Art. 2821 Cod procedură civilă. Valoarea obiectului pricinii, în raport de care se stabileşte calea de atac. Recurs la recurs. Soluţie.

Decizie 119 din 24.09.2009


Reclamanta M.N. a declarat recurs împotriva deciziei pronuntate de Tribunalul Suceava, invocând dispozitiile art. 304 pct. 1 si 9  din Codul de procedura civila.

În dezvoltarea motivelor a aratat ca tribunalul  a facut o gresita interpretare si aplicare  a dispozitiilor  art. 2821 din Codul de procedura civila, calificând  calea de atac promovata ca recurs, iar nu ca apel.

Fata de motivele de nulitate invocate prin chiar  cererea introductiva, privind pretul neserios, la stabilirea  caii de atac în raport de valoarea obiectului actiunii trebuia avuta în vedere  valoarea reala a imobilelor, iar nu cea stipulata în cele doua contracte.

Prin întâmpinare, pârâtii M.V. si M.D.  s-au opus recursului, solicitând respingerea acestuia ca  inadmisibil.

Recursul urmeaza a  fi respins pentru considerentele ce succed:

În conformitate cu dispozitiile art. 2821 alin. 1 din Codul  de procedura civila, nu sunt  supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima  instanta în cererile introduse pe cale principala al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv.

Prin urmare, astfel de hotarâri sunt supuse doar recursului, care se solutioneaza de instanta imediat superioara  celei care a pronuntat hotarârea, potrivit dispozitiilor art. 299 din Codul de procedura civila.

În interpretarea dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedura civila, Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXXII/2008  pronuntata în interesul legii, a statuat ca ori de câte ori  pe calea actiunii în justitie se  tinde a se  proteja u  drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului  este posibila si necesara.  Atunci  când  este  vorba  despre desfiintarea  unui  contract de vânzare-cumparare care a  dat nastere unor drepturi patrimoniale, este evident ca  si  lipsirea de efecte a unui astfel de act juridic are tot consecinte patrimoniale.

În speta, necontestat, cererea reclamantei de  constatare a nulitatii celor doua contracte de vânzare-cumparare are caracter patrimonial.

În ce priveste stabilirea  valorii obiectului actiunii,  în raport de care se determina competenta materiala a instantei si caile de atac, reclamanta pretinde  ca tribunalul trebuia sa aiba în vedere valoarea reala a imobilelor de la data  promovarii actiunii.

În conformitate cu dispozitiile art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila, cererea  de chemare în judecata trebuie sa cuprinda obiectul  cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.  În conditiile  reglementate de dispozitiile art. 114 alin. 2 si 132 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedura civila, reclamantul are posibilitatea de a-si completa sau modifica cererea sub aspectul valorii obiectului actiunii pâna la prima zi de înfatisare.

Prin urmare, valoarea avuta în vedere de instanta  la stabilirea  competentei si, respectiv, la calificarea  caii de atac este cea din cererea de învestire.

Aceeasi concluzie se desprinde si din dispozitiile art. 181 din Codul de procedura civila, conform carora instanta învestita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta  dupa valoarea obiectului cererii ramâne competenta sa judece chiar daca, ulterior  învestirii, intervin modificari în ceea  ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.

În speta, reclamanta nu a precizat, în conditiile  prevederilor legale citate, o alta valoare a imobilelor  ce au format obiectul vânzarii-cumpararii decât cea stipulata drept  pret în cele doua contracte, valoare ce a  fost  avuta în vedere  de tribunal la recalificarea caii de atac.

Împrejurarea ca în motivele cererii introductive s-au invocat drept cauze de nulitate a contractelor  încheiate inexistenta pretului sau pretul fictiv si  neserios nu  este de natura a produce efecte sub  aspectul calificarii caii de atac în sensul dorit de  reclamanta, câta vreme aceasta  nu a precizat valoarea  pretins a fi reala.

Fata de cele ce preced, Curtea constata ca Tribunalul a interpretat  si apreciat corect dispozitiile legale în materie, calificând calea de atac promovata drept recurs.

În atare situatie, în raport de caracterul  irevocabil al deciziei atacate si de puterea lucrului judecat de care aceasta se bucura, conform dispozitiilor art. 377 alin. 2 si art. 299 alin. 1 din Codul de  procedura civila, recursul declarat de reclamanta  este inadmisibil.