Nepronunţarea instanţei de apel asupra motivului privind valoarea anexelor gospodăreşti. Valoarea probatorie a certificatului privind valoarea de impozitare a construcţiilor

În condiţiile în care instanţa nu a avut în vedere concluziile expertizei M., depusă la dosar în legătură directă cu un motiv de apel şi nici nu a arătat de ce nu a luat-o în considerare, hotărârea pronunţată încalcă prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind nelegală sub acest aspect.

Potrivit art. 251 din Codul fiscal, valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a clădirii exprimată în metri pătraţi, cu o valoare rezultată dintr-un tabel cuprins în lege, estimată în funcţie de tipul clădirii, indicat generic, eventual ajustat  cu un coeficient de corecţie în funcţie de zona din cadrul localităţii şi rangul acesteia. Aceste criterii, cu un pronunţat caracter general ce au stat la baza calculării valorii din certificatul de atestare fiscală nu pot constitui expresia prejudiciului real cauzat constructorului de bună credinţă, respectiv pârâtului L. C. care este îndreptăţit să primească valoarea unor construcţii bine individualizate.

O asemenea valoare rezultă din expertiza M. unde s-a stabilit preţul tehnic actualizat total al anexelor, pe baza caracteristicilor tehnice concrete pentru fiecare dintre ele, anul construirii şi gradul lor de uzură.

Prin sentinţă, Judecătoria Botoşani a admis atât acţiunea  în grăniţuire, cât şi cererea reconvenţională, obligând pe reclamant  să plătească pârâtului contravaloarea anexelor  beci, magazie şi grajd, construite pe terenul acestuia cu bună-credinţă de autorul pârâtului.

La determinarea valorii anexelor gospodăreşti instanţa a avut  în vedere certificatul de atestare fiscală eliberat  la 30 mai 2007, act ce afirmă o valoarea mai mare de  impozitare decât aceea din cererea reconvenţională.

Sentinţa a fost menţinută, prin respingerea apelului şi, respectiv, recursului declarate de reclamantă.

Curtea de Apel Suceava a admis contestaţia  în  anulare  introdusă de reclamanta I. M., întemeiată pe art. 318 teza a II a Cod  procedură civilă, a anulat în

parte hotărârea dată în recurs şi a dispus rejudecarea recursului numai cu privire la motivul prevăzut de art. 304 Cod procedură  civilă,  referitor  la  nepronunţarea  instanţei de apel asupra criticii vizând

valoarea anexelor gospodăreşti susţinută de  expertiza depusă.

Reluând judecata în aceste limite, Curtea a  constatat următoarele :

Art. 261 alin. 2 pct. 5 Cod procedură civilă dar şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului obligă instanţele la motivarea hotărârilor, respectiv la arătarea tuturor argumentelor de fapt şi de drept care le-au format convingerea şi pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aceasta presupune examinarea efectivă şi în mod real  a tuturor mijloacelor şi elementelor de probă folosite de părţi, cel puţin  din perspectiva pertinenţei.

În speţă, pentru a susţine motivul de apel privind valoarea exagerată a construcţiilor anexe stabilită de judecătorie, reclamanta a depus o expertiză extrajudiciară realizată de M. M. C., probă faţă de care pârâtul nu a manifestat nici o opoziţie, iar instanţa a acceptat-o, de vreme ce la 10 decembrie 2007 a respins cererea de a se efectua o cercetare locală pentru a se vedea că valoarea construcţiilor ar fi alta, cu motivarea că „ există o  expertiză extrajudiciară depusă  deja în apel din

care rezultă valoarea acestor construcţii„. Soluţionând apelul în sensul respingerii, tribunalul a reţinut doar că valoarea de impozitare este corectă,  „neputându-se concepe că veniturile de la bugetul local s-au calculat prin aplicare la alte valori superioare, decât cele reale.” şi nu a făcut vreo referire la acea expertiză.

Ori, în condiţiile în care instanţa nu a avut în vedere concluziile expertizei M., depusă la dosar în legătură directă cu un motiv de apel şi nici nu a arătat de ce nu a luat-o în considerare, hotărârea pronunţată încalcă prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind nelegală sub acest aspect.

Constatând că este dat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea  în temeiul art. 312 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă a admis recursul reclamantei şi a modificat decizia din apel.

În  rejudecare, Curtea a  reţinut că potrivit art. 251 din Codul fiscal, valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a clădirii exprimată în metri pătraţi, cu o valoare rezultată dintr-un tabel cuprins în lege, estimată în funcţie de tipul clădirii, indicat generic, eventual ajustat  cu un coeficient de corecţie în funcţie de zona din cadrul localităţii şi rangul acesteia. Aceste criterii, cu un pronunţat caracter general ce au stat la baza calculării valorii din certificatul de atestare fiscală nu pot constitui expresia prejudiciului real cauzat constructorului de bună credinţă, respectiv pârâtului L. C. care este îndreptăţit  să  primească valoarea unor construcţii bine individualizate. O asemenea

valoare rezultă din expertiza M.  ( f. 13-21 apel),  unde  se  arată  preţul  tehnic

actualizat total al anexelor. La calculul acestei valori s-au avut în vedere caracteristicile tehnice concrete pentru fiecare anexă, anul construirii şi respectiv uzura, toate descrise în anexa 5 a expertizei. Acest mod de calcul exprimă valoarea despăgubirilor datorate de reclamantă mai mult  decât valoarea de impozitare, care are la baza criterii  generale de natură fiscală şi nu starea reală a construcţiilor.

Domenii speta

Spete similare