CONTROL FINANCIAR-FISCAL. TERMEN DE PRESCRIPŢIE. SCUTIRE DE PLATA PENTRU ANUMITE CATEGORII DE OBLIGAŢII BUGETARE. -art. 91, 98, 105 alin.3 Cod pr.fiscal¾; -art.250, 257 Cod fiscal; -O.G. nr.36/2002, H.G. nr.1326/2002; Inspecßia fiscal¾ se efectueaz¾ o singur¾ dat¾ pentru fiecare categorie de sume datorate bugetului de stat, raportat la fiecare perioad¾ supus¾ impozit¾rii ¿i se efectueaz¾ ”n cadrul termenului de prescripßie a dreptului de a stabili obligaßii fiscale. Dreptul organului fiscal de a stabili obligaßii fiscale se prescrie ”n termen de 5 ani, care ”ncepe s¾ curg¾ de la 1 ianuarie a anului urm¾tor celui ”n care s-a n¾scut creanßa fiscal¾. (Curtea de Apel Pite¿ti Ðdecizia nr.159/R-C din 20 februarie 2009) Prin acßiunea ”nregistrat¾ la 6 februarie 2008, reclamanta S.C.D.V.V. Dr¾g¾¿ani a chemat ”n judecat¾ pe p‰r‰ta Prim¾ria ăDÓ Ð Serviciul impozite ¿i taxe locale - pentru a se dispune anularea Dispozißiei nr.50 din 8 ianuarie 2008, emis¾ de p‰r‰t¾. ën motivare s-a susßinut c¾ actul contestat este tardiv, netemeinic ¿i nelegal ¿i se impune a fi desfiinßat ”mpreun¾ cu actele fiscale ce au stat la baza lui, respectiv Avizul nr.7138/2007 ¿i Raportul de inspecßie fiscal¾ nr.25926/2007. Astfel, s-a ar¾tat c¾ perioada 01.01.1999 Ð 05.07.2000 a f¾cut obiectul unui alt proces-verbal de control (nr.7500/2000), iar potrivit art.105 din O.G. ne.92/2003 nu se mai putea efectua ”nc¾ un control pentru acelea¿i obligaßii ¿i aceea¿i perioad¾. ën ceea ce prive¿te perioada ulterioar¾ celei controlate ”n 2000, se impunea s¾ se observe c¾ o parte din creanße sunt prescrise, iar celelalte conßin erori de calcul, nu au ”n vedere pl¾ßile f¾cute de c¾tre reclamant¾, nu conßin elemente care s¾ permit¾ s¾ se observe perioada pentru care se datoreaz¾ obligaßiile fiscale ”ntruc‰t, din evidenßele acesteia, nu rezult¾ existenßa unor debite. Prin sentinßa nr.1454/2008, Tribunalul V‰lcea a respins acßiunea ca nefondat¾, reßin‰nd ”n esenß¾ c¾ interpretarea pe care reclamanta a dat-o la H.G. nr.1326/2001 este eronat¾, iar anterior acesteia figura cu un debit de 6.027,46 lei. La aceast¾ sum¾, ca de altfel ¿i la cea datorat¾ cu titlu de obligaßii fiscale dup¾ anul 2001, aceasta din urm¾ fiind determinat¾ ¿i ”n funcßie de HCL nr.34/1999 prin care s-a majorat cota de impozit aplicabil¾ cl¾dirilor, se datoreaz¾ se datoreaz¾ major¾ri ¿i penalit¾ßi de ”nt‰rziere, iar eventualele pl¾ßi se sting ”n conformitate cu Normele metodologice de aplicare a OG nr.92/2003. Sub aspectul tardivit¾ßii invocate de reclamant¾, cu privire la actul administrativ, s-a reßinut c¾ aceasta nu se justific¾ ”n raport cu data c‰nd i-a fost comunicat raportul de inspecßie fiscal¾ ¿i s-a formulat contestaßia. ëmpotriva acestei sentinße a declarat recurs reclamanta, critic‰nd-o pentru motive ”ncadrabile ”n dispozißiile art.304 pct.9 ¿i art.3041 Cod pr.civil¾. Examin‰nd criticile formulate s-a constat c¾ ele sunt fondate pentru cele ce se vor ar¾ta mai jos. Prin actele administrativ fiscale contestate s-au stabilit ”n sarcina reclamantei-recurente obligaßii bugetare de plat¾, av‰ndu-se ”n vedere ¿i cele reßinute ”n procesul verbal de control nr.7500 din 5 iulie 2000, c¾rora le-au fost ad¾ugat sumele ce se pretinde c¾ s-ar datora ca taxe ¿i impozite locale ”n perioada 5 iulie 2000 Ð 30 octombrie 2007. Susßinerile reclamantei privind ”nc¾lcarea dispozißiilor art.105 alin.3 din Codul de procedur¾ fiscal¾ ¿i nesocotirea perioadei de prescripßie sunt ”ntemeiate, cu sublinierea c¾ reclamanta nu putea invoca tardivitatea propriei contestaßii, ci prescripßia obligaßiei de plat¾. Astfel, potrivit dispozißiei legale precitate inspecßia fiscal¾ se efectueaz¾ o singur¾ dat¾ pentru fiecare categorie de sum¾ datorat¾ bugetului de stat, raportat la fiecare perioad¾ supus¾ impozit¾rii. Textul prevede dou¾ situaßii de excepßie care nu s-a susßinut c¾ ar fi incidente ”n cauz¾ ¿i nici nu au fost dovedite. Din acest punct de vedere este lipsit¾ de suport preluarea taxelor ¿i impozitelor stabilite prin actul de control din 5 iulie 2000, iar ”n m¾sura ”n care acestea nu au fost contestate ¿i actul de impunere a r¾mas valabil, se impunea c¾ el s¾ fie executat, dac¾ toate condißiile erau ”ndeplinite, inclusiv cea cu privire la termen. Nu este admisibil ca o datorie fiscal¾ stabilit¾ printr-un act de aceast¾ natur¾, care nu a fost executat¾ pentru considerente ce nu intereseaz¾ ”n prezenta cauz¾, s¾ fie preluat¾ ”ntr-un nou act de constatare a datoriilor bugetare, pentru c¾ astfel se ajunge implicit s¾ se controleze aceea¿i obligaßie fiscal¾ pentru aceea¿i perioad¾, deci s¾ se nesocoteasc¾ dispozißiile art.105 alin.3 din OG nr.92/2003. Dincolo de aceasta, potrivit alin.1 din art.98 al Codului de procedur¾ fiscal¾, ăinspecßia fiscal¾ se efectueaz¾ ”n cadrul termenului de prescripßie a dreptului de a stabili obligaßii fiscaleÓ, regul¾ de la care nu exist¾, a¿a cum se pretinde ”n decizia contestat¾, excepßii. Este adev¾rat c¾ ”n acela¿i text de lege s-a prev¾zut c¾ pentru marii contribuabili controlul se va ”ntinde pe 3 ani ”n urm¾, iar pentru micii contribuabili, de principiu, pentru aceea¿i perioad¾, dar poate fi extins p‰n¾ la limita termenului de prescripßie, dac¾ este incident¾ una din situaßiile menßionate expres. A¿adar, nici chiar ”n aceast¾ situaßie, dincolo de termenul de prescripßie, controlul nu poate fi extins dec‰t dac¾ se reg¾sesc premisele de la art.91 alin.3 ¿i 4, ceea ce nu este cazul ”n speß¾, ”ntruc‰t intimata nu a pretins ¿i nici nu a dovedit ”ndeplinirea acestei cerinße. Faß¾ de aceste dispozißii legale s-a apreciat c¾ ”n cauz¾ obligaßiile fiscale stabilite pentru perioade situate ”n afara termenului de prescripßie se impun a fi ”nl¾turate, ca fiind nelegal determinate. Termenul de prescripßie este cel la care se refer¾ dispozißiile art.91 din Codul de procedur¾ fiscal¾. Potrivit alin. 1 ăDreptul organului fiscal de a stabili obligaßii fiscale se prescrie ”n termen de 5 ani, cu excepßia cazului ”n care legea dispune altfelÓ, iar potrivit alin.2 ăTermenul de prescripßie a dreptului prev¾zut la alin. (1) ”ncepe s¾ curg¾ de la data de 1 ianuarie a anului urm¾tor celui ”n care s-a n¾scut creanßa fiscal¾ potrivit art. 23, dac¾ legea nu dispune altfelÓ. Faß¾ de aceste dispozißii legale s-a impus aprecierea c¾ pentru toate creanßele n¾scute p‰n¾ la 31 decembrie 2001 termenul de prescripßie a ”nceput s¾ curg¾ cel mai t‰rziu la 1 ianuarie 2002 ¿i s-a ”mplinit la 1 ianuarie 2007. ën aceste condißii controlul efectuat ”ncep‰nd cu luna iulie 2007 nu putea s¾ verifice perioade anterioare datei de 31 decembrie 2001, ”ntruc‰t acestea se situau ”n afara termenului de prescripßie. O alt¾ categorie de datorii fiscale ce se impune a fi analizat¾ este cea situat¾ dup¾ 31 decembrie 2001, c‰nd deja intrase ”n vigoare HG nr.1326/2001, dispozißii ”n raport de care reclamanta a pretins c¾ este scutit¾ de plata unor obligaßii bugetare ce privesc imobilele aflate ”n domeniul public. Susßinerea acesteia a fost privit¾ ca ”ntemeiat¾ av‰nd ”n vedere ¿i dispozißiile Legii nr.213/1998 cu privire la domeniul public al statului care, ”n anex¾, calific¾ terenurile aparßin‰nd staßiunilor de cercetare ¿tiinßific¾ ca bunuri ale domeniului public. ën aceea¿i ordine de idei s-au observat ¿i dispozißiile Codului fiscal ”n forma sa inißial¾ ¿i O.G. 36/2002, din care rezult¾ c¾, pentru imobilele aparßin‰nd institußiilor publice, utilizate ”n scopul realiz¾rii activit¾ßii acestora, nu se datoreaz¾ impozite ¿i taxe locale (art.250 ¿i art.257, respectiv art.17). Nu se poate susßine c¾ reclamanta ar datora taxe ¿i impozite locale pentru alte categorii de imobile, ”ntruc‰t expertul numit ”n cauz¾ a concluzionat ”n sensul c¾, dac¾ reclamanta a interpretat corect prevederile HG nr.1326/2001 (ipotez¾ ”n care ne afl¾m faß¾ de aprecierile de mai sus), atunci reclamanta ¿i-a achitat ”n ”ntregime impozitele ¿i taxele de p‰n¾ la 31 mai 2002 ¿i nu mai are alte datorii la bugetul local (f.111). Concluzion‰nd sub acest aspect c¾ reclamanta era institußie public¾, iar bunurile din administrarea sa f¾ceau parte din domeniul public al statului, ¿i ”n condißiile hot¾r‰rii de guvern precitate pentru acestea nu se datoreaz¾ impozite ¿i taxe locale, s-a impus aprecierea c¾ recurenta nu datora nicio sum¾ cu acest titlu pentru perioada de dup¾ 1 ianuarie 2002. Pentru toate aceste considerente, reßin‰nd c¾ p‰n¾ la 1 ianuarie 2002 eventualele datorii fiscale erau prescrise ¿i nu se mai impune verificarea lor, iar dup¾ aceast¾ dat¾ reclamanta nu mai datora nicio sum¾ de bani cu acest titlu, a fost admis recursul ¿i, ”n baza art.312 alin.2 Cod pr.civil¾, modificat¾ sentinßa ”n sensul admiterii acßiunii. Ca o consecinß¾ a acesteia a fost anulat¾ Dispozißia nr.50 emis¾ de p‰r‰t¾ la 8 ianuarie 2008, admis¾ contestaßia ¿i desfiinßat actul administrativ fiscal nr.25926 din 6 noiembrie 2007.
Judecătoria Târgu Neamț
Somaţie de plată
Curtea de Apel Constanța
Cadre didactice din învăţământul preuniversitar. Plata cu ora. Gradaţie de merit.
Judecătoria Babadag
pretentii
Tribunalul Gorj
Constatare nulitate act
Judecătoria Moinești
Plati