Legalitatea comunicării actelor de procedură prin afişare de către factorul poştal.

Decizie 1736 din 28.10.2007


Potrivit art.86 (1) cod pr.civilă „ comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul”.

Potrivit alin.(3) al aceluiaşi articol „ în cazul în care comunicarea potrivit alin.(1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia”.

Dispoziţiile legale de mai sus statuează aşadar următoarele modalităţi legale de comunicare a cererilor şi actelor de procedură:

a) prin agenţi procedurali ori alţi salariaţi ai instanţei care a emis actul;

b) prin agenţi ori salariaţi ai instanţei în circumscripţia căreia se află cel căruia i se comunică actul;

c) prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire;

d) prin alte mijloace,ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia;

Comunicarea cererilor ori a altor acte de procedură de către agenţii procedurali ori alţi salariaţi ai instanţei, indiferent dacă are loc prin înmânarea actelor ori afişarea acestora precum şi comunicarea prin poştă,cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire nu ridica probleme de ordin procedural, găsindu-şi pe deplin aplicarea prevederilor art.86 (1) cod pr.civilă.

În practică însă,nu puţine sunt cazurile în care comunicarea actelor de procedură se realizează prin intermediul factorului poştal prin afişare (comunicarea prin înmânarea actului nu comportă discuţii întrucât se „asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia” – art.86 (3) teza ultima).

Este de observat că maniera de comunicare prin afişare de către factorul poştal,care nu este nici agent procedural şi nici salariat al instanţei,nu este acoperită legal de nici una din tezele art.86.

Comunicarea cererilor şi actelor de procedură prin intermediul factorului poştal, respectă doar prima fază a tezei ultime a alin.(3) din art.86, în sensul că se „ asigură transmiterea textului actului” nu şi „ confirmarea primirii acestuia”, factorul poştal putând confirma, cel mult, predarea actului prin afişare în locaţiile arătate la art.85 – 100 cod pr.civilă, „ primirea” putând fi „confirmată” doar de destinatar.

În concluzie, comunicarea cererilor şi actelor de procedură prin intermediul factorului poştal, situaţie întâlnită în mod covărşitor în practică, este perfect legal atunci când are loc prin înmânarea actelor,întrucât se asigură confirmarea primirii, fiind pusă sub semnul întrebării procedura de comunicare prin afişare, procedură care asigură doar „ transmiterea textului”, nu şi „ confirmarea primirii acestuia”, ceea ce excede dispoziţiilor procedurale.

( comentariu, judecător Cristinel Grosu )

Prin decizia civilă nr. 1736 din 28 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat reclamantele N. D. M. şi P. T.  împotriva deciziei civile nr. 2361 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, intimaţi fiind P. I., O. M. şi Comuna Dorna Candrenilor prin primar. Totodată recurentele au fost obligate să plătească intimatului P. I. suma de 600 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că recurentele, deşi legal citate cu menţiunea achitării diferenţei taxă judiciară de timbru de 200 RON, nu s-au conformat.

La 5 aprilie 2006, reclamantele au formulat contestaţie în anularea deciziei pronunţate în recurs, invocând dispoziţiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă.

Şi-au motivat contestaţia arătând că nu au fost legal citate la instanţa de recurs. Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 86 Cod procedură civilă rezultă că este valabilă comunicarea actelor procedurale, prin afişare numai dacă este îndeplinită de agenţi procedurali, comunicarea prin poştă presupunând în toate cazurile şi confirmarea primirii actului. În cauză, citarea lor prin afişare nu s-a realizat de un agent procedural, persoana care a semnat procesul verbal nefiind la acea dată nici salariat al poştei.

Prin decizia nr.1744 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis contestaţia în anulare reţinându-se că motivul de anulare indicat de contestatoare se încadrează în dispoziţiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă şi este întemeiat.

Astfel, recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei civile nr. 2361/2004 a Curţii de Apel Suceava ( ca instanţă de apel ) a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti la 11 noiembrie 2004, iar pentru termenul de judecată fixat la această instanţă, 19 mai 2005, a fost  achitată taxa judiciară de timbru  stabilită, de 817.100 RON ( pentru fiecare recurentă ).

La acelaşi termen s-a stabilit că taxa judiciară de timbru aferentă cererii a fost greşit calculată, fiind de 1.817.000 lei, încât judecata recursului  s-a amânat la 29 septembrie 2005, în vederea completării.

La 9 august 2005, cauza a fost remisă Curţii de Apel Suceava pentru soluţionarea recursului, conform dispoziţiilor art. II alin. 1 - 4 din Legea nr. 219/2005.

La această instanţă, contestatoarele au fost citate pentru termenul de judecată din 28 octombrie 2005, cu menţiunea achitării unei diferenţe taxă judiciară de timbru de 200 RON, procedura de citare fiind îndeplinită prin afişare de către Chi. M., angajat al poştei pe durată determinată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86 al. 3 Cod procedură civilă, în cazul în care comunicarea prin agenţi ori salariaţi ai instanţei nu este posibilă, acesta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

Prin urmare, comunicarea prin poştă presupune confirmarea primirii actului procedural, afişarea fiind valabilă doar în cazul agenţilor procedurali.

Or, Chi. M. nu avea  la 6 octombrie 2005 – data comunicării citaţiilor, calitatea de agent procedural, neavând un raport de serviciu cu instanţa.