Aplicarea legii penale în raport cu timpul. Extraactivitatea legii penale mai favorabile (principiul „mitior lex”).

Asupra recursurilor penale de faţă, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.9 din data de 18.01.2011, pronunţată de Judecătoria Buhuşi, judeţul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. G. I. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit.a şi c şi 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare;

b) tentativă de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal,  raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit.a,c şi art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ia în baza art.82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorie aplicată inculpatului.

2. M. R. G. recidivist, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998, cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 lit.c şi art.76 lit.d Cod penal şi 13 Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare;

b) tentativă de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.c şi 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr.220/2005 a Judecătoriei Buhuşi, definitivă prin neapelare, pe care o adăugat-o la pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând că execute pedeapsa de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.

3. C.V., recidivist, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c Cod penal, cu aplicare art.13 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.c şi art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 8 luni (opt) închisoare;

b) tentativă de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal art.74 lit.a şi c şi art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr.398/2005 a Judecătoriei Buhuşi, pe care o adăugat-o la pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

S-a interzis celor doi inculpaţi exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală şi 998 Cod civil, s-a luat act că părţile vătămate: Ţ. C., R. M., R. D. precum şi Ocolul Silvic Fântânele nu s-au constituit părţi civile.

De asemenea, instanţa de fond a dispus confiscarea bunurilor folosite la  săvârşirea infracţiunilor.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorarului pentru apărător oficiu.

În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de câte 500 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.777/P/27.12.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: G. I., M. R. G. şi C. V., pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi tentativă de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzute de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998 şi art.20 Cod penal, raportat la art.98 al.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.33 lit.a, iar pentru inculpaţii M. R.G. şi C. V. şi cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor, că în noaptea de 20.09.2007, au tăiat fără drept de pe picior un număr de 5 arbori, activitatea de sustragere fiind întreruptă de apariţia organelor silvice şi de poliţie, cauzând o pagubă de 1941,42 lei.

Prin sentinţa penală nr.135/2008 a Judecătoriei Buhuşi, pronunţată în dosarul 17/199/2008, s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii.

Inculpaţii au declarat apel împotriva sentinţei penale nr.135/2008 a Judecătoriei Buhuşi, invocând faptul că instanţa de fond nu a soluţionat latura civilă şi nu a făcut aplicarea art.13 Cod penal.

Prin decizia penală nr.204A/2009 Tribunalul Bacău, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa penală a Judecătoriei Buhuşi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, sentinţa fiind desfiinţată în totalitate, întrucât nu s-a stabilit a cui este proprietatea pădurii de unde inculpaţii au săvârşit infracţiunile şi, pe cale de consecinţă, cine are calitatea de parte vătămată/parte civilă.

În rejudecare, instanţa a procedat la audierea numiţilor: A. T. (fila 168) şi Ţ. C. (fila 204) precum şi martorul din lucrări P. V.

În urma declaraţiilor acestora au fost introduşi în cauză şi R. M. şi R. D. în calitate de părţi vătămate alături de Ţ. C.

S-au efectuat relaţii la I.T.R.S.V. Suceava, Direcţia Silvică Bacău, Primăria Comunei Blăgeşti, Poliţia Buhuşi pentru a se identifica terenul de pe care s-au sustras arborii precum şi partea vătămată.

A fost introdus în cauză şi Ocolul Silvic Fântânele ca parte vătămată în urma Deciziei nr.2/15.03.2010 a Î.C.C.J.

La termenul din 26.01.2010 inculpaţii M. R. G. şi C.V. au arătat că nu doresc să dea declaraţie.

Inculpatul G. I., deşi legal citat, nu s-a prezentat la instanţă.

Din actele şi lucrările dosarului prima  instanţă a reţinut următoarele:

În seara zilei de 20.09.2007, organele de poliţie şi silvice au organizat o acţiune pentru prinderea celor care comit delicte silvice. În urma acestei acţiuni au fost surprinşi în flagrant cei trei inculpaţi care au tăiat 5 arbori de esenţă fag, din punctul Ferăstrău, situat în sat Buda, comuna Blăgeşti, pe care i-au secţionat în bucăţi de 4 m şi au început să-i încarce în căruţe, fiind surprinşi în acest moment de organele de poliţie, care au procedat la somarea inculpaţilor.

Din procesul verbal încheiat la data de 21.09.2007, piesele găsite provin din tăierea ilegală a 5 arbori, care aveau urme proaspete de tăiere.

Inculpaţii au recunoscut într-o anumită măsură faptele săvârşite la prima instanţă şi la parchet.

Astfel, inculpatul G. I. a declarat că a mers în pădure şi aici i-a văzut pe ceilalţi doi inculpaţi.

La prezentarea materialului de urmărire penală, acelaşi inculpat a declarat că a plecat pe timp de zi la locuinţa inculpatului M. R. G., pentru a se deplasa împreună în pădure în punctul Ferăstrău.

La prima instanţă, inculpatul a declarat că a mers în pădure împreună cu M., cu căruţa sa. M. R. G. nu avea căruţă, iar inculpatul C. V. l-a găsit în pădure. Arborii nu i-au tăiat ei, ci i-au găsit acolo în pădure.

Inculpatul C. V. a declarat la poliţie, că s-a deplasat în pădure împreună cu inculpatul G. I.. În pădure se aflau mai mulţi butuci, circa 7 bucăţi, cu lungimea de 4 m. şi a hotărât să nu mai taie lemne şi să încarce din acea grămadă.

Inculpatul M. R. G., a declarat că, inculpatul G. I. i-a propus să meargă în pădure şi, fiind de acord, au plecat împreună. Aici se afla inculpatul C. V.

În pădure se aflau mai multe piese de 4 m lungime, dar nu ştie cine le-a tăiat.

Prejudiciul cauzat prin tăierea arborilor este de 1941,42 lei. Acesta a fost calculat de către Ocolul Silvic Fântânele.

A. T. a declarat la urmărirea penală că deţine împreună cu sora sa, o suprafaţă de pădure în punctul Ferăstrău, din satul Buda, comuna Blăgeşti şi, fiind în vârstă, nu poate asigura paza acesteia, aşa încât i-au fost sustraşi arbori atât lui, cât şi vecinilor.

La sfârşitul lunii septembrie 2007 s-a deplasat în pădurea proprietatea sa şi a constatat că au fost tăiaţi 5 arbori din specia fag. Materialul a rămas la faţa locului aproape în totalitate şi nu s-a constituit parte civilă.

La instanţă, fiind audiată, A. T. a arătat că arborii nu au fost tăiaţi de la el, ci de la vecinul său R. A arătat, că declaraţia de la urmărirea penală este scrisă de poliţist, i-a fost citită de acesta şi a semnat-o. A mai arătat că nu are pretenţii de la inculpaţi, arborii nefiind tăiaţi de la el.

În cauză s-a audiat martorul din lucrări P. V., care a relatat că seară era într-o acţiune comună cu organele de poliţie şi jandarmi în vederea depistării persoanelor care taie ilegal arbori.

Martorul a relatat că a ajuns în zonă, se auzea zgomot de arbori căzând şi se auzea o drujbă. La faţa locului nu era nimeni însă au fost descoperite 3 căruţe cu cai.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpaţii au tăiat arbori, i-au secţionat în piese de 4 m şi au încercat încărcarea acestor piese, însă activitatea infracţională a fost întreruptă de  apariţia organelor de poliţie şi silvice.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală a I.T.R.S.V. Suceava, s-a invocat lipsa calităţii procesuale în cauză, deoarece prin săvârşirea infracţiunii care face obiectul  cauzei de faţă, I.T.R.S.V. Suceava - I.S.V. Bacău nu a suferit nici o vătămare fizică, morală sau materială şi nu şi-au exprimat voinţa de a participa în procesul penal.

Prin atribuţiile stabilite de H.G. nr.333/2005, privind reorganizarea Direcţiilor Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare în Inspectorate Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare şi a legislaţiei silvice, au competenţa să efectueze controale atât în fondul forestier proprietate publică, cât şi proprietate privată, să întocmească actele corespunzătoare controlului şi să constate săvârşirea faptelor care pot constitui infracţiuni silvice.

În urma constatării săvârşirii unei fapte care poate constitui infracţiune sunt sesizate organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări pentru stabilirea celor răspunzători de săvârşirea faptei şi trimiterea lor în judecată, ceea ce s-a şi întâmplat şi în cauza de faţă. În concluzie, se arată că această instituţie doar a sesizat săvârşirea infracţiunilor, fără a avea calitate în cauză, înscrisul depus la înscrisul depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi fiind doar un denunţ.

Totuşi, instanţa va avea în vedere că prezenta cauză se află în rejudecare după admiterea apelurilor inculpaţilor. Aşa fiind, se va face aplicarea în cauză a principiului „non reformatio in pejus”, pronunţându-se o sentinţă care să nu le agraveze situaţia în urma admiterii propriului apel.

Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi tentativă de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzute de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998 şi art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996.

Prima instanţă a motivat că infracţiunile săvârşite de inculpaţi sunt probate cu: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşele fotografice, dovezile de ridicare în vederea confiscării celor două căruţe şi harnaşamentelor pentru cai, procesul verbal de calcul a valorii pagubelor, adresa Ocolului Silvic Fântânele, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Instanţa de fond a arătat că la individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere gradul sporit de pericol social, împrejurările comiterii lor, cuantumul prejudiciului, dar şi persoana inculpaţilor.

Astfel, inculpatul G. I. a recunoscut parţial faptele, este infractor primar şi pensionar.

Inculpaţii M. R. G. şi C. V. sunt fără ocupaţie, nu au recunoscut decât parţial faptele săvârşite şi sunt recidivişti, instanţa urmând a reţine în sarcina acestora starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.

Astfel, inculpatul M. R. G. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform sentinţei penale nr. 220/2005 a Judecătoriei Buhuşi, infracţiunile deduse judecăţii fiind săvârşite în termenul de încercare.

Inculpatul C. V. a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepselor, conform sentinţei penale nr.398/2005, faptele deduse judecăţii fiind săvârşite în termenul de încercare al acestei suspendări.

Instanţa apreciază că scopul preventiv educativ al pedepselor care li se vor aplica inculpaţilor poate fi atins fără privare de libertate pentru inculpatul G. I. şi prin executarea în regim de detenţie  pentru ceilalţi doi inculpaţi.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpaţii M. R. G. şi C. V.

Recursurile nu au fost motivate în scris, iar în susţinerile orale făcute şi prin apărători a fost criticată hotărârea recurată pentru motivele reţinute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanţa de control judiciar.

Prezenţi în faţa Curţii, având în vedere dispoziţiile procedurale şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil  şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea le-a adus ca cunoştinţă recurenţilor-inculpaţi învinuirile de care sunt acuzaţi prin actul de sesizare şi condamnaţi de instanţa de fond, precum şi prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că  au dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de  control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declaraţii au obligaţia să spună tot ce ştiu cu privire la învinuirile  care li se aduc.

Recurenţii-inculpaţi au refuzat să dea declaraţii în faţa Curţii, prevalându-se de dreptul la tăcere şi au arătat şi prin apărători că nu au de propus alte probe în apărare.

Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea constată că recursurile urmează a fi admise, dar pentru considerentele care vor fi dezvoltate.

În cauză instanţa de fond a fost reţinută o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, a dat faptei săvârşite de cei trei inculpaţi aceea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de multă înţelegere, prin reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor şi coborârea pedepselor pentru această infracţiune sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune şi prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune.

Însă instanţa de fond, deşi a motivat că a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzută de art.13 Cod penal, a greşit dispunând condamnarea celor trei inculpaţi pentru  tentativă la furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal,  raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, atât în ceea ce descrierea faptelor, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi le-a înlăturat motivat pe cele care nu se coroborau şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză.

Curtea îşi însuşeşte motivarea făcută de prima instanţă cu completările şi criticile care vor fi făcute.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că din probele administrate, respectiv: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante-fl.7-12 şi planşele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.15-17 dosar urmărire penală, fişa de calcul a prejudiciului-fl.18-19 dosar urmărire penală, procesul verbal de identificare şi marcare cioate-fl.20 dosar urmărire penală, adresa nr.4887 din data de 10.12.2007 a Ocolului Silvic Fântânele, judeţul Bacău-fl.21 dosar urmărire penală, adresa nr.2888 din data de 22.101.2007 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Inspectoratul Teritorial de regim Silvic şi Vânătoare Suceava-Inspecţia Silvică şi de Vânătoare Bacău, prin care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi cu privire la infracţiunile săvârşite de inculpaţi-fl.23 dosar urmărire penală, procesul verbal de ridicare a materialului lemnos tăiat ilegal de inculpaţi şi dovada de predare-fl.28-31 dosar urmărire penală, declaraţiile numiţilor: P. V.,  A. T.,  Ţ. C., R. M. şi R. D.,  coroborate cu declaraţiile date de inculpaţi, rezultă pe deplin vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998, pentru  care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de prima instanţă.

Din probele administrate, rezultă că cei trei inculpaţi sunt locuitori ai comunei Blăgeşti, judeţul Bacău.

În seara zilei de 20.09.2007, cei trei inculpaţi au luat hotărârea infracţională de a tăi şi sustrage material lemnos din fondul forestier  naţional.

În acest sens, s-au deplasat cu căruţele tractate de cai în pădurea din comuna Blăgeşti, satul Buda, la punctul „Fierăstrău”, unde au tăiat în delict 5 arbori esenţă fag cu diametre cuprinse între 51-65 c, pe care i-au secţionat în piese lungi de 4 m fiecare, urmând a fi încărcate în cele trei căruţe.

În momentul în care inculpaţii încercau să încarce materialul lemnos în cele trei căruţe au fost surprinşi de  organele silvice, însoţite de organele de poliţie,  care organizase, dat fiind numărul mare al infracţiunilor silvice săvârşite în acea pădure, o acţiune pentru prinderea celor care comit delicte silvice.

Recurenţii-inculpaţi  au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal,  raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Tentativa este, potrivit dispoziţiilor alin.1 al art.20 Cod penal, punerea în executare a hotărârii de a săvârşi o infracţiune, executare care a fost întreruptă sau, deşi a fost efectuată în întregime, nu şi-a produs efectul.

Există, de asemenea tentativă, potrivit dispoziţiilor din alin.2 al art.20 Cod penal, când consumarea nu este posibilă datorită unor cauze preexistente, referitoare la mijloacele folosite sau la obiectul infracţiunii, ori la executarea propriu-zisă.

În raport cu fapta penală a cărei săvârşire se urmărea prin efectuarea actelor de executare, tentativa apare ca o formă imperfectă, nedesăvârşită, a acestei fapte.

Art.21 Cod penal reglementează sistemul de sancţionare a tentativei. Aliniatul 1 prevede sistemul de sancţionare limitată a tentativei.

Astfel, se prevede, în mod general, că tentativa se pedepseşte numai atunci când legea prevede expres aceasta, restrângându-se, astfel, incidenţa legii penale faţă de forma de infracţiune a tentativei.

 Înseamnă, deci, că o persoană nu poate fi trasă la răspundere penală şi sancţionată cu o pedeapsă pentru încercarea de a săvârşi o infracţiune, chiar atunci când sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.20 Cod penal, dacă în textul din partea specială, sau în legea penală specială care prevede infracţiunea a cărei săvârşire a fost încercată, nu este prevăzută în mod expres pedepsirea tentativei.

Este adevărat că art.98 din Legea nr.26/1996 privind Codul silvic,  prin alin.6 este prevăzută în mod expres pedepsirea tentativei la infracţiunea de furt  de arbori din fondul forestier naţional, art. 98 având următorul conţinut:

„Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

În cazul în care furtul a fost săvârşit în împrejurările menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani.

Mijloacele de transport şi uneltele folosite care au servit la săvârşirea infracţiunii sunt supuse confiscării speciale în condiţiile prevăzute la art. 118 din Codul penal.

Tentativa se pedepseşte.”

Însă, trebuia observat că această lege a fost abrogată prin art.139 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României nr.238 din 27 martie 2008, infracţiunea de furt de arbori din fondul  forestier naţional fiind încriminată prin art.110 din această lege, text care are următorul conţinut:

„(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

 b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;

c) în timpul nopţii;

d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional.”

Ori, din examinarea textului care încriminează în prezent infracţiunea de furt de arbori  din fondul forestier naţional, se constată că noul Cod silvic nu încriminează tentativa la această infracţiune.

Aşa cum este cunoscut legea penală este activă. Activitatea legii penale înseamnă că ea se aplică tuturor infracţiunilor săvârşite în timpul cât legea se află în vigoare.

Legea penală, de regulă, nu este retroactivă, adică, nu se aplică faptelor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii, nici nu este ultraactivă, adică nu se aplică faptelor urmărite sau judecate după ieşirea din vigoare a legii.

De foarte multe ori, însă, atunci când o lege intră în vigoare găseşte neepuizate o serie de relaţii sociale sau raporturi juridice născute înainte de intrarea sa în vigoare, dar având contingenţă cu materia reglementată prin acea lege. De asemenea, după ieşirea din vigoare a unei legi şi înlocuirea ei prin altă lege, continuă să subziste relaţiile sociale sau raporturile juridice născute atunci când legea veche era încă în vigoare.

În astfel de situaţii a fost consacrat principiul „mitior lex”, adică extraactivitatea legii penale mai favorabile, principiu care este consacrat expressis verbis  în art.13 Cod penal.

În aceste condiţii, instanţa de fond constatând că de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea cauzei a intervenit o lege nouă, care este mai favorabilă inculpaţilor, să facă, aplicarea principiului legii penale mai favorabile.

În consecinţă, în baza principiului „mitior lex”, constatând că tentativa la infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional nu mai este pedepsită  de noua lege şi, că în aceste condiţii inculpaţii nu mai pot fi traşi la răspundere penală şi sancţionaţi cu o pedeapsă, să dispună, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod penal, achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, au fost admise  recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi M. R. G. şi C. V., în ceea ce priveşte greşita condamnare a celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.13 alin.1 Cod penal şi a aplicării dispoziţiilor art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal.

În baza art.373 Cod procedură penală, au fost extinse efectele recursurilor declarate de cei doi inculpaţi, cu privire la aspectele mai sus arătate şi pentru inculpatul G. I.

A fost casată în parte sentinţa penală recurată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în consecinţă;

S-a dispus repunerea în individualitatea ei pedeapsa de executat de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului M. R. G.,  în pedepsele:

a) pedeapsa rezultantă de 6 (şase) luni închisoare şi;

b) pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 220/2005 a Judecătoriei Buhuşi, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării.

S-a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de la pct.I lit.a în pedepsele de:

a) 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de  tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998, cu aplicarea art.37 lit.a, 74 lit.c şi 76 lit.d Cod penal şi 13 Cod penal şi;

b) 5 (cinci) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, 74 lit.c şi 76 lit.d Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului M. R. G. pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c şi alin.2 din Legea nr.46/2008, cu aplicarea 37 lit.a Cod penal şi art.13 Cod penal.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa de la pct.II lit.a, aplicată inculpatului, pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.220/2005 a Judecătoriei Buhuşi şi pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 (un) ani şi 2 (două) luni închisoare.

S-a repus în individualitatea ei pedeapsa de executat de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului C. V., în pedepsele:

a) pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare şi;

b) pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 398/2005 a Judecătoriei Buhuşi, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate.

S-a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de la pct.I lit.a în pedepsele de:

a) 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de  tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998, cu aplicarea art.37 lit.a, 74 lit.c şi 76 lit.d Cod penal şi art.13 Cod penal şi;

b) 5 (cinci) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, 74 lit.c şi 76 lit.d Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a  dispus achitarea inculpatul C. V. pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional,  prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c şi alin.2 din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal şi art.13 Cod penal.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa de la pct.II lit.a aplicată inculpatului, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.398/2005 a Judecătoriei Buhuşi, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3  (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

Ca urmare a extinderii efectelor recursurilor declarate de cei doi inculpaţi, Curtea, a repus în individualitatea ei pedeapsa de executat de 5 (cinci) luni închisoare, aplicată inculpatului G. I., în pedepsele:

a) 5 (cinci) luni închisoare, aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.32 alin.2 şi 4 lit.a şi c din O.G. nr.96/1998, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit.a şi c şi art.76 lit.d Cod penal şi;

b)  3 (trei) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.98 alin.2 şi 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, art. 74 lit.a şi c şi 76 lit.d Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea şi a acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional,  prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.110 alin.1 lit.c şi alin.2 din Legea nr.46/2008, cu aplicarea  art.13 Cod penal.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

S-a dispus anularea formelor de executare emise de instanţa de fond pentru inculpatul  G. I. şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului  Justiţiei, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 600 lei (300 lei x 2) şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare