Legea nr.10/2001 – Legea nr. 165/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr. ...............

Sentința civilă nr. ............

Şedinţa publică din 31.01.2018

Tribunalul constituit din:

Preşedinte: ****

Grefier: ****

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile de faţă privind pe reclamanții .................... în contradictoriu cu pârâtul .............., având ca obiect Legea nr.10/2001 – Legea nr. 165/2013.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanții, prin avocat .............., lipsind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează faptul că, la data de 23.11.2017, s-a depus de către pârât o adresă.

Tribunalul dispune dezatașarea filelor .............. din dosar, având în vedere că reprezintă un dosar administrativ ce trebuia atașat la dosarul nr. ............ al Secției a IV-a Civilă.

Reclamanții, prin avocat, învederează faptul că, față de răspunsul depus de pârâtul Municipiul București, în sensul că lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare nu a fost finalizată, solicită acordarea de măsuri reparatorii sub formă de puncte.

Tribunalul, analizând actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reclamanții, prin avocat, solicită să se constate faptul că au calitatea de persoane îndreptățite să primească despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv de către stat prin Decretul nr. 106/1962.

Învederează faptul că autoarea ........... a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, prin vânzare-cumpărare de la numitul ............. Mai arată faptul că, prin procesul-verbal din 22.05.1942 întocmit de Comisia pentru înființarea Cărții Funciare, s-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ........... compus din teren în suprafață de ....... mp. și construcție pe numele autoarei .......................

Totodată arată faptul că, potrivit istoricului de adresă și număr poștal, strada a purtat mai multe denumiri, iar, prin nota de reconstituire întocmită, imobilul deținut de autoarea reclamanților a fost identificat ca fiind cel din .................

Față de aceste aspecte, solicită admiterea acțiunii și să se constate faptul că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite să primească măsuri reparatorii.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, înțelege să le solicite pe cale separată.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.06.2017 reclamanţii .............. (ns. ..............) au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, să se constate calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în ................., compus din teren în suprafaţă de ................ mp şi construcţia edificată pe acest teren, formată din trei camere şi dependinţe, imobil preluat în mod abuziv în proprietatea statului prin Decretul C.S. nr.106/1962 de la autoarea reclamanţilor .............. şi să se dispună compensarea valorii imobilului, care nu mai poate fi restituit în natură, cu alte bunuri aflate în proprietatea statului; în cazul în care nu este posibilă compensarea valorii bunului preluat în proprietatea statului cu alte bunuri din patrimoniul Municipiului Bucureşti, s-a solicitat obligarea pârâtului să emită o decizie motivată prin care să propună masuri compensatorii sub forma de puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013.

În motivare cererii se susţine că, prin notificarea înregistrată la BEJ ............... sub nr................./13.08.2001, reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul sus-arătat, formându-se la Primărie dosarul nr. ........./2001.

În cuprinsul notificării s-a arătat că mama reclamanţilor, ............, a dobândit, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .........../9 mai 1939, un teren în suprafaţă de ........ mp situat în .................

Pe acest teren se afla edificata o casa din cărămidă, cu un singur nivel, compusă din trei camere şi dependinţe, aşa cum rezultă din Procesul-verbal întocmit la 22 mai 1942 de Comisiunea pentru Înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti, prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate aparţinând dnei ............. asupra terenului şi construcţiei.

............... a decedat, fiind moştenită de reclamanţii din prezenta acţiune. 

Potrivit Adresei nr. ............./24.09.2008 întocmită de Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală din cadrul PMB, imobilul proprietatea dnei ............. a fost expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. ............, prin Decizia nr. ............. a Sfatului Popular al Capitalei, fără plata vreunei despăgubiri.

Ulterior, construcţia a fost demolată, iar terenul a fost afectat de construcţia blocurilor de locuinţe, de trotuare şi alei de acces.

Având în vedere cele mai sus arătate, imobilul din litigiu cade sub incidenţa prevederilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, iar reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent atât pentru teren, cât şi pentru construcţie.

Se mai susţine că, deşi pârâtul a avut la dispoziţie un termen de 36 luni, începând cu 01.01.2014, în care să soluţioneze notificarea, acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care reclamanţii au fost nevoiţi să formuleze prezenta cerere.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013.

A fost ataşat dosarul administrativ.

Pârâtul Municipiului Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul din 25.10.2017, tribunalul a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri şi a  dispus emiterea unei adrese către Primărie pentru a preciza daca are bunuri sau servicii de oferit în compensare, răspunsul la aceasta fiind depus la dosar la 23.11.2017.

Analizând probele administrate în cauză, tribunalul reţine că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .........../19.05.1939 la Tribunalul Ilfov – Secţia Notariat, numita ............., mama reclamanţilor, a dobândit proprietatea unui imobil situat în ..........., fost Calea ................, drept de proprietate ce a fost înscris în cartea funciară provizorie.

Prin Decretul nr. 106/1962 numita ............ a fost expropriată cu o suprafaţă de .......... mp teren şi construcţii în suprafaţă desfăşurată de ................ mp.

După apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai autoarei lor, ..........., decedată la 08.04.1982, au depus notificare la data de ............... prin care au solicitat despăgubiri pentru partea ocupată din terenul situat în ..........., în suprafaţă de ........ mp şi a construcţiei din cărămidă, formată din 3 camere şi dependinţe, precum şi restituirea în natură a suprafeţei neocupate din acest teren.

Deşi au trecut mai mult de 16 ani de la apariţia Legii nr. 10/2001 şi de la depunerea notificării de către reclamanţi, cu toate acestea pârâtul nu a soluţionat-o, motiv pentru care tribunalul constată că se impune admiterea cererii în parte şi obligarea pârâtului la emiterea, în favoarea reclamanţilor, a dispoziţiei cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în ..............., compus din teren în suprafaţă de .............. mp şi din construcţii, demolate la acest moment, în suprafaţă de ........... mp.

Având în vedere suprafeţele expres prevăzute în decretul de expropriere, tribunalul va respinge cererea pentru diferenţa de teren pana la ............... mp.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de compensare a imobilului cu alte bunuri aflate în proprietatea pârâtului, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 1 al. 2 din legea nr. 165/2013  „În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza legii nr. 10/2001, precum şi măsura compensării prin puncte”.

Tribunalul reţine că pot fi acordate în compensare numai acele imobile cuprinse în tabelul bunurilor disponibile întocmit de conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, listă ce nu a fost încă finalizată.

Astfel, art. 1.7 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevede că măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) şi (3) din lege, permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deţine şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită. În acest sens, entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptăţite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deţinute de aceasta. În cazul instituţiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, şi se apreciază că acestea pot face obiectul compensării cu un alt imobil a cărui restituire în natură nu este posibilă potrivit legii, bunurile disponibile cu regim de proprietate publică se pot dezafecta şi trece în proprietatea privată a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca, odată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare ca măsură reparatorie persoanei îndreptăţite la restituire. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 25 alin. (4) şi ale art. 26 alin. (5) din lege.

Această procedură de atribuire a bunurilor în compensare a fost menţinută de Legea nr. 165/2013, art. 22/1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi stabilind că situaţia bunurilor care pot fi acordate în compensare se afişează la sfârşitul fiecărei luni atât pe site-ul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, cât şi la sediul acesteia.

Prin urmare, nu orice terenuri libere aflate în proprietatea unităţii deţinătoare pot fi acordate în compensare, ci numai acelea afectate în mod special acestui scop. Acesta este motivul pentru care procedura menţionată anterior stabileşte că unitatea deţinătoare este cea care oferă bunuri în compensare, iar persoana îndreptăţită acceptă sau nu. Aceasta din urmă nu are dreptul de a solicita orice bunuri în compensare, ci de a opta între acelea selectate în acest scop de unitatea deţinătoare.

Neîntocmirea de către Municipiul Bucureşti a unei liste cu terenurile ce pot fi acordate în compensare nu poate fi sancţionată de instanţă prin acordarea oricărui teren solicitat de persoana îndreptăţită întrucât instanţa nu poate dispune decât ceea ce ar fi putut dispune unitatea deţinătoare, şi nu a făcut-o. Or, în lipsa inventarului bunurilor, Municipiul Bucureşti nu putea acorda reclamantelor bunuri în compensare.

Tribunalul apreciază că stabilirea de către unitatea administrativă a terenurilor ce pot fi acordate în compensare este o măsură ce ţine de oportunitate, fiind la discreţia municipalităţii, aşa încât nu orice bunuri aflate în patrimoniul său pot fi atribuite în compensare. În lipsa unei liste conţinând aceste terenuri, acordarea direct de către instanţă a oricărui bun solicitat de reclamante poate afecta, de cele mai multe ori, interesele comunităţii, care ar fi fost mai bine deservite dacă bunul ar fi fost utilizat pentru o altă destinaţie. De asemenea, o astfel de măsură ar fi discriminatorie şi inechitabilă faţă de celelalte persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii care nu au avut acces, într-un fel sau altul, la informaţii privind terenurile libere din patrimoniul unităţii administrative.

Având în vedere considerentele expuse, tribunalul urmează să respingă cererea reclamanţilor de acordare de bunuri în compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanții .................. cu domiciliul în ................. și .................... cu domiciliul în ................. în contradictoriu cu pârâtul ............... cu sediul în .......................

Obligă pârâtul să emită, în favoarea reclamanților, dispoziție cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în ................., compus din teren în suprafață de .............. mp. și construcții în suprafață de ........... mp.

Respinge cererea pentru diferența de teren până la ........... mp și capătul de cerere privind compensarea cu alte bunuri aflate în proprietatea pârâtului.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 31.01.2018.

Preşedinte Grefier

RED.C.P./19.02.2018

DACT.M.G./7EX.

Domenii speta

Spete similare