Greşita încadrare juridică a faptei. Dezincriminarea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Activitatea inculpatului de a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale se circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005), iar nu infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994. Cum instanţele de fond şi apel nu au schimbat încadrarea juridică a faptei, în recursul inculpatului, s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală, infracţiunea prevăzută de art. 10 fiind de dezincriminată.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 15 septembrie 2003, a fost trimis în judecată inculpatul M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 al 2, 42 Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia că, în perioada 01 ianuarie - 03 iunie 2000, prin înregistrarea în contabilitatea S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni a unui număr de 56 de facturi fiscale în care era înscris fictiv că s-ar fi aprovizionat cu alcool de la mai multe societăţi din ţară, a prejudiciat statul român cu suma de 9.354.096.763 lei ROL.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 2127 din 25 septembrie 2006, l-a condamnat pe inculpatul administrator la S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, judeţul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare calculat potrivit art. 82 Cod penal. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 14, 346 Cod proc. penală şi art. 998, 999 Cod civil, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabil civilmente S.C. „A.I." S.R.L. Stăuceni, jud. Botoşani, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F. Bucureşti, suma de 716.543,2044 RON cu titlu de despăgubiri, respingând restul pretenţiilor solicitate până la concurenţa sumei de 935.409,6763 RON ca nefondate.

  A anulat facturile fiscale .

A menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa din 23.02.2001 a I.P.J. Botoşani asupra imobilelor descrise în procesul verbal de aplicare a sechestrului.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii după hotărâre (după rămânerea definitivă), către Oficiul Registrului Comerţului Botoşani în vederea efectuării menţiunilor necesare.

Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2006, în temeiul art. 195 Cod proc. penală, Judecătoria Botoşani a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006, în sensul că, după alin. 8 a introdus un nou alineat care cuprinde obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că inculpatul M.A. îndeplineşte funcţia de administrator al S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, judeţul Botoşani, societate care are ca obiect de activitate producerea, îmbutelierea şi comercializarea băuturilor alcoolice.

In perioada 8-20 iunie 2000, comisarii Gărzii Financiare centrale au efectuat un control tematic, prin sondaj la S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, control ce a avut ca obiectiv respectarea prevederilor legale privind activitatea de producere, îmbuteliere şi comercializare de băuturi alcoolice şi a cuprins activitatea desfăşurată în perioada 01 ianuarie - 03 iunie 2000. Controlul s-a efectuat la sediul Gărzii Financiare - Secţia Botoşani şi s-au avut în vedere documentele puse la dispoziţia celor doi comisari de contabila angajată a părţii responsabile civilmente.

În urma efectuării controlului s-a constatat că, în perioada vizată, S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni s-a aprovizionat cu mai multe cantităţi de alcool etilic rafinat şi băuturi alcoolice vrac.

S-a mai constatat că aprovizionările s-au efectuat de la patru furnizori .

S-a aprovizionat cu cantitatea de 5.450 litri alcool etilic vrac cu concentraţia de 95,5 %, în baza a două facturi fiscale cu nr. 0084286/27.04.2000 şi 0084253/8.03.2000  de la S.C. „B” S.A. Ţăndărei.

Din cercetările efectuate, a rezultat că aceste două facturi nu aparţin S.C. „B” S.A. Ţăndărei şi nici mijloacele de transport trecute în factură nu sunt adecvate pentru transportul de băuturi alcoolice. S-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, din care rezultă că cele două facturi fiscale sunt falsificate şi nu au fost semnate şi ştampilate la primire de către inculpat.

De la S.C. „E Corn” S.R.L. Bucureşti a rezultat că inculpatul s-a aprovizionat cu cantitatea de 97.936 litri băuturi alcoolice vrac (rom şi votcă), în valoare de 2.454.785.130 lei, în baza a 10 facturi fiscale.

Din adresa nr. 10453/16.06.2000 a Imprimeriei Naţionale R.A. a rezultat că facturile cu numerele găsite în contabilitatea inculpatului au fost livrate către S.C. „E Corn” S.R.L. cu factura nr. 4437/30.03.1999, însă sub aspectul configuraţiei tipăriturii, ele nu prezintă suficiente elemente de siguranţă pentru a se putea stabili cu exactitate daca acestea sunt originale.

În cursul cercetărilor penale S.C. „E Corn” S.R.L. Bucureşti nu a putut fi identificată la sediul social declarat din Bucureşti, deoarece la data verificării nu mai funcţiona, iar autorizaţia de funcţionare seria A cu nr. 0837807, emisă la 02.04.2000 şi care poartă ca amprentă ştampila D.G.F.P. - CFS - MB nu a fost emisă de către Administraţia Financiară a Sectorului nr. 5.

Din cele 10 facturi fiscale cu care inculpatul s-a aprovizionat de la S.C. „E Corn” - S.R.L. Bucureşti a rezultat, din rubrica „date privind expediţia", că transporturile au fost făcute cu mijloacele de transport cu numele B-07-XXY şi, respectiv, 21-B-2048, conduse de către conducătorul auto A.I., legitimat cu B.I. seria B.X. nr. 0977231, eliberat de Poliţia Sectorului 5 Bucureşti însă, din verificările Direcţiei Evidenţei Informatizate a Persoanei din cadrul I.G.P. a rezultat că această persoană nu există şi nici că buletinele de identitate cu seriile BX cu 7 cifre nu fuseseră încă tipărite.

Totodată, mijloacele de transport trecute în cele 10 facturi sunt inadecvate transportului de băuturi alcoolice, fiind în realitate un autoturism marca Toyota, o autoutilitară proprietatea S.C. „S” S.A. Bucureşti, societatea care nu există, iar adresa indicată pentru sediile acestora este falsă, deoarece în casa respectivă locuieşte o persoană particulară.

S-a mai reţinut că inculpatul s-a aprovizionat de la S.C. „C 2000 CI” S.R.L. Bucureşti cu cantitatea de 80.280 litri băuturi alcoolice vrac (rom şi votcă) în valoare de 735.463.850 lei, în baza a 7 facturi care, în urma unor verificări ale Imprimeriei Naţionale, s-a constatat că sunt false, deoarece nu au fost niciodată tipărite.

În cursul cercetărilor penale nici această societate nu a putut fi identificată la sediul indicat pe facturi, unde, de asemenea, locuia cu chirie o persoană particulară, pe nume R.M.

De asemenea, din contractul de vânzare - cumpărare a băuturilor alcoolice nr. 250/30 noiembrie 1999, încheiat între S.C. „C 2000 CI” S.R.L. şi S.C. „A” S.R.L. a rezultat că societatea este reprezentată de către numitul M.D., în calitate de administrator general, însă din datele de identificare ale acestei societăţi a rezultat că societatea aparţine cetăţeanului de origine irakiană din oraşul Bagdad, pe nume M.M.

Din cele 7 facturi fiscale cu care S.C. „A” S.R.L. s-a aprovizionat de la S.C. „C” S.R.L. a rezultat că transporturile au fost făcute cu mijloacele de transport cu nr. B.07.BLS, B.08.BLS şi B.07.BCR, conduse de numiţii M.D. şi M.D., însă, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că aceste mijloace de transport sunt inadecvate transportului de băuturi alcoolice, unul fiind o autoizotermă aparţinând numitului G.M. din Bucureşti, a doua un autoturism Dacia proprietatea unei persoane, pe nume S.I., tot din Bucureşti, iar unul un autoturism Marca Daewoo Cielo, proprietatea B.C.R. S.A. Bucureşti.

Şi în acest caz, este imposibil ca aceste două autoturisme să fi fost angajate în acţiuni de transport, mai ales autoturismul marca Daewoo, proprietatea B.C.R. şi cu cantităţi de băuturi cuprinse între 10.680 litri şi 15.900 litri băuturi alcoolice.

Şi persoanele nominalizate ca fiind conducători auto pe aceste maşini, cu seriile şi numerele actelor de identitate sunt fictive, pe ambele facturi apărând acelaşi număr şi serie de buletin care în realitate aparţine lui C.I. din Bucureşti.

De la S.C. „H T CO” S.R.L. Bucureşti, inculpatul M.A.  s-a aprovizionat cu cantitatea de 397.868 litri băuturi alcoolice vrac (rom şi votcă) în baza a 34 facturi fiscale, însă din procesul verbal de control încheiat de către organele Gărzii Financiare Centrale a rezultat că societatea nu a putut fi identificată la adresa declarată, din Bucureşti, str. Prevederii, nr. 15, bloc 3, Sector 3, întrucât blocul nr. 3 de pe str. Prevederii nu există, adresa fiind fictivă.

Adâncindu-se cercetările, s-a constatat că la adresa unde societatea apare ca având sediul, locuieşte în realitate numita A.H.E. – I., căsătorită cu cetăţeanul de origine iordaniană pe nume A.H.A.

Potrivit adresei cu nr. 148957 din 9.06.2000 a Administraţiei Financiare a Sectorului 3 Bucureşti, a rezultat că nu a emis nicio autorizaţie de producere sau comercializare de băuturi alcoolice, potrivit O.G. 50/1998 şi O.G. nr. 27/2000, cu numele S.C. „HT Co” S.R.L. Bucureşti şi nu se cunoaşte dacă avea licenţă pentru dreptul de marcare a băuturilor alcoolice deoarece cea constatată în cursul cercetărilor penale nu a fost eliberată de Administraţia Financiară a Sectorului 3.

De asemenea, Administraţia Financiară a Sectorului 3 Bucureşti nu a eliberat nici facturi fiscale cu regim special cu marja de numere de la seria BAAAAAA nr. 37227700 la 3722849 şi de la nr. 3723050 la nr. 3723099, găsite în contabilitatea inculpatului.

Din adresa cu nr. 10453/16.06.2000 a Imprimeriei Naţionale R.A. Bucureşti a rezultat că facturile cu seriile BAAAAAA nr. 3722708 - 3723123 sunt originale şi au fost livrate către D.G.F.P. - C.F.S. Braşov cu avizul nr. 5110127/25.05.1999.

Din adresa nr. 3907/14.06.2000 a Gărzii Financiare Braşov a rezultat că topurile de facturi fiscale cu regim special, seriile BAAAAAA nr. 3722700 - 3722849 şi 3723050 - 3722099, deci şi cele care fac parte din cele găsite la inculpat, au fost furate la data de 25.05.1999, motiv pentru care D.G.F.P.C.F.S. Braşov a făcut plângere penală la Secţia de poliţie a Sectorului 1 Bucureşti.

M.D. era administrator la S.C. „C-2000 CI” S.R.L., aspect care nu a putut fi clarificat din lipsa datelor personale ale acestuia, iar din adresa nr. 1646263/F/31.X.2000 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti, B.I. seria şi nr. de buletin (AK 568392) ce apare pe facturile fiscale, în realitate a aparţinut numitului CI din Bucureşti, care şi 1-a preschimbat, în prezent fiind posesor al B.I. seria DE nr. 404232.

De asemenea, din adresa Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti a rezultat că B.I. seria AO nr. 082061 nu aparţine lui T.G., ci lui C.S., din comuna Silvaş, judeţul Hunedoara, decedat din anul 1981, şi tot din aceeaşi adresă a rezultat că B.I. cu seria MK nr. 516058, ce ar aparţine numitului I.D., încă nu a fost tipărit.

Pe toate facturile, la rubrica ,furnizor" nu sunt completate toate rubricile în vederea identificării societăţii, ci doar s-a aplicat o ştampilă, cu date de identificare sumare ale societăţii, precum şi precizarea că din punct de vedere cronologic unele facturi cu număr de ordine mai mari sunt înaintea celor cu număr de ordine mai mici, ceea ce explică fictivitatea acestora.

A mai reţinut prima instanţă că, în perioada 17-19 octombrie 2000, comisarii Gărzii Financiare - Secţia Botoşani au efectuat, de asemenea, un control tematic la sediul S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni, control ce a avut ca obiect respectarea prevederilor legale privind activitatea de producere, îmbuteliere şi comercializare a băuturilor alcoolice şi a cuprins activitatea desfăşurată de partea responsabilă civilmente în perioada iulie - septembrie 2000.

In urma efectuării controlului s-a constatat că, în perioada vizată, S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni s-a aprovizionat cu mai multe cantităţi de alcool etilic rafinat şi băuturi alcoolice vrac de la următorii furnizori: S.C. „N” S.R.L. Botoşani, S.C. „S” S.R.L. Botoşani, S.C. „GC” S.R.L. Bucureşti şi S.C. „TBC” S.R.L. Baia Mare.

Cu privire la aprovizionarea făcută de la S.C. „GMC" S.R.L. Bucureşti, instanţa a reţinut că, în evidenţele contabile ale S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni, este înscrisă factura cu seria BAAAAAA nr. 6431447/7.07.2000  provenind de la acest furnizor.

Şi în această factură, ca şi în cele mai sus menţionate, la rubrica „date privind expediţia" apare ca delegat numitul T.G. legitimat cu B.I. seria AO nr. 082061, iar autovehiculul cu care acesta a transportat respectiva cantitate de alcool la societatea inculpatului avea numărul de înmatriculare B-10-ZMD.

Din adresa cu nr. 26421 din 22.01.2001 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei - Serviciul Regim Permise Auto şi Certificate de înmatriculare a rezultat că maşina cu numărul B-10-ZMD este o autospecială marca Mercedes 1620, ce aparţine S.C. „PCI” S.R.L. Bucureşti, maşină care nu a efectuat nici o deplasare în Botoşani.

Din adresa Gărzii Financiare Centrale nr. 733627 bis din 30.X.2000  a rezultat că S.C. „GC” S.R.L. Bucureşti nu a fost autorizată de Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti să producă şi să comercializeze băuturi alcoolice şi nici nu i-au fost atribuite facturi cu regim special, iar factura cu seria BAAAAAA nr. 6431447 a fost ridicată de la D.G.F.P.C.F.S. ILFOV de către S.C. „BTC” - S.R.L. Bucureşti, cu sediul în comuna Pantelimon, judeţul Ilfov, de către delegatul L.A. Această factură este recunoscută şi înregistrată în contabilitatea S.C. „B” S.R.L., cu care S.C. „Br.” S.R.L. IAŞI a cumpărat diferite bunuri, în valoare de 17.961.452 lei.

Din adresa transmisă prin fax de către S.C. „P” S.R.L. Bucureşti, a rezultat că, în zilele de 06, 07, 08 iulie 2000, autospeciala B-10-ZMD Bucureşti a efectuat colectare de lapte de vacă de la ferme din jurul oraşului Bucureşti şi transportul laptelui pe ruta Bucureşti - Brăila, la o fabrică de brânzeturi, astfel că aceasta nu putea să transporte băuturi alcoolice în aceeaşi zi şi în judeţul Botoşani, ceea ce denotă că factura găsită în contabilitatea inculpatului este fictiva.

Cu privire la cele două aprovizionări făcute de la S.C. „TC” S.R.L. Baia Mare în baza facturilor fiscale seria BAAAAAA nr. 0346413/30.08.2000 şi nr. 0346418/8.09.2000, instanţa a reţinut că, pe ambele facturi, este înscris că transportul s-a făcut cu mijlocul de transport BT-06-MAM proprietatea S.C. „A” S.R.L. Botoşani.

Din declaraţia inculpatului, a rezultat că deplasarea a făcut-o personal împreună cu conducătorul auto B.V. la Baia Mare şi a ridicat cantitatea de băutură trecută în cele două facturi.

În această situaţie, organele de poliţie s-au deplasat împreună cu conducătorul auto B.V. în judeţul Maramureş pentru ca acesta din urmă să indice locul din care a ridicat cantităţile de băuturi alcoolice trecute în cele două facturi. Cu această ocazie, conducătorul auto B.V., a condus organele de poliţie în localitatea Şancuta Mare, judeţul Maramureş, în apropiere de municipiul Baia Mare şi a indicat drept loc din care a ridicat băuturile alcoolice un Centru de Colectare şi Achiziţii Preindustriale şi Desfacere.

În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că acel imobil aparţine lui S.C. „C” S.A. Baia Mare şi este destinat achiziţionării de lână şi piei iar ca achizitor era B.A.

Din declaraţia acestuia a rezultat că nu are cunoştinţă de livrarea vreunei cantităţi de alcool din acea curte.

Din cercetări a reieşit că S.C. „TBC” S.R.L. Baia Mare a existat de la 01.01.1998, administratori fiind C.C. şi S.D., însă aceştia au cesionat societatea martorului C.T.C, care, la rândul lui, a cesionat-o cetăţeanului de origine maghiară S.K.L, domiciliat la Budapesta.

Din aceeaşi adresă a rezultat că această societate nu are puncte de lucru.

Din declaraţia martorului C.T.C a rezultat că S.C. „T”  S.R.L. a produs şi comercializat băuturi alcoolice până la 25.09.2000.

Cu privire la cele două facturi, martorul a arătat că, într-adevăr, cu factura 0346413 din 30.08.2000 s-a încărcat cantitatea de 10.557 litri vodcă vrac, dar, în acelaşi timp, a şi fost descărcată deoarece cumpărătorul nu a putut-o achita, neavând bani asupra sa.

Cât priveşte factura cu nr. 0346418, martorul a arătat că toate cele trei exemplare se aflau la societate în momentul cesionării acesteia către SKL şi nu s-a livrat nici o cantitate de marfa pe aceasta.

Martorul a mai susţinut că cele două facturi găsite la inculpat, de culoare albastră, nu aparţin acestei firme şi nici ştampila aplicată pe ele. Toate documentele, inclusiv ştampilele, au fost predate lui S.K.L în momentul cesionării, astfel că se poate concluziona că inculpatul a rămas în posesia exemplarelor celor două facturi cu care ulterior s-a încărcat în gestiune cu cantităţile de băuturi alcoolice trecute în ele iar băutura a achiziţionat-o de la alte societăţi.

Semnificativ în acest sens este faptul că factura cu nr. 0346413 găsită la S.C. „T” S.R.L. apare ca fiind anulată de la plată pentru incapacitatea de plată a cumpărătorului, iar factura cu nr. 0346418 nici nu a fost completată, în timp ce la S.C. A S.R.L. apar ambele facturi completate şi introduse în contabilitate.

Faptul ca inculpatul s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice cu cantităţile trecute în cele două facturi de la alte societăţi, evitând astfel plata accizelor şi a T.V.A.- ului se explică prin faptul că cele două exemplare găsite în contabilitatea inculpatului la rubrica „date privind expediţia" nu apare semnătura furnizorului iar la S.C. „T” S.R.L. factura nr. 0346418 este semnată în alb de cetăţeanul maghiar amintit, iar cea cu nr. 0346413 nu este semnată, rămânând aşa cum era în momentul în care furnizorul a refuzat expedierea mărfii.

Pe baza probelor aflate la dosar, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, întrucât inculpatul a procurat cele 56 facturi pe căi ilegale, le-a înregistrat în contabilitate sau a acceptat înregistrarea lor. Scopul acestor operaţiuni era împiedicarea efectuării verificărilor financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală având ca finalitate denaturarea cheltuielilor şi rezultatelor financiare reflectată de evidenţa contabilă a S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni.

S-a precizat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără efectuarea efectivă a acesteia, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că Ministerul Finanţelor - prin A.N.A.F. Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.354.096.763 lei reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA şi majorări de întârziere pentru acestea.

Pe baza conţinutului celor două procese verbale de control încheiate de reprezentanţii Gărzii Financiare Centrale şi ai Gărzii Financiare - Secţia Botoşani, s-a apreciat că pretenţiile civile sunt întemeiate în parte doar în limita sumei de 7.165.432.044 lei.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod proc. penală şi art. 357 alin. 2 lit. f Cod proc. penală, prima instanţă a dispus anularea celor 56 facturi fiscale care nu îndeplinesc cerinţele legale pentru a fi considerate document justificativ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea responsabilă civilmente S.C. „AI”  S.R.L. Stăuceni, prin avocat ales avut la instanţa de fond, la data de 20 octombrie 2006, inculpatul M.A. iar, la data de 18 octombrie 2006, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani.

Prin decizia penală nr. 273 A din 19.12.2007 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 367/193/2005, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.A. şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani împotriva sentinţei penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani pe care a menţinut-o.

S-a luat act că partea responsabilă civilmente S.C. „AI” S.R.L. nu şi-a însuşit apelul declarat de avocat.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de apel că în tot cursul procesului penal inculpatul a susţinut că înregistrările efectuate în contabilitatea S.C. „AI” S.R.L. au fost corecte şi privesc cantităţi de băuturi alcoolice procurate în mod legal. Din probatoriul administrat în cauză  reiese ca inculpatul a întocmit facturi fictive pe care le-a înregistrat în contabilitate, facturi care priveau cantităţi de băuturi alcoolice procurate cu nerespectarea condiţiilor legale în scopul evitării plăţii accizelor şi TVA-ului. O parte din aceste facturi falsificate nu au fost tipărite de către Imprimeria Naţională, altele aparţin altor societăţi, o altă parte nu a făcut parte din marjele ridicate de la alte societăţi, iar conţinutul lor a fost alterat în diverse modalităţi.

Inculpatul a susţinut că infracţiunea pentru care a fost condamnat a fost abrogată prin dispoziţiile Legii nr. 241/2005. Este însă de observat că infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, se regăseşte în prevederile art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, deşi nu în aceeaşi formulare. Faptul că formularea nu este aceeaşi nu influenţează menţinerea incriminării, deoarece fapta inculpatului de a înregistra în evidenţa contabilă a societăţii unele facturi fiscale cunoscând că acestea nu întrunesc cerinţele legale, facturi procurate sau acceptate în scopul de a împiedica verificările financiar-contabile, constituie şi operaţiuni de evidenţiere a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori de evidenţiere a unor operaţiuni fictive, scopul acestor operaţiuni fiind acelaşi şi anume împiedicarea verificărilor financiar contabile. Faţă de aceste împrejurări în mod corect prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului constituie infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, dispoziţii care faţă de prevederile art. 13 Cod penal sunt mai favorabile decât cele ale art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, inculpatul a arătat că greşit a fost condamnat, întrucât din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că facturile înregistrate în contabilitate ar conţine menţiuni nereale cu privire la operaţiunile de comercializare băuturi alcoolice, el având obligaţia verificării autenticităţii lor. Toate veniturile realizate, dar şi cheltuielile au fost evidenţiate în actele contabile, achitând statului taxele şi impozitele aferente. Neproducându-se astfel niciun prejudiciu statului, pe de o parte, infracţiunea de evaziune fiscală nu există, iar pe de altă parte, în latura civilă a cauzei nu se impune obligaţia sa la plata de despăgubiri.

A mai arătat că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată prin Legea nr. 241/2005, în care nu mai este prevăzută ca infracţiune, impunându-se achitarea sa, conform art. 10 lit. b Cod proc. penală.

În subsidiar, a solicitat a se constata că a intervenit prescripţia specială, impunându-se încetarea procesului penal, conform art. 10 lit. g Cod proc. penală.

Partea civilă a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, însă numai sub aspectul laturii civile.

În motivare, a arătat că este dat în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 9 Cod proc. penală, în sensul că, deşi din procesele verbale întocmite în urma verificărilor financiar-contabile, rezultă cu certitudine cuantumul prejudiciului, respectiv 935.409,6763 lei, el nu a fost acordat în această limită, impunându-se obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea sa integrală.

Curtea a constatat că recursul declarat de partea civilă este neîntemeiat, iar recursul declarat de inculpat este întemeiat, pentru următoarele considerente:

A susţinut inculpatul că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, în condiţiile în care operaţiile comerciale, dovedite prin facturile fiscale arătate în actul de sesizare a instanţei, au caracter real, el neavând obligaţie verificării autenticităţii facturilor emise de către furnizorii de marfă.

Or, după cum pe larg au argumentat instanţele de fond şi de apel în considerentele hotărârilor pronunţate, inculpatul a procurat cele 56 de facturi pe căi ilegale şi le-a înregistrat în contabilitate (a acceptat înregistrarea lor), în scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.

În drept, însă, încadrarea juridică dată faptei a fost cea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, respectiv „întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidenţă contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală”.

Or, activitatea inculpatului a constat în a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cumpărarea de alcool neavând loc în realitate, faptă ce se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în reglementarea actuală prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.

Cât priveşte însă fapta reglementată de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 87/1994 ca infracţiune, ea a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, în care, în art. 16, se prevede că „la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 august 2005, n.n.) se abrogă Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale”.

Este real că fapta prevăzută ca infracţiune în art. 13 din Legea nr. 87/1994, astfel cum mai sus s-a arătat, se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, însă, în lipsa unei schimbări de încadrarea juridică în acest sens, dispusă de către prima instanţă şi pe fondul exercitării căilor de atac, în latură penală, exclusiv de către inculpat, nu se mai poate proceda astfel în acest stadiu procesual.

Prin urmare, cum infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 a fost dezincriminată, fapta nemaifiind prevăzută ca infracţiune în Legea nr. 241/2005, se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod proc. penală.

În condiţiile în care, faţă de soluţia pronunţată în latura penală a cauzei, acţiunea civilă nu poate fi soluţionată în acest cadru procesual, existând alte căi procedurale a respins recursul declarat de partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti – prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare