască o casă de locuit, terenul fiind situat în intravilanul municipiului Alba Iulia, în perimetrul construibil. Terenul a fost dobândit în 2006, în baza Legii nr.18/1991, este un teren afectat de sarcini legale, pe care reclamanta le putea cunoaşte şi să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt teren liber de sarcini, pe care să îşi poată construi casa. Folosinţa cu destinaţia actuală nu este afectată de existenţa conductei subterane, şi dacă s-ar pune problema unor reparaţii care ar afecta culturile, plantaţiile sau amenajările existente în sensul că s-ar produce pagube, legea gazelor prevede acordarea de despăgubiri. În toate celelalte situaţii exercitarea dreptului de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacitate din domeniul gazelor naturale se exercită cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.

Soluţia tribunalului de stabilire a despăgubirilor la valoarea de circulaţie a terenului, echivalează cu o cumpărare de către T. a acestui teren subversat de conducta de gaz, în condiţiile în care rămâne în continuare în proprietatea reclamantei.

Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea  a admis recursul declarat de pârâta SNTGN „T.” S.A. Mediaş împotriva deciziei civile nr. 18/A/16.02.2010 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia  Civilă, pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins apelul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinţei civile nr. 2679/8.07.2009 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 2516/176/2008, pe care a păstrat-o, reţinând următoarele:

Potrivit art. 90 alin. 2 din Legea nr.351/2004, exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.

Constituţia României, în art. 44 alin. 5 stabileşte că pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. Alin. 7 din articol, stipulează că dreptul de proprietate obligă la … respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Art. 480 Cod civil defineşte proprietatea, care este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Acestea sunt principalele argumente juridice invocate de  părţi, cu menţiunea că acţiunea înregistrată la judecătorie se întemeiază pe art. 480 Cod civil, pe ideea de despăgubire („despăgubiri echivalente cu valoarea de înlocuire a terenului…”) pentru daunele create pentru „impedimentul” de a construi o locuinţă pe terenul în litigiu.

Noţiunea de „despăgubiri” reprezintă (potrivit Dicţionarului de drept civil) o sumă de bani la care este obligat expropriatorul pe cale judecătorească şi de care beneficiază expropriatul, sau o sumă de bani la plata căreia este obligat debitorul unei obligaţii contractuale neexecutate sau autorul unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. În speţă, nu se pune problema unei exproprieri, nici a unei obligaţii contractuale şi nici – potrivit susţinerilor recurentei – a unei fapte ilicite. Aşadar, reclamantei nu i se cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu. 

Pe de altă parte, magistrala de gaz metan a fost realizată în anul 1963, iar reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, în anul 1992, titlul de proprietate fiind emis în 1994 pentru suprafaţa de 5800 mp teren arabil extravilan. Dreptul de proprietate a fost întabulat în CF 76089 Alba Iulia nr. top 2824/3/3/2. În anul 2008 s-a eliberat, la cererea reclamantei, certificatul de urbanism nr. 579/2008 de Primăria municipiului Alba Iulia, iar la pct. 1-regim juridic se menţionează că terenul este intravilan, proprietatea unei persoane fizice; pct. 2 – regim economic menţionează că folosinţa actuală este arător de 5800 mp. Pct. 3- regim tehnic stabileşte că actul nu poate fi folosit în scopul declarat (construire locuinţă) pentru că terenul este afectat de traseul magistralei de gaz metan.

Altfel spus, la momentul la care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei parcele de teren, magistrala de gaz metan exista în subteranul terenului, iar această servitute este una cu titlu gratuit, potrivit art. 90 alin. 2 din Legea nr.351/2004. Aşadar, reclamanta a acceptat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în starea în care era: teren extravilan-arător. Destinaţia terenului nu era afectată în nici un fel de această conductă, deci nu s-a creat reclamantei vreun prejudiciu.

Ulterior, la demersurile reclamantei, terenul a fost trecut în intravilan, prin HCL 108/2008, şi a intenţionat construirea unei locuinţe.

Legea specială nr. 351/2004, art. 90, prevede posibilitatea acordării de despăgubiri doar în situaţia în care se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor din domeniul gazelor naturale cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizări, reparaţii, avarii, însă nu este cazul în cauza de faţă. 

Art. 480 Cod civil defineşte proprietatea, referindu-se la dreptul unei persoane de a se bucura de un bun, însă în limitele determinate de lege, nu absolut. În cauza de faţă, Legea nr.351/2004 instituie aceste limitări de la exercitarea dreptului de proprietate. Deci, prevederile codului civil sunt respectate. În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile constituţionale (Decizia nr. 200/2005 a Curţii Constituţionale), care - pe de o parte instituie obligaţii în sarcina terţilor de a despăgubi proprietarul pentru daunele produse solului, plantaţiilor etc. - iar pe de altă parte, în sarcina proprietarilor de a respecta sarcinile care sunt stabilite de lege sau de obiceiuri. Ori, în cauza de faţă, legea obligă proprietarul unui teren să tolereze traversarea proprietăţii sale de conducta de gaz metan, cu titlu gratuit. 

Hotărârea tribunalului se bazează pe o greşită aplicare a legii, câtă vreme menţionează, chiar în subsidiar, reglementări care nu sunt încă în vigoare, ştiut fiind că un act juridic este guvernat de legea sub care a luat fiinţă. Decizia atacată este lipsită şi de temei legal, câtă vreme nu se indică temeiul legal în baza căruia a obligat pârâtul la plata unei sume de bani.

În concluzie, faţă de toate aceste argumente de drept, Curtea a constatat că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a  admis recursul pârâtului şi a modificat în tot decizia atacată în sensul respingerii apelului.